de-ale mele
refrectii la bilant de lemn
nus’ cum dracu se intimpla, da de fiecare data patesc acelasi lucru: undeva intre craciun si anu’ nou ma apuca pandaliile planificarii personale. asta dupa ce octombrie noiembrie navighez printr-un ocean plin de depresii si nemultumiri. sa nu ma inteleaga gresit publicu’ spectator, nemultumeala-i fata de sine, c-asa-s io, introvertit si-mi place sa dau vina pe mine (cel putin in lunile oct si nov) chiar si pentru timpeniile pe care le fac altii.
deci iata ca iar am luat-o pe miriste…
revin. asadar: sfarsit de decembrie chef de planificare dupe octombrie – noiembrie “suicidal tendencies”.
asa s-a intamplat si anul iest, si s-o intimpla si la anu’ daca traim sanatosi pina atunci.dupa adinci re-frectii, mi-am dat seama ca in 2010 am zis prea mult “multumesc” si “scuze”/”scuza-ma”. chiar si atunci cind nu trebuia. cu consecintele de rigoare, imi propun pentru anul viitor sa zic de cinci-zece ori mai putin. chiar daca o sa ma abtin si atunci cind va fi trebuit sa spun.
iar pentru tine draga cititorule, o urare de final/inceput de an care merge insa in orice sezon: muie franta!
1vine haloinu’…
…ceea ce pentru citit(au)rii mai tineri pare evident.
pentru mine este intotdeauna o surpriza haloinu’ asta. nascut fiind intr-un oras ceva mai mic si deci ceva mai agricol (din cauza proximitatii tarlalelor), imi aduc aminte ca in copchilarie scobeam bostanii toamna. fara sa stiu de unde vine ‘traditia’ credeam ca e un soi de sarbatorire a recoltei. imi mai amintesc ca, spre deliciul porcilor lu’ bunica-miu, nu eram chiar foarte dibaci si ca stricam vreo doi-trei bostani pina iesea unul cit de cit mai acatarii.
prin adolescenta, am descoperit si o trupa de metale mai mult sau mai putin grele, care aveau in logo tot un bostan de-asta scobit si numele aproape identic cu sarbatoarea: helloween. cum aveam un coleg mai priceput la desen il puneam sa-mi mazgaleasca bostanul cu pricina pe te miri unde: caiete, carti, mape si alte rechizite. inclusiv prin scrijeleala pe banca (a se citi “pupitru”).
acum la batrinete, haloinu’ trece pe linga mine. sau eu pe linga el, pentru ca e prezent prin diverse baruri si si alte ‘localuri’ pe care (nu prea le mai) frecventez.
tu cum sarbatoresti haloinu’? ca eu, anul asta, o sa trec la ora oficiala de iarna cu aceasta ocazie.
1prima zi de scoala
se zice ca tot omul isi aminteste prima iubita, primul milion de dolari citigati prin munca, prima data la mare, prima data cu avionul, prima oara la puscarie… etc. si evident, prima zi de scoala. stind pe buda si rasfoind catalogul cora (e o pasiune ascunsa de-a mea sa citesc cataloagele hipermarketurilor si supermarketurilor pe buda), am ajuns la un fel de sectiune cu oferte ‘back to school’. si hopa ma trazni nedumerirea: ce faceam eu acum fix 28 de ani in prima zi de scoala? cum a fost? neavind o madeleine la indemina precum marcel proust, am fost incapabil sa-mi amintesc vreo secunda din ziua aia. mergind cu descoperirea mai departe, mi-am dat seama ca cu greu imi mai amintesc ceva din celelate prime dati. asa ca stau si ma intreb, la voi cum e? va mai amintiti prima zi de scoala?
nota: intrebarea de final e deschisa, si daca va simtiti inaripati, folositi cu incredere sectiunea de comentarii. si pentru ca ma simt generos, va dau voie si la cei sub 18 ani sa raspundeti la intrebare. chiar daca aveti teoretic, 10 ani avantaj.
2furtuna dintr-un pahar cu apa
nu m-am gindit pina acum cit de mult poate sa-mi strice ziua un pahar cu apa. sau poate apa dintr-un pahar…
am fost de dimineata la o intalnire, si insetat fiind am cerut un pahar cu apa. apa avea un gust chimic, banuiesc eu de la detergentul cu care fusese spalat paharul, el nefiind clatit indeajuns.
m-a usturat limba toata ziua.
intilnirea n-a fost nici ea prea reusita, si stau sa ma intreb daca nu cumva tot din cauza apei aleia.
cert e ca paharul asta cu apa m-a intors pe dos. n-am avut chef de nimic toata ziua.
