Jul 29

ich will…

daca as fi pestisorul de aur sau managerul trupelor care ne calca pamintul stramosesc, as face in asa fel incit sa penalizez “organizarile” de tipul celor de la rock the city 2013.

i-as pune pe incredibil de talentatii organizatori sa stea la fiecare coada de pe “locatie” in ordine cronologica: jetoane – bere- buda si la final le-as da un extemporal sa-mi recite ce plm au inteles ei din show-ul si performanta artistilor. evident, extemporalul ar fi dat imediat dupa iesirea de pe “portile” locatiei, dupa ce se vor fi calcat in picioare cu oameni, masini si motociclete precum si cu “boii de politisti” – cum zice un banc stravechi.

daca n-ar trece examenul, cea mai buna “recompensa” ar fi inapoierea contravalorii bileteleor, sau a diferentei de la pretul practicat pana la “valoarea” livrata.

cam atat despre “organizare”. si nu, prostii nu suntem noi cei care participam la astfel de evenimente in numar nemeritat de mare pentru organizatorii lu peste prajit, si poate prea putini cat ar merita performanta artistilor.

Rammstein Setlist Rock The City Festival 2013 2013, Wir halten das Tempodespre artisti numai de bine: show-ul a fost extraordinar, executat cu precizie germana, o imbinare unica intre talentul deosebit si “infrastructura” ultra profesionala – cum ar zice petre magdin…

cit despre mine, mi-am transpirat tricoul de vreo 3 ori limita admisa, si asta a fost si modalitatea cea mai sigura de a scoate cele 2 beri pe care am apucat sa le beau inainte. am urlat ca niciodata, desi nu stiu germana, balmajind sunetele pe alocuri, pronuntand cele 15 cuvinte germane pe care mi le-aduc aminte dupa ureche, bucuros nevoie mare la pussy pentru ca are in text si engleza. si nu, n-am facut poze tot showul, pentru ca nu am avut timp, deci nu am ce sa va arat aici.

sa-mi aduc aminte: neaparat de mers si data viitoare. cu sau fara marcel avram.
Jul 25

an intense affair

din cauza timpului liber pe care nu prea il mai am, ma uit din ce in ce mai rar la filme. iar filmele pe care apuc sa le mai vad – in general pe la televizor, sunt fie “rasuflate” (in sensul de vechi si vazute pe la cinema) fie rau de proaste, ca sa zic asa.
aseara insa m-a trasnit hbo cu “en kongelig affære” (“a royal affair”), si mai c-o buca pe canapea, mai din picioare, am reusit sa-l vad de la un cap la altul.
nu ma bag prea mult in treaba lor – costume, regie, distributie, secenariu (inspirat cica dintr-un fapt istoric real) – pentru ca nu am chef si nici nu-s specialist, si daca ar fi sa descriu filmul asta intr-un singur cuvant, as spune ca e “intens”. acum, a doua zi dupa ce l-am vazut, inca il mai simt.
de vazut, neaparat.

Jul 18

un an mai incolo: negoiu

cum zici corect: fagarasul este spectaculos sau fagarasii sint spectaculosi?!
oricum in cazul asta nu prea conteaza gramatica. am fost si pe negoiu, va pun niste poze mai jos nici cele mai bune, nici cele mai proaste, si pe care mi-e lene sa le pun in ordine cronologica.
bucurati-va ochiul, si mai ales daca n-ati fost pe-acolo, faceti-o: nici o poza nu se compara cu “live”-ul.

Jul 12

paznicul de terasa

imaginati-va pentru o clipa ca sunt doamna zaharescu sau doamna taranu de la teleenciclopedia.

paznicul de terasa, sub numele complet de paznicul matinal de terasa, poate fi intilnit la tot pasul dimineata la prima ora la terasele de pe bulevardul decebal din capitala. el apare primavara, incepand cu luna mai si poate fi observat cu ochiul liber pana in primele luni de toamna.

dintre activitatile sale variate, dormitul pe canapelele locatiei pe care o pazeste pare activitatea predilecta. statul pe internet, in special pe chat sau privitul la emisiunile documentare si seriale pe plasma cu care este dotata terasa se numara si ele printre favorite.

incepand cu ora 9, paznicul de terasa este deranjat din leneveala de personalul insarcinat cu curatenia, care-l coopteaza in activitatile specifice de pregatire a terasei pentru clienti: spalatul trotuarului adiacent, asezatul pernelor pe canapele si scaune, udatul florilor, stersul si asezatul meselor etc.

Jul 10

partea intunecata a ciinelui galben

ma plimbam intr-o zi cu ciinele prin centrul vechi. intr-un moment de-al meu de neatentie, animalul s-a apropiat de gardul unei biserici si l-a pisat in stilul binecunoscut. o maicuta (nu, nu era batrina, si n-avea nici briu de lina) a iesit precipitata de-acolo si ne-a afurisit cu apelative precum “pagini”, “oameni fara suflet” si altele asemenea. ne-a mai atras dinsa atentia ca pe gardul cu pricina “s-au cheltuit miliarde”. n-am auzit nimic de “patrimoniu cultural” desi era cazul.

la inceput ne-a fost cam rusine, si mie si ciinelui, insa dupa ce-am vazut-o agitindu-se si apelindu-ne in fel si chip si pe mine si pe creatura domnului, mi s-a facut lehamite si mi-a parut rau ca n-am o relatie suficient de puternica cu ciinele incit sa-i fi spus sa se pise acolo intentionat. nu i-am raspuns totusi nimic. nici eu nici ciinele.

dupa toata intimplarea am rams insa cu o dilema: ce faci daca animalul tau de companie se pisa pe un monument istoric? n-ar trebui interzis accesul animalelor in zonele astea cu multe monumente, cum ar fi centrul vechi? daca da, atunci toate terasele de-acolo ar da faliment. daca nu, atunci cred ca ciinele meu (sic!) a procedat corect.