luazir
patlagele? castraveti?
… dar avem si aici, in Romania! [cum suna o reclama timpita, de-acum citiva ani!]
care-i treaba cu patlagelele si castravetii? pai te clarific asap: m-am intors dintr-o scurta vacanta bulgareasca. si cum nu stiu daca am timp, chef sau vreun interes sa te mai alimentez cu poze de calatorie, iti zic pe scurt ce are Bulgaria in plus si nu are Romania, asa privit prin ochii calatorului de scurta durata.
unu. romania nu are panouri cu bruce willis facand reclama la o vodca poloneza. in schimb pe drumurile bulgaresti gasesti cacalau. ca in poza din imagine! (sic!) evidaman ca atunci cind le-am vazut am crezut ca-i furaciune ordinara (cum ar veni ca bulgarii/polonezii au folosit imaginea fara stirea megastarului), si i-am banuit pe vecinii nostri bulgari ca-s mai hoti ca noi. aveam motivele mele, dar nu mai are rost acum sa le insir eu aici. regret si imi cer scuze pe aceasta cale rudelor mele de singe (zice-se ca bunicu lu bunicu era de pe undeva de la sud de dunare. bulgarii neaga vehement acest lucru, prin vocea unui politist care mi-a dat ‘amenda’ pentru spiding si care a zis ca numele meu i se pare mai degraba sirbesc). acu’ ma intreb cit a fost scoru’ platit de polonezi. sau francezi, ce dracu’ or fi.
doi: blocuri comuniste are si romania. blocuri comuniste pictate cu megastaruri rock n-am vazut pe la noi, da-mi de stire daca apar. megastaruri metaliste, nene! Joey De Maio, Lemmy (asta nu are nevoie de nume de familie!) si Dio sint doar citeva portrete (un portet egal 2 etaje de bloc pe inaltime) pe care le-am vazut din fuga masinii. n-am apucat din pacate sa pozez vreunul. le poti vedea la Kavarna, unde cica e si un festibal metalist in fiecare an (de asta stiam, de blocurile pictate nu). iaca un link inspirational, daca dorim, de la radio patlagicata, de prin 2007, cu poza lu Coverdale. e adevarat, una mai buna gasesti pe articolul din wikipedia.
ma gindisem initial sa pun trei motive. pe-al treilea il las pe alt’data. cine stie cind…
0… plecat in vacanta
chiar plec intr-o scurta vacanta. la fel si acest domn director din imagine, care a plecat intr-o veselie maxima parasindu-si garderoba de pinguin (adica de corporatist) in cea mai mare graba. noi la corporatie neavind aifonuri sau alte pielefoane cu multe megapixuri am facut si io pozna cu ce-am avut la indemina… asa ca n-a iesit asa cum ar fi trebuit, dar compozitia ramane compozitie.
sanatate.
0evenimente [semi]culturale
habar n-am cum ar trebui sa arate un eveniment de genul celui de pe strada arthur verona. nu ma pricep nici la arta, nici la cultura, si pe de-asupra am devenit ancul in ultima vreme. poate chiar am o mentalitate mic burgheza care nu cadreaza cu porttretul soios al lui che . si de la il comandante pina la miros nu mai e decit un pas. chiar asa: cum ar fi trebuit sa miroase la strit dilivari? ca io am batut duminica strada de la un cap la altu’ si pe unde mirosea a bere, pe unde a pishat, pe unde a transpiratie pe unde a spray de vopsit peretii. ba mi s-a parut la un moment dat ce mirosea si a iarba. deci sa revin. nu mi-a placut nici cum mirosea si nici cum era. mai rau e (poate doar pentru mine) ca nici n-am priceput ce-a vrut sa fie.
2
londra – versiunea mea. episodul trei
… si daca o tinem in ritmul asta o sa ajungem la un serial mai lung decit ‘tinar si nelinistit’. nu pot insa sa ma abtin, si va mai dau o serie din ce-a de-a treia zi la londra. o parte insa din a treia zi, pentru ca n-am ‘triat’ decit juma’ din cele sase sute de poze pe care le-am facut. o sa ma intrebati cind am mai avut timp sa ma mai uit si prin proprii ochi in afara de obiectiv. uite ca am avut. engioi!