0ghiersul zilei
… ca tot n-am mai scrijelit cu penita pe la blogul iesta de ceva vreme, iata cateva cuvinte parazitice care sint printre preferatele mela si care raspunde la intrebarea ce pluteste in aer (mama ce imbirligatura a iesit!):
nimic nu s-a schimbat, sint acelasi om serios
ma pregatesc sa fac copii ca sa-mi spele pe jos
pi-es: pina acum ceva vreme credeam ca mi-ar folosi copii la spalat vase, insa cum partea cu spalatul pe jos s-a intetit in ultima vreme, as prelua oricind bucuros spalatul de vase…
0cita scoala si cita vacanta
postez aici nu ca sa ma laud ci doar ca sa se consemneze oficial, ca astazi am mai terminat o scoala. daca stau sa adun toti anii petrecuti pe sau prin bancile scolii imi dau seama ca am pierdut ceva vreme cu asta.
nu e nevoie nici sa ma felicitati si nici sa fiti invidiosi pe mine si pe succesele mele. succese in munca, bineinteles!
0kitzsteinhorn
am promis la un moment dat ca revin cu poze din vacanta de iarna. evident ca nu am avut vreme sa triez pozele, sa le aleg pe cele mai si cele mai, si evident ca n-am timp sa va relatez alaturi de poze vreun super story. asa ca multumiti-va cu ce va dau, pina una alta. vreau doar sa adaug ca viata la 2700 m e chiar misto, ai dracu’ austriecii astia, pina si muntii lor sint mai inalti decit ai nostri!
engioi. dati drumu’ si la muzica, e aia care trebuie!
ringier azi
ceea ce se intimpla zilele astea in ringier ma intristeaza, pentru ca am dat si eu cu sapa pe plantatia lu’ michael vreo doi ani. cel mai rau parca imi pare ca revista capital a ajuns pe miinile cui a ajuns. pentru mine capital a fost partea placuta a jobului pe care le-am avut la ringier… si poate de-aia imi pare rau.
de ce ma simt oare dator sa-mi dau cu parerea despre habar n-am, pentru ca au trecut aproape 5 ani de cind am plecat. vreau doar sa spun ca ceea ce se intimpla acum in ringier romania (si care exprima de fapt situatia din publishingul mioritic, mai ales cel ‘de ziare’) e rezultatul previzibil al anilor in care industria s-a multumit cu non-valoarea si compromisul. e rezultatul previzibil politicilor idioate de personal pe care le-au avut. cind produci din ce in ce mai putina valoare, cind uti care e misiunea ta in piata nu e de mirare ca ajungi aici.
voiam de fapt sa zic mai multe dar devin patetic si ma abtin. e suficient pentru a marca momentul. restul va mai povestesc la o bere.
0ora bilantului?
cre’ ca am mai zis undeva chestia asta: la sfirsit de an lumea face bilanturi pe anu’ trecut si “rezolutii” pe anu’ viitor. cum nu suport faza asta cu rezolutiile si nici nu vreau sa ies de tot din trend, iaca un scurt bilant pe anu; trecut. n-as zice ca pentru mine a fost un an rau 2009, ci mai degraba obositor.
deci sanatate usoara pe 2010 va doresc, si in plus mie o schimbare si o marire de salariu.
0ratacit printre cuvinte
cred ca nu-s foarte original cu titlul asta. oricum scriu un post care e menit doar sa tina blogul asta in viata. poate ca viata e un pic cam mult spus, deoarece (sau pentru ca) viata blogului e mai degraba o coma… sau poate ca si viata omului tot un fel de coma e pentru unii? bai nene da’ stiu ca-s profund. oricum, pina vine mos craciun (desi-l astept de la trei ani – si el e bulangiu, nu vine – zice ca nu are bani – la anu’ si la multi ani!), cred ca o sa mai pun cel putin un post pe tema alegerilor dupa ce ele vor fi trecut, post care cel mai probabil va contine trei puncte de suspensie si in mod obligatoriu un cuvant plus semnul exclamarii. neaaaaah! sigur uit pina atunci ce-am promis aici si acum.
da’ uite ca ma lungii cu vorba, desi n-am zis mare lucru. mi-e dor de vremuriel in care aveam ceva de spus, fie ca esam constructiv sau vehement. pur si simplu aveam ceva sa va spun. acum oare de ce nu mai am? o fi de la depresia de toamna? nooo. nu-s depresat pentru ca n-am vreme. si totusi am pierdut acum, aici, 5 minute postind o insiruire de cuvinte fara nici un sens pentru voi.
