Aug 16

been there, done that: mytikas

mytikas, olympos, greece

am ajuns pe cel mai inalt virf (mytikas, 2918m) al celui mai celebru munte din grecia (olimp).

anul trecut am incercat dar nu ne-a iesit, pentru ca traseul pe care l-am abordat (cel din prionia) a fost prea lung (sau noi prea iesiti din forma) si am ajuns obositi exact in locul din care incepea catarearea (de la scala). am ramas cu sentimentul de treaba neterminata, asa ca ne-am intors dupa un an sa rezolvam problema. am schimbat un pic abordarea si timingul, am avut noroc si de vreme, si am reusit. e cel mai dificil traseu pe care l-am facut, la un moment dat, in zona de catarare mi-a venit sa ma opresc. dar cum mi-era mai frica sa ma intorc decit sa merg inainte, am continuat. exact ca in viata.

poza e facuta de mine, la intoarcere, flocii aia mici de se zaresc pe virf sint oameni, iar distanta de la locul din care am facut poza pina la virf e de aproximativ 20 min la coborire si 40 la urcare.

Jul 17

curiozitatea a omorit pisica

in calitate de mos batrin (sic!) si ramolit care a lucrat deja cu vreo citeva generatii de tineri (doua, trei) declar ca ce ma surprinde si contrariaza in acelasi timp la cei de 20-25 este lipsa de curiozitate. ca n-au chef sa munceasca pentru ca sunt oportunitati peste tot, ca sint mai concentrati pe leisure, ca au spirit civic, ca nu stiu daca e retezat sau fagaras, inteleg. bai, dar daca iti dau ceva sa faci si tu nu esti nici macar curios sa vezi cum au facut altii, cind ai informatia la degetul mare (ala cu care faci scroll pe smartfon), zau daca inteleg!

si apoi imi intorc privirea in sufragerie si ma uit la mini one care “face” lego de dimineata pina seara. si caruia ii place sa-i citesti. si care a invatat sa citeasca (mai mult) pentru ca voia sa stie cum se numesc personajele si navele din star wars. si sa socoteasca pentru ca sa vada care set lego e mai ieftin. el pare curios. inca. sper sa-l mai tina si cind s-o face mai mare.

Jul 05

o stire despre educatia financiara

am citit o stire zice ca o eleva care a fost condamnata de instanta sa dea bacul, l-a picat. in zilele noastre exista multi elevi care pica bacul, deci care-i stirea?!

eleva a fost condamnata la pedeapsa respectiva pentru ca i-a subtilizat cardul (unei) profesoare(i) si a scos bani de pe el fara ca aceasta sa stie.

partea cu adevarat interesanta cea in care aflam ca profesoara ii daduse cardul si ii comunicase PIN-ul (si) cu alte ocazii, pentru ca eleva sa o ajute sa scoata bani de la ATM.

ceea ce spune foarte multe despre (ne)educatia financiara a profesoarei.

ar trebui sa urmeze un paragraf care sa sustina necesitatea educatiei financiare in scoli, cum copii nostri ar trebui educati in acest sens, samd.

se pare ca ar trebui sa incepem cu profesorii.

Jun 26

revigorare humanum est

deci mi-au venit facturile pentru domeniu/domenii. moment in care apare intrebarea shakespeariana “tubi, tubi, poioric!” (aka :to be or not to be, poor Yorrick!”) ref la acest blog. care n-a produs, nu produce si nici nu va produce cit consuma. dar la fel e si pesede-ul, nu!?

#rezist pe blog, adica nu-l sterg. il mai las. si platesc factura, chiar daca (o sa) scriu extrem de rar pe-aici. in caz ca vi se face dor, ma gasiti pe twitter (vezi side bar cu link de follow).

si, ca de multe ori, poza n-are legatura cu textul. o pun doar ca sa nu ma ia valul.

