Archive March 2007
fata, t’ai loat belet la loring ston?
o chestie care ma scoate din sarite zilele astea este intreaga discutie care se invirte in jurul concertului roling stone.
jos palaria pentru baietii si fetele de la vodafone la cum au marketat evenimentul.
insa gasca de yesmani si manelisti care se transforma peste noapte roakeri e asa o chestie de toata jena.
shakira-shakira!
2clubul putregaiurilor
habar n-am daca va intereseaza, da’ am mai terminat inca o carte de citit. se pare ca sint in perioada jonathan coe, de care am mai citit ‘piticii mortii’. mi-a placut, cum va ziceam cartulia respectiva, asa ca m-am mai inarmat cu inca doua.
ce am gasit pe-acolo? o poveste despre liceenii din birmingham-ul anilor ’70, integrata foarte bine cu o lectie de istorie relativ recenta, lectie care mie unuia imi lipsea din ‘bagaj’. umor tipic britanic pe ici pe colo, istorii pline de inteles pentru cei mici si cei mari.
nu stiu daca tuturor li se intimpla, insa eu obisnuiesc sa ma cam identific cu personajele. mai mereu gasesc paralele intre ce mi s-a intimplat mie si ce li se intimpla celor din carti. o fi vreo boala. dar, de fapt voiam sa zic ca povestea liceenilor din birmingham-ul anilor 70 seamana pe alocuri cu povestea liceenilor din anii ’90 din orasul meu. si noi ascultam muzica, si noi ii consideram pe muzicieni supereroi, si noi voiam sa ne facem trupe de rock, samd. acum o fi la fel?
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=V1Gn0e7kvTA]
3ce nume timpite au astia!
dupa ce ne-a incintat auzul si privirea cu domnul ciulache, colgate ne propune un nou personaj cu un nume din aceeasi categorie: doamna cureu.
oare ce mai urmeaza?!
poza [via]
0experiente de shoping 2: pixeli morti, like no other
tot despre monitoare. tot despre retaileri romani. si despre branduri de categoria 1. cica!
sint un fan sony. destul de irational, as putea zice. asa ca nu e cazul sa va mirati ca eram gata a dau vreo 700 de RON pe un monitor sony de 17 inch, cu o rata de raspuns destul de slaba (8ms) numai pentru ca era sony, si pentru ca imi placea cum arata. il ochisem la flamingo acum vreo saptamina si asteptam momentul sa ma duc sa-l aduc acasa. eram tare bucuros ca il gasisem, si daca stau bine si ma gindesc chiar mi se parea ieftin. l-am gasit la flamingo in unirea. n-a fost sa fie. pentru ca din 6 monitoare care le aveau in stoc, 6 aveau cite cel putin un pixel mort.
spre deosebire de flacaii de la altex, baietii de acolo au fost foarte okay, au incercat sa ma ajute si chiar m-au invitat sa incerc si noua consola 
desi era tot vineri si probail erau la fel de obositi ca si colegii lor.
habar n-am daca monitoarele erau prea ieftine si daca se pusesera in vinzare defecte in cunostinta de cauza. cert e ca nu l-as fi putut duce inapoi cu siguranta, pentru ca numarul de pixeli morti acceptati pentru returnare era muuuult mai mare ca 2.
oarecum dezamagit de sony si ‘incurcat’ ca i-am pus pe baietii aia sa caute o juma’ de ora prin toate monitoarele din magazin, doar-doar s-o gasi unul bun, m-am dus la altex (cum va ziceam mai inainte) si mi-am luat un benq de 19 inch la aceeasi bani. dar mi-am si imbogatit experienta de viata, nu?
experiente de shopping 1: dincolo era mai bine. chiar daca aici la voi e mai ieftin
acum ceva vreme, adica in iunie 2006 comentam un post de-al lui stefan despre noua identitate Altex. eram care va sa zica sceptic fata de procesul de rebranding. din pacate pentru altex, rebrandingul altex a fost exact o spoiala pe dinafara. zic asta pentru ca am constatat pe pielea mea in repetate rinduri in ultimele 2 luni ca baietii si fetele de-acolo (ma refer la personalul care e angajat sa vinda) au sictirul pina la cer.