copii, voi sa nu faceti ca mine. zice-se ca atunci cind scrii sau spui ceva in public (si blogul intra tot in categoria asta) secretul e sa scrii pe teme interesante, adica_care (sic!) sa-i intereseze pe altii. se mai zice ca tre’ sa dai din tine neaparat continut original. cam cum ar veni, sa creezi. se mai zice ca frumos ar fi sa o spui in mod responsabil. cu coaie adica, sau altfel spus constient de efectele ce le pot avea cuvintele tale. asta daca vrei neaparat sa fii critic. poti fi si pozitivist, ‘optimist’ (bre, o fi si cuvintu’ asta trademark in blogosfera mioritica?) si-atunci n-ai o problema cu coaiele. poti sa faci recenzii la masini sau telefoane. poti sa vinzi castraveti la gradinari. poti sa fii expert intr-un domeniu pe care nu-l cunosti mai deloc. poti sa fii roman neaos.
hai romania, te iubesc, minca-mi-ai!
ia uite de unde am ajuns si unde am plecat. pardon, vitza vercea….
btw, am deschis un blog cu poze. nu de-ale mele, ca nu-s priceput. da’ stiti cum se zice: o poza face cit o mie de cuvinte.
0vise de cosmar
rareori visez. si rareori am cosmaruri. rareori imi mai aduc aminte a doua zi de dimineata ce-am visat.
sigur, astea-s platitudini, dar eu azi m-am trezit ravasit pentru ca visasem ca mi-am pierdut bricheta zippo. si ce usurat am fost cind am gasit-o dimineata intacta la locul ei!
photo by [...]
0ana are mere
titlurile alternative pe care le-am tot schimbat pina la finalizarea prezentei scriituri:
officially mactard
mere si masinute cu telecomanda
ma gindeam sa mai amin putin momentul dezvaluirii, dar mai bine o fac acum cit sint sentimentele proaspete. care sentimente, sint ca de obicei amestecate. ‘boala lunga, moarte sigura’ zice inteleptul popular. habar n-am dac-o sa mor din pricina pasiunii mele relativ indelungate pentru mac si/sau apple, dar de falimentat sint sigur ca am ceva sanse sa falimentez. care va sa zica, daca nu v-ati prins, va explicitez indata, bagindu-va si mai mult in ceata. de astazi sint posesorul legitim si cu acte in regula a unui mac book pro nou nout, in versiunea… era sa zic ‘mai ieftina’.
cum ziceam sentimentele sint amestecate. nu-i bucuria chiar asa de mare pe cit ma asteptam eu sa fie, dar experienta e unica oricum… asa e cind astepti 10-15 ani pentru o chestie. chestiei poate ca-i trece vremea fara sa-ti dai seama, iar tu oricum ramii cu dorinta neclarificata si te trezesti agitindu-te ca bezmeticu’ cu fiecare ocazie s-o rezolvi. as putea sa zic ca pe linga boala asta a mac-ului, mai am una din copilarie, care e legata de masinutele cu telecomanda. mi-am umplut casa cu ele, si evident ca stau cuminti acolo pe rafturi, pentru ca la trezecisiceva de ani, oricit de inapoiat mintal ai fi, nu mai simti chiar aceeasi placere jucindu-te cu ele.
deh, noi sa fim sanatosi, ca boala vine singura. gud nait!
btw: asta e primul post pe blog scris de pe mac. many more to come!
0leptoc cu oua
desi vremea oualelor (sic! – corect se zice ‘oualor’) s-a cam dus, iacata-ma-s din nou intors din oflain in onlain. parca-i mai misto in oflain cel putin pina poimiine, cind incepe serviciul.
0aventuri din lumea virtuala
chiar si pentru simplu fapt ca nu mai conduc decit rareori in realitate si pentru ca nu am ce va povesti din lumea reala, chiar daca-mi place si mie primavara ca multor alte fete, chiar daca astept si eu pastele care anul asta vine fara prima (hi-hi!), chiar daca m-as da cu rolele si pentru ca-s sictirit de intimplarile de la slujba, chiar daca as mai avea vreo doua sute de motive de nemultumire si chiar daca am dat o basculanta de parale pe el eh, chiar si-asa ma bucur cite o ora-doua pe zi (cit mai am timp) de jocul asta. daca n-ai ps3, poate ai nitendo sau xbox. daca nu, merge si pe pc, da’ e bine sa ai macar un controller, ca din tastatura nu prea cred ca-i fun.
si-am incalecat pe-o roata incinsa si afumata.
0