de-ale mele
cuvinte potrivite
eu si colegii mei al caror ‘coleg mai mare’ sint, avem o regula: cine intirzie mai mult de 15 min la serviciu da un sms. uneori, acesta (semeseul adica) este folosit si pentru situatii ‘de urgenta’.mesajele sint de cele mai multe ori simple si sincere. alteori nu.
nu stiu daca e cinstit fata de ei, dar astazi nu ma pot abtine sa va impartasesc textul:
‘nu pot veni astazi la serviciu pentru ca mi-am sucit gitul’.
nais, eh!?
2douamiinoua
cum zice unu’ din cei 4-5 cititori, in ultima vreme scriu rar. recunosc, scriu rar, dar ma straduiesc sa fiu la zi cu cititu’. ce poate fi mai des intilnit ziele astea decit bilanturi pe doua mii opt si rezolutii pe doua mii noua? rezolutiile astea sint niste chestii care se aseamana cu niste obiective sau cu niste planuri sau cu niste dorinte ale rezolutionarilor. am citit chiar ca e indicat ca rezolutiile sa fie SMART. haide, ca stii ce inseamna SMART! Sustainable. Measurable. Achievable. Reliable. Time lined (pentru T e o varianta prescurtata de mine). de exemplu nu e suficient sa zici: ‘imi propun sa ma ingrijesc de gospodarie’. trebuie sa zici daca poti, daca stii. cum anume vrei matale sa te ingrijesti? in ce cantitate? de cite ori dai cu matura? cit de bine? ce cantitate de praf pe rafturi consideri ‘tolerabila’. etcetera.
eu imi incep anul in vacanta de ceva vreme. adica de vreo 3 ani. e bine. cum zicea cineva, de multe ori zici ca ‘de la anul, aka 1 ianuarie, ma las de fumat’. sau ‘ma apuc de invatat’. eu de la 1 ianuarie stau. unde mai pui ca in decembrie sint asa de preocupat de unde fac rost de cadouri ca nu apuc sa fac bilantul. si ca tot veni vorba, bilantul se depune de companii prin martie. deci mai am timp pina atunci sa-mi fac bilantul. bine, rautaciosii mai capitalisti, or sa spuna ca bugetul pe anul urmator (cum ar veni rezolutiile) se face in noiembrie. cel tirziu.
acum ceva nopti am visat ca fusesem condamnat la moarte. cum mi se intimpla adesea, visele mele sint usor interactive, adica mai exact, nu sint niste filme care se deruleaza si la care eu sa fiu spectator. noo! am oaresce amestec vag-constient, si daca visul e de-ala de dimineata, concluzia finala imi influenteaza starea pe toata ziua. noroc ca visez rar. imi vine acum pe moment sa zic ca am niste vise challenging. si ca sa revin la visul cu condamnarea la moarte: pe final, chiar inainte sa ma trezesc de-abinelea, mi-am dat seama ca visul se petrecea in romania si ca in romania nu exista pedeapsa cu moartea. si uite-asa, ceea ce ar fi trebuit sa fie un cosmar, s-a transformat intr-o mica victorie. m-am trezit cu impresia ca-mi biruisem visul. ca-l descalificasem. ca-i desfiintasem esenta. ce legatura are asta cu rezolutiile pe doua mii noua? absolut niciuna.
noi sa fim sanatosi, ca boala vine singura!
2visul unei nopti de iarna
[mda, ma scuzati de titlu', da's obosit dupa o noapte nedormita]
sint lucruri pe care stiu ca nu o sa le am niciodata. iar asta e unul dintre ele. anles ies cistigator la conventia mos craciunilor de anu’ viitor si nu da nici giem falement (de tot) pina atunci.
si ca sa nu imi zica cineva ca stau degeaba ca evreul ala din bancu’ cu loteria [btw, aici nu se zic decit bancuri proaste, deci daca pe asta nu-l stiti, treceti peste cu eleganta si rafinament] intre timp ma antrenez asiduu pe noul meu ps3… unde pot conduce asa ceva cu putin mai putin efort 
hai ca-i misto aia cu speranta moare ultima, ca proasta!