nu prea conteaza ca vrei o carcasa de dvd sau un monitor ca nivelul de serviciu pe care ti-l presteaza e cam la fel. adica aproape zero. e adevarat, ultima data era vineri la 8 seara. si penultima data era 1 martie. acum doua dati era probabil vacanta de dupa craciun. cert e, ca de fiecare data erau obositi si plictisiti rau. penultima data am asteptat la Media Galaxy la unirea, 10 minute sa vina cineva sa-mi deschida un rahat de vitrina sa-mi dea un controller de ps2. dupa ce mi-au dat in sfirsit ce voiam, mi-au zis ca nu-mi pot proba device-ul, desi nista colegi de-ai lor se jucau la un ps2 chiar la 10 m mai incolo.
ultima oara, la etajul 4, la unirea, am asteptat un flacau 20 minute sa imi faca certificatul de garantie la un monitor. pentru ca doamna din fata mea, avea si ea nevoie de un certificat de garantie, pe care meseriasul il ‘pierduse’ prin folderele de pe calculator. l-am lasat sa caute linistit (desi nu folosea search ) si i-am admirat pe ceilalti 3 colegi de-ai lui care o frecau prin preajma. n-a schitat nici unul vreun gest sa vina la bancul de probe, desi mai erau niste clienti in spatele meu care mai aveau si ei ceva de probat. probabil nu era in fisa postului.
ora oficiala de vara
poate imi zice si mie cineva ca s-a schimbat ora… AZI!
am aflat abia la 7 seara. sau, ma rog, 8.
cheama oamenii!
avertisment: acesta cred, este un post serios!
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=2BB8qXClU8M]
pasiunea mea cea mai mica sint oamenii!
oamenii nu inceteaza sa ma surprinda. in fiecare zi! oamenii cu care lucrez. oamenii linga care traiesc. oamenii pe linga care trec pe strada. partenerii de trafic. colegii de serviciu. partenerii de afaceri.
salbatic fiind (cum zice o buna prietena), de cele mai multe ori prefer sa ma lipsesc de compania oamenilor. totusi, parafrazind oarecum (daca pot zice ‘parafrazind’) spotul orange, cred ca m-ar apuca teama daca as fi in aceeasi situatie. cum sa zic: prefer sa fiu inconjurat de oameni, dar de multe ori m-as lipsi de interactiunea cu ei.
am o inclinatie naturala sau nu, de a cataloga oamenii. si din pacate pentru mine oamenii sunt de cele mai multe ori ‘prosti’ si de mai putine ori ‘buni’. mergind pe ideea asta, prietenii mei sint putini, iar cerintele mele de la cei din preajma mea sint, de multe ori exagerate.
multi oameni ma plictisesc, desi nedrept fiind, eu nu-s tocmai o persoana capabila sa-i binedispun sau captivez pe altii.
cer de la altii perfectiunea, insa nu-s deloc o persoana perfecta.
oamenii ma prost dispun de foarte multe ori. o zi ratata pentru mine inseamna de cele mai multe ori o zi pe care ma ajuta ceilalti sa o ratez.
de ce m-am apucat sa scriu oare post-ul asta?
vorba unui profesor de-al meu: “georgescu, ia iesi tu la tabla si demonstreaza-ne cit sintem de prosti”!
uan ir of bloghing
acesta este un post aniversar.
cum ar veni, adica, tin sa mentionez ca am implinit fix un an de la primul post. de fapt e al doilea. primul nu prea conta, sa zicem.
daca am chef revin mai incolo cu niste statistici.
daca nu, sa traiesc.
nu fac planuri pentru anul urmator. vom merge impreuna (eu si blogul adica), fara tinta ca si pina acum.
stirile proteve
rezumat, stire proteve (pe bune):
azi, de opt martie adi minune a fost intr-o vizita ‘de lucru’ la apaca. ocazie cu care tanticile s-au distrat, au cintat impreuna cu el si au primit flori. printre altele, ele s-au dezis de petre roman. care, citez, ‘n-a fost chiar asa cum s-a zis‘…
pai da! ca acum avem si kent, avem si valuta, nu-i asa?!
1tiddy bear
cu dedicatie pentru baietii cu numere de genul B 69 SEX sau B 99 NFS si alte combinatii ‘d-astea’! sa ne traiasca!
protestez! ce se intimpla cu tiddy bear noaptea? ramine singur in garaj, legat de centura de siguranta? moare de frig si singuratate
[via]
0spread firefox
cum ar veni, faci ce vrei da’ tre sa stii ce faci. yeah, alta idee de propozitie n-oi fi gasit si eu?!
da, ar mai fi aia vazuta pe blogul lui exarhu: foloseste firefox ca sa nu devii damblagiu!
