Mar 21

Ghoerghe

doua chestii mi-au venit in cap despre gheorghe in momentul in care am aflat ca a murit:

(1) ca a pus intr-o noapte marilyn manson toata emisiunea (midnight killer, profm, late ’90s);

(2) ca eram la o sindrofie a industriei de advertising (early 2000’s) cind un publicitar relativ cunoscut i-a pus mina pe umar in timpul unei conversatii ce pareea cordiala (se intimpla la o tigara), si gherghe l-a intrerupt din ce-i spunea, cu un gest brusc si cu replica ivita ca din senin: “auzi ma, cine pula mea te crezi tu de pui mina pe mine?! ia mina de pe mine!”. dupa care s-a indepartat brusc.

asta e ghoerghe. nu l-am iubit, poate l-am admirat. si la un moment dat mi-a influentat, asa de la distanta, pe calea undelor, viata.

noapte buna, natiune!

Nov 16

insomnia

mai intii rezolvi problemele cu sefu’. ai o chestie pending la el, tot faci follow up si nu intrezaresti un termen de rezolvare. e genul de problema care se rezolva, dar nu se stie cind. te gindesti sa-i scrii un mail, profi, cu argumente, incepi, tocmai ce-ai terminat primul draft. revizuiesti paragrafele unul dupa altul. apoi inca o data si inca o data. la final bagi si un paragraf de corason, pentru orice eventualitate. apoi te scuzi daca ai sarit calul, tot pentru orice eventualitate. fuck it! daca nici asa nu se rezolva… Il salvezi in draft, si iti promiti ca maine dimineata first thing in the morning, ii dai send.

treci apoi la o discutie serioasa cu nevasta. in general aici nu sunt probleme grave nerezolvate, sau daca sunt, n-are rost sa incerci, e deja prea tirziu. mai intai testezi marea cu degetul, bagi la inaintare o problemuta si un semi repros, treci la urmatoarea chestiune ceva mai grava (gen, optionalele de la gradinita ale lu’ ala micu’), si la final aplici lovitura de gratie cu ceea ce te intereseaza pe tine de fapt. totul merge snur, ce plm, esti un maestru de sah cind vine vorba de problemele delicate ale oamenilor.

ia sa mai vedem ce-i pe lista… apropos, lista de to do-uri, trebuie revizuita, treci prin ea o data, nu ti se pare nimic demn de modificat. dai sa te intorci la mailul din draft, catre sefu’ si-ti dai seama ca de pe lista trebuie sa dispara toate item-urile legate de masina pe care tocmai ai vindut-o. baga-mi-as, iti zici, am reusit s-o fac si pe asta.

ar iesi o postare buna pe blog din treaba asta, iti zici. ce-ar fi sa deschizi laptopul, in bucatarie linga o cana de cafea. si daca tot te scoli, acum la 4 dimineata, ar fi de efect sa trimiti si mailul lu’ sefu’. sa vada ca problema aia chiar nu te lasa sa dormi. in loc de paragraful ala de corason ai scrie chiar treaba asta: sint asa de frustrat ca nu rezolvam mai repede chestiunea ca nici nu mai pot sa dorm. si nu e o metafora, ai adauga in paranteza. si nici n-ar mai trebui sa te scuzi, pentru orice eventualitate.

suna ceasul, te trezesti, pentru ca intr-un final tot ai adormit. zece minute, o ora, doua. cine mai stie.

Sep 18

injectie anti-nostalgie: piine cu unt

zicea un politician mai deunazi, intr-o declaratie, ca nu toate chestiile au fost nasoale in comunism. m-am tot gindit ce raspuns i-as da eu idiotului, si in afara de zece mii de pumni in cap si un bilet dus catre coreea de nord n-am gasit altceva. pentru ca prea putine-s chestiile misto de care-mi aduc aminte de pe vremea aia. cele mai multe-s horror, si ce-i mai nasol – cele mai naspa‘ amintiri le am despre lucruri care acum par banale.

sa luam exemplul alimentului pe nume unt. azi e cit se poate de simplu: mergi la mega, alegi din cele 5-6 feluri de unt de masa (pentru ca exista si de gatit!), bio/ne-bio, cu sare/fara, romanesc, francez, german, brand sau private label. pachetele au forma paralelipipedica, cilindrica, prisma elipsoidala sau dracu’ mai stie cum si sunt din staniol sau hirtie cerata. exista unt ambalat la cutie. de plastic sau de carton. mai mica sau mai mare. exista si unt gata sarat, pentru cei carora le e sila sa-si presare singuri pe felie.