mega poze via autoblog.com
3nimic spectaculos…
… nu am sa va comunic. doar ca am zis sa mai dau pe-aici prin online, ca poate-mi simt lipsa cei 2-3 (uau, poate chiar 4!!) cititori. oboseala mare pe finalul asta de an, mai ales ca, nu’s’ daca am apucat sa va zic ca m-am apucat iara de invatat. sa inveti la virsta mea e olaca dificil, chiar daca am fost mai demult un elev si un student silitor. azi de exemplu am avut primul examen. de-ala de trei ore, scris. ca acum 8-9 ani. un chin. o adevarata tortura. ma doare capu’ de zici ca m-a calcat tranvaiu. da, nici eu nu mai sint ce-am fost si mai mult decit atit. decit. atit. evident ca cel mai mult imi lipseste timpul de frecangeala pe net si prin alte locuri. de exemplu nu m-am mai atins de play station-ul meu de vreo 3 luni. si sa fiu al dracului daca mai am vreun chef. zilele astea de exemplu ma bate gindul sa-mi iau un ps3. da’ daca o sa-l bata prafu’?! doar sa-l consider achizitie pentru criza financiara. am auzit ca de criza va trebui sa ne incuiem cu totii in case ca sa nu mai consumam… asa o fi. deci mai luati-va acum pleisteisan cit mai aveti banii aia de pe cardu’ de credit. cica o sa le cam simtem lipsa si la cardurile astea. om vedea ce-o mai fi.
7rulez. ad-litteram.
cu greutate, dat tot am pierdut batalia impotriva trendului.
gata, e oficial, de ieri am role. aggressive stail, cu doi de g si doi de s. ieri timp de doua ore am reusit sa stau pe ele fara sa-mi rup gitul, si imi propun evident telul suprem: datul pe balustrada. pentru ca ele sunt pregatite. tot ce trebuie sa fac este sa ma antrenez eu.
bai da uei, rolele merg de minune cu suicidal tendencies.
doar pentru ca ziua asta…
… sa ramina cumva consemnata in analele istoriei iacata si constatarea: ma vind prea ieftin. aproape in orice situatie. asta inseamna cumva ca sint baiat bun?
lectii si frectii
ce-am invatat mai nou. sau ce stiam dar uitasem, pentru ca nu mi se mai intimplase demult: ders nou saci sing laic gentalmen agriment atunci cind una dintre parti nu-i gentalmen.
0ubuntu strikes back. with vengeance!
am zile cind ma cred deosebit de creativ. si plin de intelepciune. cind cred ca pot rasturna lumea c-o idee sau cu o parere. intr-o astfel de zi, mergind cu masina in drum spre casa m-am gindit: ce-ar fi sa-mi trag io un blog in care sa dau in git toti nenorocitii care ma enerveaza in traficul din bucuresti!? am renuntat. deocamdata. de ce? pai pentru ca mi s-a parut o abordare total negativista. si lipsita de fair play (o sintagma care-mi place foarte mult). si pentru ca astept un need for speed prostreet pe care sa-l bag in ps2. si sa-mi vars nervii acolo pe ei. pe nenorocitii astia care nu stau la coada si depasesc coloana cind eu stau ca proasta-n ea. in coloana. ce-ar fi atunci daca as face ceva pozitiv. m-am uitat asa in jurul meu si n-am prea gasit lucruri pozitive de impartasit. doar asta:
noul meu blog (in inglish bai da uei) in care voi posta din joi in paste. pentru ca ma asteapta o perioada incarcata profesional. si pentru ca pot.
0ziua in care se zaresc portile cimitirului
photo by: descending angel
lunea e o zi in care mor cite putin. nu stiu voi cum, dar eu o simt pina in maduva oaselor. si nu e numai o licenta poetica sau o metafora. ma dor picioarele. ma doare spatele. ma doare curul de-atita stat pe scaun. pe vremuri ma durea stomacul. acum nu ma mai doare. am insa palpitatii de la consumul excesiv de cafea (care dauneaza grav sanatatii). aproape in fiecare luni se intimpla sa nu-mi ajunga tigarile. ma lovesc de scaune, birouri si alte lucruri mobile sau imobile care-mi ies in cale. chestiile astea-mi provoaca vinatai. cafeaua ameteli.
nici mental nu stau mai bine. e ziua in care innot uneori intr-o nebuloasa totala. un fel de ceata de culoare bleu-gri. alteori am o stare de irascibilitate vecina cu nebunia. tot de la cafea o sa ziceti. da si nu. incepe de fapt de la prietenii mei, partenerii de trafic in drum spre serviciu. adica inainte de cafea. pentru ca nu beau cafeaua acasa dimineata. ci direct la serviciu.
lunea e ziua in care sint nemultumit de mine. de tot ceea ce fac. de ceea ce am facut. asta-i grav la o persoana usor narcisista ca mine, care are o parere in general buna despre ea. imi aduc aminte de iubirile neimpartasite din tinerete. de mortii din familia mea. de prietenii pierduti. de toate proiectele neterminate. de toate lucrurile neincepute. si culmea nu-mi vine sa ma apuc de nimic. pentru ca stiu ca nu-s in stare sa fac ceva esential. sau important. sau sa iau vreo decizie. da, asta-i: lunea e ziua intunericului (intuneric, ceata, tot una!). ziua incertitudinii si a indeciziei. o fi si ziua impotentei, cine stie.
lunea e ziua in care zaresc portile cimitirului. cam cum se zaresc muntii din charles de gaulle.
