mut de admiratie
farewell steve
Fix la 18 ani, de ziua mea, am primit cadou un tricou alb, cu marul multicolor pe spate mare si sub care scria “MacIntosh”. Stiam pe-atunci ce e un mac, evident ca din poze. Nu cred ca vazusem spotul 1984 si cu siguranta nu stiam cine e steve jobs. Tricoul ala imi placea si-l purtam cu o oaresce mindrie si habar n-am de ce dar oleaca asa cred ca ma facea sa ma simt special. Chiar si pentru faptul ca nu mai avea nimeni dintre cunoscutii mei un tricou asemanator. Pe vremea aia purtam oricum numai tricouri negre (ceea ce e valabil inca si acum in buna masura), “cu formatii” si cu siguranta ca tricoul cu marul multicolor era singurul alb pe care il aveam in garderoba.
A rezistat tricoul ala vreo 2-3 ani, cand de un ajun de craciun, la o bauta fiind, a luat foc de la aragazul la care stateam eu cu spatele. Cum craciunul e iarna o sa va intrebati poate de ce dracu umblam imbracat in tricou. Ei bine, eram in perioada “grunge” cind purtam si iarna tricouri peste bluzele cu mineca lunga. Dupa faza cu aragazul, spatele tricoului s-a transformat intr-un fel de “steag” pe care l-am agatat pe peretele camerei mele.
0…
To the Apple Board of Directors and the Apple Community:
I have always said if there ever came a day when I could no longer meet my duties and expectations as Apple’s CEO, I would be the first to let you know. Unfortunately, that day has come.
I hereby resign as CEO of Apple. I would like to serve, if the Board sees fit, as Chairman of the Board, director and Apple employee.
As far as my successor goes, I strongly recommend that we execute our succession plan and name Tim Cook as CEO of Apple.
I believe Apple’s brightest and most innovative days are ahead of it. And I look forward to watching and contributing to its success in a new role.
I have made some of the best friends of my life at Apple, and I thank you all for the many years of being able to work alongside you.
Steve
via: Apple Press Info
2cartile care le citesc eu pe ele: grigri
demult n-am mai avut ocazia sa iau o carte in mina si sa nu-mi vina s-o mai las… se citeste usor si e chiar deconectanta, amuzanta, relaxanta, scrisa intr-un stil (daca pot sa-i zic asa) care te-agata de intelect.
habar n-aveam cine a fost grigore ghica asta de-a scris cartea (stiam evident ca nu despre gagiu de la bergenbier/vodafone e vorba, nu-s chiar atit de timp!), chiar daca prin ceata, de la istorie, aveam habar ca ghica astia erau de felul lor niste fanarioti. de-aia poate cind am rasfoit cartea prima data nu prea mi-a venit sa m-apuc de ea: pe noi la scoala ne-au invatat ca fanariotii sug rau, si ca numa’ rau au facut ei frumusetii astia de popor roman. un’e mai pui ca s-acu’ to’ pentru fanarioti lucrez si asta nu pot zice ca e un lucru cu care ma mindresc neaparat.
ca sa vezi insa ca un moment dau peste o fraza in care se povestea despre locurile mele de bastina, despre ale caror istorie, in afara de cetatea statuia lu’ stefan de la podu’ inalt nu prea mai stiu eu mare lucru. oricum pentru noi moldovenii chestia cu stefan ne e suficienta cind vine vorba de istorie, si toti ceilalti gagii care s-au mai agitat sa faca din moldoveni oameni de treaba… dat ho, ca divaghez. in loc de fanarioti am descoperit lumea de la inceputul secolului douazeci, inainte, intre si dupa al doilea razbel mondial, descrisa neasteptat de”fara fason” de unul care se invirtea pe-acolo, “pe sus”…
deci daca poti face rost de e, citeste-o! merita. mai ales daca nu esti oltean. ca de-astia nu prea zice acolo.
poza (nu insa si cartea!) am luat-o de-aici.
1amsterdam
de cind am venit ma tot chinuie talentul literar-artistic in legatura cu scrierea acestui post. am inceput prost deja. ma gindeam la o introducere de efect, legata cumva de un titlu pe masura… printre propunerile de titlu (din capul meu, evident) se numarau: “(h)amsterdam”, “i am sterdam” (asta ar fi brandul de oras, oficial), “fara bicicleta prin amsterdam” s-asa mai departe.
apoi ma gindeam eu tot asa in sinea mea, ca as continua cumva cu o descriere scurta, de efect (sic!) cu cele mai socante lucruri in amsterdam. caci toata lumea care afla ca vii de-acolo te intreaba privindu-te cu subinteles: “si ia zi drept, ce-ai tras?” “da’ gagicile alea chiar sint in vitrina? da’s multe?” “umbla homosexualii in cirduri de cite doi pe strada?” “bai si chiar sint asa de multe biciclete?” so cliche, ar zice francezul!
apoi ma gindeam sa va povestesc, tot asa, printr-o aducere din condei despre chestiile care nu mi-au placut la amsterdam. si despre cele care mi-au placut. cliche, again!