 

Mar 21

ghoerghe

doua chestii mi-au venit in cap despre gheorghe in momentul in care am aflat ca a murit:

(1) ca a pus intr-o noapte marilyn manson toata emisiunea (midnight killer, profm, late ’90s);

(2) ca eram la o sindrofie a industriei de advertising (early 2000’s) cind un publicitar relativ cunoscut i-a pus mina pe umar in timpul unei conversatii ce pareea cordiala (se intimpla la o tigara), si gherghe l-a intrerupt din ce-i spunea, cu un gest brusc si cu replica ivita ca din senin: “auzi ma, cine pula mea te crezi tu de pui mina pe mine?! ia mina de pe mine!”. dupa care s-a indepartat brusc.

asta e ghoerghe. nu l-am iubit, poate l-am admirat. si la un moment dat mi-a influentat, asa de la distanta, pe calea undelor, viata.

noapte buna, natiune!

Mar 15

12 years a slave…

…parca asa era titlul filmului aluia pe care nu l-am vazut.

dar e o chestie: se fac 12 ani de la prima postare pe acest blog. e ziua la blog cum ar veni.

care blog nu mai are cine stie ce activitate in ultima vreme. ca nu mai e la moda acum sa scrii la blog. dar nu conteaza, deocamdata il mai tinem conectat la aparate.

ma mai gasiti pe tuitar. niciodata pe feisbuc. daca o sa am ceva mai lung de zis o sa zic aici.

asa ca nu mai sunati, ies eu din cand in cand.

lamultean!

later edit: m-am grabit ca fata la maritat: ziua la blog e maine, de fapt. m-a derutat reminderul de pe telefon setat sa ma biziie cu 2 zile inainte.

Nov 16

insomnia

mai intii rezolvi problemele cu sefu’. ai o chestie pending la el, tot faci follow up si nu intrezaresti un termen de rezolvare. e genul de problema care se rezolva, dar nu se stie cind. te gindesti sa-i scrii un mail, profi, cu argumente, incepi, tocmai ce-ai terminat primul draft. revizuiesti paragrafele unul dupa altul. apoi inca o data si inca o data. la final bagi si un paragraf de corason, pentru orice eventualitate. apoi te scuzi daca ai sarit calul, tot pentru orice eventualitate. fuck it! daca nici asa nu se rezolva… Il salvezi in draft, si iti promiti ca maine dimineata first thing in the morning, ii dai send.

treci apoi la o discutie serioasa cu nevasta. in general aici nu sunt probleme grave nerezolvate, sau daca sunt, n-are rost sa incerci, e deja prea tirziu. mai intai testezi marea cu degetul, bagi la inaintare o problemuta si un semi repros, treci la urmatoarea chestiune ceva mai grava (gen, optionalele de la gradinita ale lu’ ala micu’), si la final aplici lovitura de gratie cu ceea ce te intereseaza pe tine de fapt. totul merge snur, ce plm, esti un maestru de sah cind vine vorba de problemele delicate ale oamenilor.

ia sa mai vedem ce-i pe lista… apropos, lista de to do-uri, trebuie revizuita, treci prin ea o data, nu ti se pare nimic demn de modificat. dai sa te intorci la mailul din draft, catre sefu’ si-ti dai seama ca de pe lista trebuie sa dispara toate item-urile legate de masina pe care tocmai ai vindut-o. baga-mi-as, iti zici, am reusit s-o fac si pe asta.

ar iesi o postare buna pe blog din treaba asta, iti zici. ce-ar fi sa deschizi laptopul, in bucatarie linga o cana de cafea. si daca tot te scoli, acum la 4 dimineata, ar fi de efect sa trimiti si mailul lu’ sefu’. sa vada ca problema aia chiar nu te lasa sa dormi. in loc de paragraful ala de corason ai scrie chiar treaba asta: sint asa de frustrat ca nu rezolvam mai repede chestiunea ca nici nu mai pot sa dorm. si nu e o metafora, ai adauga in paranteza. si nici n-ar mai trebui sa te scuzi, pentru orice eventualitate.

suna ceasul, te trezesti, pentru ca intr-un final tot ai adormit. zece minute, o ora, doua. cine mai stie.