o convorbire telefonica surpriza. sau nu…
photo by [jimfrazier]
in mod cert manifest simptome ale imbatrinirii. prematur sau nu.
sau poate vad ca oamenii ‘achizitionati’ mai recent in cercul (sau patratul, rombul, pentagonul) de apropiati dispar fara urma sau nu mai ‘intilnesc asteptarile’ (sic!).
mai e deasemenea momentul sa lansez ipoteza ca de regula oamenii care nu-s in preajma ta zi de zi nu au tot atita oportunitati sa te dezamageasca si tot ce pastrezi despre ei sint amintirile frumoase.
de ce emit aceste ipoteze?!
astazi am primit un telefon cit se poate de interesant. anticipat cumva de niste investigatii superficiale. numarul doi intre prietenii din copilaria (in ordine cronologica, stiti cum e, cu statutul de ‘cel mai bun prieten’), ticuta, mi-a dat un telefon. nu ne-am mai vazut de vreo 13 ani. brusc, mirosul din sala de clasa a unei scoli mici dintr-un oras mic de provincie din vremurile ‘de dinainte’ mi-a invadat narile. imaginile din ‘filmul amintirilor’ a rulat cu viteza sporita pe tot parcursul convorbirii telefonice, desi sunetul era desincronizat cu vreo 20 de ani si continea afirmatii si promisiuni legate de prezent. am auzit cuvinte ca spania, sotie, fetita mea de 7 luni, sa-ti traiasca, eu inca nu si evident ne-am promis craciun, bere, telefon, numar adaugat in agenda, neaparat. am concluzionat in mare tromba cu ma bucur nespus ca te-am auzit si ca esti bine.
da sint nostalgic. si da, chiar sint bucuros.
astazi am mai bifat o zi reusita.
(btw, piesa asta nu se nascuse pe vremea aia!)
0countdown
cum realizezi ca a inceput numaratoarea inversa?! pai cind la o intalnitre cu un prieten vechi, se pierd vreo 5-10 minute cu necrologul fostilor tai colegi de liceu: magda care a murit de leucemie sau ion care a facut infarct… cind in pozele prietenilor si fostilor colegi de-o virsta apar personaje vag ‘identificabile’ in pielea unor copchii ciudat de mari… cind nu ti se mai pare trendy sa fii vehement in opinii si cind principiile iti migreaza de la statutul de axioma la cel de teorema.
photo: perfection by annanomsa
3o seara reusita
ce poate fi mai interesant decat o seara cu un vechi prieten?! cu cel mai bun prieten din copilarie. cu care te vezi rar, si si atunci pe fuga… sau in gasca. iata ca se iveste dupa ceva vreme si oportunitatea unui tete-a-tete.
la inceput, o perioada schimbati citeva banalitati. e o perioada de tatonare. fiecare constata in sinea lui ca distanta intre voi s-a marit direct proportional cu trecerea timpului.
apoi unul face un pas inainte, celalalt la fel, si uite-asa ajungeti sa pricepeti fiecare ce spune celalalt. cind deja atmosfera e aproape ‘ca pe vremuri’, vine timpul sa plecati acasa. fiecare in drumul lui. foarte des folositele ‘vorbim’ sau ‘ne vedem’ nu inseamna absolut nimic, pentru ca e posibil sa mai treaca inca 10-15 ani pina sa repetati experienta impreuna.
ramane totusi un gust dulce-amarui, bun de savurat vreo 2 saptamini.
noapte buna, varule maftei!
0lucruri care nu-s facute pentru mine 3: agrafa
mda, stiu ca asteptati cu mic cu mare sa va mai povestesc ultimele doua episoade din serialul de vacanta, dar n-o sa se intimple nici de data asta pentru ca mi-e lene… si vacanta oricum s-a dus…
asadar: ce fac eu cu agrafele de birou?!
la ce folosesc aceste obiecte?
mie imi folosesc foaaarte mult la discutii. si sedinte. si consultari. care va sa zica, atunci cind ma apropii de biroul vostru, ascundeti dracu’ toate agrafele din preajma! pentru ca le contorsionez. le mutilez. le bag in gura… le jupoi (pe-alea fensi care au invelitoare de plastic). le rup. le nenorocesc.
nu, nu le folosesc in nici un caz pentru prins doua sau mai multe foi de hirtie intre ele…
0pe mai incolo
pentru ceva vreme: mai putina cravata, mai putina camasa, mai putin costum, mai putine telefoane, mai putin online, mai putin apartament cu beton incins, mai mult la volan, mai mult offline.
photo: [bredero5]
1nu ca ar fi ceva in neregula cu asta….
You’re perfect, yes, it’s true3
But without me you’re only you (you’re only you)
Your menstruating heart
It ain’t bleeding enough for two
It’s a midlife crisis……………