0tito & tarantula
cre’ ca-i printre putinele dati cind ma bucur ca primesc un newslewtter (sau spam, cum vrei sa-i zici…)
pe-asta de la myticket l-am citit azi asa intre doua guri de cafea… iar nivelul entuziasmului a crescut instant cind am aflat ca vin baietii astia. in 5 minute max, aveam biletele comandate.
abia astept.
0Londra – versiunea mea. episodul doi
a doua zi a fost obositoare la londra. dupa ce am batut baker street de la un cap la altul, am esuat (lamentabil) pe oxford street. asta e un fel de sosea comerciala mai low end asa, si poate si de aceea n-am prea facut poze. insa dupa ce am scapat de-acolo si am virat-o spre covent garden…
da’ ce tot bat io cimpii aici. engioi da piccers (sa ma scuze depesarii, ca era sa zic da sailans).
deci ziua a doua poze mai putine. am recuperat in ziua trei. insa asta o sa vedeti cu virf si indesat in episodul urmator.
hai ca ma duc la culcare.
Londra-versiunea mea. episodul unu
din categoria vacante si calatorii, asa cum v-am amentintat deja, pun poze de la londra.
deocamdata doar prima zi. le pun si pe celelalte, insa cine stie cind oi avea timnp. engioi.
copacul
stiti testul ala de se da pe la diverse interviuri? cind te pun aia sa desenezi un copac, sa-si poata da ei seama – inteligentii dracului – cit de perversa e mintea ta? tot timpul m-am intrebat ce concluzii trag ei de pe urma desenului tau. eu am desenat ceva copaci la cele citeva zeci de interviuri la care am participat de-a lungul si de-a latul vietii. si de fiecare data ii desenam cu toate ramurile si ramuricile da’ fara frunze. pentru mine esenta copacului sunt crengile. de fapt asa desenez copacii de cind ma stiu. de la gradinita chiar. citeodata mai schitam asa in sictir si coroana, dar doar ca un contur. eram tare mindru de copacii mei, dar niciodata n-am aflat ce cred astia c-ar zace in mintea-mi bolnava luindu-se dupa desenele mele.
eh, uite ca mama natura m-a cadorisit cu copacul viselor mele. l-am descoperit de curind, pe plaiurile natale. si mi se pare chiar bestial. el e pentru mine copacul cu c mare.
engioi
1aventuri din lumea virtuala
chiar si pentru simplu fapt ca nu mai conduc decit rareori in realitate si pentru ca nu am ce va povesti din lumea reala, chiar daca-mi place si mie primavara ca multor alte fete, chiar daca astept si eu pastele care anul asta vine fara prima (hi-hi!), chiar daca m-as da cu rolele si pentru ca-s sictirit de intimplarile de la slujba, chiar daca as mai avea vreo doua sute de motive de nemultumire si chiar daca am dat o basculanta de parale pe el eh, chiar si-asa ma bucur cite o ora-doua pe zi (cit mai am timp) de jocul asta. daca n-ai ps3, poate ai nitendo sau xbox. daca nu, merge si pe pc, da’ e bine sa ai macar un controller, ca din tastatura nu prea cred ca-i fun.
si-am incalecat pe-o roata incinsa si afumata.
0valu’
daca vrei, fie numai si de dragul vremurilor pe cind iti mai povesteam cu ce imi umplu timpul liber, iti recomand filmul asta. e de vazut. si nu numai pentru ca e un film super premiat. e genul de film care te face macar pentru citeva minute sa reflectezi si la altceva decit la criza, pitipoance, rata la banca, ce punem miine in frigider, cit de tare e aifon, ce masina super tare ai vazut pe magheru leitli, cit de dobitoc e seful, ce colegi idioti ai si altele asijderea.
chiar daca nu e in engleza si nu-i cu brad. mda, nici cu angelina. nici cu jackie chan. nici macar cu monica belucci sau cu sean penn. si nici nu-i de guy ritchie sau de tarantino. si nici de rodriguez. nici macar de scorsese.
engioi.
1
mai exista zapada…
… si nu neaparat pe valea prahovei unde se inghesuie toti ghertoii, si unde btw nu e chiar atit de multa, ci la conationalii nostri, in harghita. sau hargita. e frumoasa, alba, pufoasa, asa cum ne-o amintim ‘de pe vremuri’.
o sa revin poate cu neshte poze, dar pina atunci, va recomand sa bagati urechea la albumul lui serj tankian, elect the dead. care merita o ascultare atenta. de la un cap la altul. c-asa se asculta muzica adevarata.