0cu piticu ce-ati avut?
azi, 6 Martie 2007, ora 16:33
piticule, ti-ai hacuit singur blogul?
daca nu, asta cred ca e primul blog hacuit pe care l-am vazut eu. poate ca or mai fi fost si altele…
gazetar+statistica = dezinformare
gusti e un tip simpatic. ne mai intepam din cind in cind, si nu din cauza ca ne-am cunoaste personal, ci asa, ca sintem amindoi din blogosfera. uneori da cu bita-n balta intentionat, alteori ne. cu multa gratie a facut-o de curand, publicand pe blog doua statistici. o statistica poate insemna multe. poti sa manipulezi cu 2-3 numere ‘bine’ redactate ceea ce uneori nu reusesti sa zici cu 10 – 20 de cuvinte. de principiu, cind publici cifre, daca nu ai intentii ‘bine definite’ nu ai voie sa zici cum zice gusti: ‘le-am dat cum mi-au venit, fiecare intelege ce vrea’.
despre ce e vorba? va za zica, in primul articol aflam ca:
Jurnalul + CD Gica Petrescu = vinzari f. mari
[...]
Jurnalului, care a costat azi 3 lei si s-a vindut impreuna cu un CD Gica Petrescu.
Conform lui Marius Tuca, au fost scoase pe piata 150.000 de exemplare!
Intr-unul dintre sondajele facute la circa 30 de chioscuri din diverse zone ale Bucurestiului, JN a avut 1.442 de ziare distribuite, din care a vindut 1.420!!!
Pe aceleasi chioscuri, EVZ a distribuit 707 ziare si a avut un retur de 48%, Cotidianul a distribuit 235 si a avut retur 67%, Gindul 342 ziare (52% retur), iar Adevarul 178 ziare (64% retur).
Cifrele nu-s oficiale, iar sondajul se face undeva in jurul orei 14:00, deci exista posibilitatea ca returul de mai sus sa mai scada de-a lungul zilei.
iar in al doilea ne zice ca:
Cotidianul plus carte = vinzari f mari
Am ramas datori cu cifrele Cotidianului in ziua de miercuri, cind acesta se vinde la un pret de 4 lei impreuna cu o carte. Sondajul este facut tot pe 24 de chioscuri. Repet, nu sint cifre oficiale, iar returele pot scadea datorita vinzarilor pina la sf. zilei de lucru (sondajul se face undeva in jurul orei 14):
Ziar Livrat Retur
Cotidianul 820 11,6%
JN 735 25%
EVZ 511 33%
Gindul 286 48%
Adevarul 165 58%
va sa zica, la prima citire:
cotidianul + carte = 820 distribuite, retur 11.6%
jn + gica petrescu = 1442 distribuite, retur 1442-1420
dupa aia calculam:
cotidianul + carte = 820 distribuite, retur 95, adica 11.6%
jn + gica petrescu = 1142 distribuite, retur 22, adica 2%
dar stai: ca undeva sint 30 de chioscuri si altundeva 24. fuck! ce tre’ sa facem? media:
deci, pe un chiosc, in medie:
cotidianul + carte = 34 buc, retur 4
jn + gica petrescu = 38 buc, retur sub 1 buc
cum procedam sa ne dea numerele lu’ jurnalul mai mari decat la cotidianul,ca sa avem ce publica pe blog, sa nu se mai supere gagii de la jn pe noi (ca doar facem parte din acelasi trust)?
va sa zica, in sondajul mult iubit pentru jurnalul aveam 30 de chioscuri, si ne-au dat cifre frumoase.
mai facem un sondaj pe aceleasi 30 de chioscuri pentru cotidianul. pericol. da mai mult… stai! avem o solutie: scoatem din sondaj cifrele de la chioscurile din piata romana si universitate (pe unde trec mai multi tocilari de-aia saraci de citesc carti!). ia uite ce chestie! ne da cu 4 bucati mai mult… plus de-atit, procentul de retur e muuult mai mic, si da foarte bine!
daca vrem sa fim foarte scrupulosi. ca daca nu, bagam si din burta, si dam un disclaimer ca ‘nu-s cifre oficiale!’.
gusti, eu cred ca avem sanse. setea de carte e mai mare decat setea de gica, daca ma intrebi pe mine. ceea ce nu e rau. daca cititm mult, intelegem mai mult (nu neaparat in stilul cotidianul-ui), nu-i asa?!
in plus de asta, baietii din presa stiu ca un retur sub 10% inseamna SUBDISTRIBUTIE! adica lipsa produsului pe raft. asa ca nu e rost de bataie cu caramida-n pectoral cind ai returu’ mititel. e rost de ‘ba, ce bou am fost, putem sa vand mai mult!’
noi sa fim sanatosi!
4