May 05

joe, copilul cel urit

m-am trezit azi hotarit sa repar o mare nedreptate: mereu am avut impresia ca trupa asta (official , wiki) a fost subevaluata si ca merita o soarta mai buna. in ultima vreme, de cind am reintrodus-o in lista scurta de rulat pe ipod (pe care il folosesc intens atunci cind efectuez taskurile domestice, merg pe jos sau am de scris compuneri la birou) gratie ultimului album (uglier than they use ta be, care pentru mine a fost o descoperire extrem de placuta, uite aici o mostra), impresia mi s-a transformat in convingere. cea mai naspa’ chestie despre ei mi se pare a fi aceea ca cea mai cunoscuta piesa a lor (cats in the cradle) e un cover, nu neaparat reprezentativ pentru muzica lor. ma rog, privirea mi-a fost inteligenta, exprimarea mai lasa de dorit pe ici pe colo.

nu par sa se fi rupt cu munca si au scos materiale noi foarte rar (4 albume de studio in 30 de ani, ma rog cu 15 ani de pauza) iar mie nu mi-e clar daca a fost vina lor sau a noastra. in ciuda acestui lucru, oamenii au propriul stil, spirit, mesaj, si alte cacaturi de-astea de le citesti prin cronicile muzicale profesionizde. unde mai pui ca se simte numai voie buna pe toate materialele pe care le-au compus, fie ele mai vesele sau mai triste. nu mai zic de prestatiile live mai vechi sau mai noi.

si chiar daca am fost un ascultator infidel, mereu m-am bucurat cu maxima intensitate de muzica lor. in secret va spun ca aveam pe copertile caietelor din liceu desenata mascota lor, si ca primul tricou cu formatie pe care mi l-am luat cand am intrat la facultate a fost unul ukj, marimea XXL, pe care o vreme l-am purtat iarna peste pulover, iar vara scos din pantaloni imi venea ca o rochie. e unul din putinele pe care le am si acum, la pastrat, alaturi de alte elemente de garderoba de metalist. iar in visele mele cele mai ascunse din adolescenta, cand ma vedeam pe scena in fata a zeci de mii de oameni eram o copie a lui whitfield crane (cu unele ajustari dpdv fizic, dar spiritual acolo eram)! inca mai sper sa-i vad live, it’s on my bucket list.

va recomand o cura, si sper sa va descurcati, mai ales ca v-am dat si o gramada de linkuri. si daca vreti sa cumparati, aveti aici tot ce va trebuie.

Jul 13

hai-lo, hai-lo, capra neagra e maro

din cind in cind mai fac si lucruri interesante. ca de exemplu in week-end-ul asta, cand m-am dat pe lanturi fara bicicleta in piatra craiului, romania. am mers 12 ore non-stop. am aflat ca (cel putin unele din) caprele negre sint maro, am vazut un cur de urs la mai putin de 50 m distanta, am facut poze, am stat linga foc, am dormit in cort. acum sint ars de soare pe picioare, am febra musculara si ma doare fiecare pas pe care-l fac. dar nici macar pozele astea nu va pot spune cit de bine ma simt de fapt. informatii despre traseu si tips-and-tricks, cautati in alta parte, nu la mine.

btw, galeria e in curs de actualizare, mai dati pe-aici.
later edit: unii zic ca ursul era cam la 100m distanta. oricum ar fi fost, ne-a aratat curul.

Jun 19

sinceritate

am vazut de curind un interviu in care maestrul emil brumaru recunostea, fara falsa ipocrizie, ca domnia sa cind circula pe strada se uita cu precadere dupa femei. asa se nasc poeziile pare-se.
la fel si in cazul meu, numa’ ca in pauzele dintre femei ma mai uit si dupa masini. asa se nasc frustrarile.

Oct 06

farewell steve

Fix la 18 ani, de ziua mea, am primit cadou un tricou alb, cu marul multicolor pe spate mare si sub care scria “MacIntosh”. Stiam pe-atunci ce e un mac, evident ca din poze. Nu cred ca vazusem spotul 1984 si cu siguranta nu stiam cine e steve jobs. Tricoul ala imi placea si-l purtam cu o oaresce mindrie si habar n-am de ce dar oleaca asa cred ca ma facea sa ma simt special. Chiar si pentru faptul ca nu mai avea nimeni dintre cunoscutii mei un tricou asemanator. Pe vremea aia purtam oricum numai tricouri negre (ceea ce e valabil inca si acum in buna masura), “cu formatii” si cu siguranta ca tricoul cu marul multicolor era singurul alb pe care il aveam in garderoba.

A rezistat tricoul ala vreo 2-3 ani, cand de un ajun de craciun, la o bauta fiind, a luat foc de la aragazul la care stateam eu cu spatele. Cum craciunul e iarna o sa va intrebati poate de ce dracu umblam imbracat in tricou. Ei bine, eram in perioada “grunge” cind purtam si iarna tricouri peste bluzele cu mineca lunga. Dupa faza cu aragazul, spatele tricoului s-a transformat intr-un fel de “steag” pe care l-am agatat pe peretele camerei mele.

Aug 25

mac

To the Apple Board of Directors and the Apple Community:

I have always said if there ever came a day when I could no longer meet my duties and expectations as Apple’s CEO, I would be the first to let you know. Unfortunately, that day has come.

I hereby resign as CEO of Apple. I would like to serve, if the Board sees fit, as Chairman of the Board, director and Apple employee.

As far as my successor goes, I strongly recommend that we execute our succession plan and name Tim Cook as CEO of Apple.

I believe Apple’s brightest and most innovative days are ahead of it. And I look forward to watching and contributing to its success in a new role.

I have made some of the best friends of my life at Apple, and I thank you all for the many years of being able to work alongside you.

Steve

via: Apple Press Info