0casa somnului…
… de jonathan coe nu prea e o carte pe care sa o citesti inainte de culcare. am cam lalait-o la inceput din motive obiective si mi-am dat seama ca nu ar fi trebuit. de la 2/3 incolo m-a luat o parere de rau ca mama dracu’, din cauza ca incepeam sa nu mai pricep care-i treaba pe-acolo pentru ca nu-mi mai aminteam numele personajelor si ce faceau ele in prima treime a cartii.
si cu toate astea mi s-a parut cea mai misto carte de coe pe care am citit-o pina acum (am mai citit piticii mortii, clubul putregaiurilor, cercul inchis, ce hacuiala!). as remarca traducerea excelenta a lui radu paraschivescu (mai am un pic si o sa incep sa selectez lecturile dupa traducator!) si deasemenea postfata aceluiasi multumita careia am mai recuperat din buimaceala mai sus descrisa.
si ce sa va mai povestesc? a! pai cartea am capatat-o cu interventii la un prieten care are pe cineva care stie pe cineva la polirom (intre timp am observat ca a aparut o noua edititie in librari) dupa ce am umblat ca un bezmetic prin mai toate librariile si n-am gasit-o.
barceloooonaaaaa [amintiri din vacanta]
ma las cu greu tirit, impins in vacantele in strainatate. fac un scandal monstru. arunc cu basca-n perete. insa cind ajung acolo parca-mi pare ca iarba lor e mai verde. ca aerul lor e mai usor de respirat. ca oamenii sint mai usor de suportat. ca e altfel.
anu’ asta a fost barcelona.
iaca si poze [neprofesionizde]:
alegerea bucatii muzicale nu e intimplatoare. barcelona mi s-a parut un fel de babilon, chiar si numai pentru ca poti vedea grafiti pe pereti in virsta de peste 500 de ani.
avion cu motor [amintiri din vacanta]
recunosc, am zburat prima data [la propriu, cu avionul] acum 2-3 saptamini. poate ca nu ar fi cazul sa m laud cu o asemenea performanta, poate pare leim pentru cititorii trendinezi ai acestui blog. poate va face placere sa va amintiti prima voastra experienta aviatica. poate nu.
mi-a placut zborul in sine (inclusiv decolarea si aterizarea) dar nu mi-a placut organizarea. procedurile complicate de pe aeroport. m-a amuzat teribil baletul stewardeselor (ala in care ti se arata cum sa folosesti echipamentul de salvare) pe care seinfeld l-a descris atit de bine: he’s dead, you’re dead, i’m gone!
engioi da fotos:
[cum a fost la] iron maiden
excelent dar se putea si mai bine. bruce a fost la inaltime (desi e mititel de statura, scena a fost conceputa in asa fel incit sa-i permita sa se catere undeva deasupra tuturor celorlalti colegi). la fel si restul mosulicilor.
din set list au lipsit taman piesele mele favorite, si de aceea am un usor gust amar (sau o fi de la bere?)
comparatia cu metallica e inevitabila, asa ca o sa va spun (ca mai toata lumea) ca la metallica a fost mai bine. chiar daca atunci a plouat iar acum a fost foarte cald. mi-a venit in mite si o gluma gresita: metal(ist)ul nu rugineste la ploaie, da’ se cam inmoaie la caldura (mai ales in combinatie cu berea).
dovada ca la metallica a fost mai bine e ca acum sunt mai putin ragusit si nu fredonez nici o piesa din set list: toata saptamina trecuta am fredonat whiplash, last caress si the four horsemen.
au fost doua live performance-uri (sic!) pe care eu le-am asteptat vreo 18-19 ani. au fost doua evenimente reusite.
noapte buna.
the four horsemen
am fost acolo si a fost extraordinar.
am plins pe harvester of sorrow si sanitarium.
am urlat pe for whom the bell tolls si master of puppets.
si pe whiplash.
si pe …and justice for all.
si pe last caress.
si pe celelalte.
pe toate celelalte.
a plouat cumva?