mie-mi place painea cu unt. ma apuca asa citeodata, si maninc in nestire, fara sa ma mai pot opri. pentru ca n-am mincat destul unt cu piine in copilarie si acum probabil recuperez.

stiti cum era untul pe vremea ai’lalta? rar. adica nu se prea gasea. pachetele erau de doua feluri: mici si mari. invelite intr-o hirtie cerata. si vara, most of the time, untul pe care l-am mincat eu era rinced. in ultima vreme, mama descoperise o schema: punea untul intr-o cratita, il topea la foc mic si il fierbea un pic. dupa aia il lasa sa se intareasca si gustul rinced disparea ca prin farmec. chestia asta o facea uneori, cind avea timp, pentru ca lucra 10-14 ore pe zi, 6 zile pe saptamana, 360 de zile pe an la construirea societatii socialiste-multilateral dezvoltate.

stiti cum mai era untul pe vremea aia? tare. nu se intindea pe paine decat in anumite conditii. adica daca il scoteai din frigider si asteptai o vreme sa se mai inmoaie. sau daca inclazeai lama cutitului (de obicei in cana cu ceai fierbinte). in plus, piinea era proasta si daca apasai prea tare pe felie bucata de unt trecea pe partea cealalta in loc sa se intinda. iar daca prajeai painea inainte si era prea calda, untul se topea si se ducea dracului tot romantismul.

si uite-asa in viata mea a aparut margarina. dar despre asta, intr-un alt episod.

in concluzie, pana si lucrurile elementare sugeau rau pe vremea lu’ ceasca.

pofta buna la masa!

si mai lasati-ma-n pula mea cu surprizele de la guma turbo.

Jul 18

marketing si cinematografie

the mini one, “4 ani si 4 luni”, imi povesteste despre cinematograful sau. vrea sa se faca regizor, si ca sa nu-si bata capul prea mult cu distributia a decis sa-si faca si un cinematograf care sa-i difuzeze productiile proprii. in plus, e un mare fan promotii si marketing, toti trolii, fliz-urile si cataloagele din casa mea pot oricind sa spulbere orice urma de indoiala in privinta asta.

azi il preocupa foarte mult subiectul “pricing”, mai ales ca de vreo doua zile ma tot rog de el sa ma lase s-o duc pe mama lui la film (timp in care el trebuie sa stea cu bunica).

prima chestie, zice, daca doi adulti vin impreuna la cinematograful meu, trebuie sa plateasca 20 de lei fiecare. daca insa au cu ei cel putin un copil, platesc 2 lei pe bilet. nici nu mai conteaza daca toti sau fiecare.
a doua chestie, daca cumpara un meniu cu cola, platesc 20 de lei. daca insa iau un meniu cu ice tea, pentru copii, platesc 2 lei.
in felul asta, nu vor mai fi nevoiti sa lase copilul la bunica, si vor putea vedea cu totii mult mai multe filme.

pai da?!

Mar 17

la multa aniversare

azi se fac 11 ani de la prima postare pe acest blog.

ma gindeam sa va spun cum se face ca inca mai postez dupa atita amar de vreme.

pentru cei care au deschis internetul mai tirziu, pe vremea cind am dat la apa blogul asta nu exista feisbuc sau tuiter si lumea se delecta mai mult cu haifaiv.

pe gmail se putea doar cu invitatie si lumea se conversa in draci pe yahoo messenger sau chiar msn.

nu sint nostalgic, n-o sa zic precum babele, “maica ce iute zboara timpul!”

doar asa ca sa vedeti ce statornic sint.

in timpul asta n-am ajuns nici blogger faimos, si nici nu va spun daca mi-am propus sau nu vreodata sa.

si cum ma gindeam tot asa ma si razgindeam.

nu-i cinstit nici fata de voi nici fata de mine sa ma eschivez mereu sa raspund la intrebarea “de ce ai blog?”

sau despre ce e blogul asta.

stiu.

ne vedem tot aici peste inca 11 ani, poate pina atunci lamurim misterul.

ps: asa am vrut eu, sa apara textul centrat.