va dezamagesc, deoarece lenea ma cuprinde din nou. n-am chef de aduceri din condei. si mi-e frica de lipsa mea de elocinta in descrierea orasului cu pricina si in general. mi-au placut tramvaiele din amsterdam, nu mi-a placut ca n-au starbucks decit in aeroport si in gara (ceea ce pentru mine a fost o adevarata corvoada psihico-chimico-fizica aka un fel de sevraj). mi-a fost frica de biciclistii din amsterdam care mi s-au parut mai periculosi decit masinile (ca masini erau mai putine parca), mi-am pierdut o bucata de masea intr-un chips lays de amsterdam, am avut perete transparent care separa camera de hotel de baia camerei, am mers mult, am dormit mult. nu mi-am murdarit pantofii (o obsesie de-a mea) desi am mers cam 8 ore pe zi si vremea a fost… ploioasa. mi-au placut olandezele fara fasoane, nu foarte frumoase dar nici chiar atit de urite. mi-au placut casele lor, canalele, parcurile, strazile. si tramvaiele. nu am mers cu bicicleta, recunosc, mi-a fost frica (desi nu-s biciclist de ieri de azi). a, si era sa uit: la amsterdam miroase frumos. chiar si cind treci pe linga un cofeeshop.
in rest sa lasam pozele sa vorbeasca. engioi. mai tirziu, cind o vrea picassa.
a fost ozzy
vreo doua zeci de mii de printese si printi ai intunericului s-au intilnit aseara cu insusi tatal lor. sau bunicul, pentru o mare parte dintre ei. cum show-ul a fost devansat (adica a inceput mai devreme) ca sa nu dauneze foarte mult celor cateva sute de securisti si fosti nomenclaturisti din cartierul floreasca, chiar ma intrebam daca o sa fie suficient de intuneric incat sa intram cu totii in forma care trebuie. noroc ca rotatia si alinierea planetelor a fost favorabila, si la 8 se facuse suficient de intuneric pentru ca printul intunericului sa cinte pe intuneric. de altfel sint convins ca daca nu era intuneric, facea el cumva sa fie… poate-i alinia cumva in dreptul soarelui, cu taburile lor cu tot, pe cei citeva sute de jandarmi care pazeau cele citeva sute de securisti…
printul nu ne-a dezamagit, si chiar daca nu mai cinta el ca la 20, 30, 40 sau 50 de ani, ne-a ridicat adrenalina atit cit trebuie. ne-a pus sa urlam, sa topaim, sa “dam din maini” si desi pe alocuri m-am simtit ca la ora de aerobic, am facut tot ce ne-a zis sa facem. iar el a facut ceea ce ne-a promis ca face…
0i can’t fucking hear you!
tu la ce stii sa cinti?
la sony-ericsson sau la nokia? io-te ca fata asta cu ochii mici cinta la aifon.
the (in)glorious tarantino: cuvintele
Lt. Aldo Raine: My name is Lt. Aldo Raine and I’m putting together a special team, and I need me eight soldiers. Eight Jewish-American soldiers. Now, y’all might’ve heard rumors about the armada happening soon. Well, we’ll be leaving a little earlier. We’re gonna be dropped into France, dressed as civilians. And once we’re in enemy territory, as a bushwhackin’ guerrilla army, we’re gonna be doin’ one thing and one thing only… killin’ Nazis. Now, I don’t know about y’all, but I sure as hell didn’t come down from the goddamn Smoky Mountains, cross five thousand miles of water, fight my way through half of Sicily and jump out of a fuckin’ air-o-plane to teach the Nazis lessons in humanity. Nazi ain’t got no humanity. They’re the foot soldiers of a Jew-hatin’, mass murderin’ maniac and they need to be dee-stroyed. That’s why any and every every son of a bitch we find wearin’ a Nazi uniform, they’re gonna die. Now, I’m the direct descendant of the mountain man Jim Bridger. That means I got a little Injun in me. And our battle plan will be that of an Apache resistance. We will be cruel to the Germans, and through our cruelty they will know who we are. And they will find the evidence of our cruelty in the disemboweled, dismembered, and disfigured bodies of their brothers we leave behind us. And the German won’t not be able to help themselves but to imagine the cruelty their brothers endured at our hands, and our boot heels, and the edge of our knives. And the German will be sickened by us, and the German will talk about us, and the German will fear us. And when the German closes their eyes at night and they’re tortured by their subconscious for the evil they have done, it will be with thoughts of us they are tortured with. Sound good?
The Basterds: YES, SIR!
Lt. Aldo Raine: That’s what I like to hear. But I got a word of warning for all you would-be warriors. When you join my command, you take on debit. A debit you owe me personally. Each and every man under my command owes me one hundred Nazi scalps. And I want my scalps. And all y’all will git me one hundred Nazi scalps, taken from the heads of one hundred dead Nazis. Or you will die tryin’.
via: nerviosismo
0patlagele? castraveti?
… dar avem si aici, in Romania! [cum suna o reclama timpita, de-acum citiva ani!]
care-i treaba cu patlagelele si castravetii? pai te clarific asap: m-am intors dintr-o scurta vacanta bulgareasca. si cum nu stiu daca am timp, chef sau vreun interes sa te mai alimentez cu poze de calatorie, iti zic pe scurt ce are Bulgaria in plus si nu are Romania, asa privit prin ochii calatorului de scurta durata.
unu. romania nu are panouri cu bruce willis facand reclama la o vodca poloneza. in schimb pe drumurile bulgaresti gasesti cacalau. ca in poza din imagine! (sic!) evidaman ca atunci cind le-am vazut am crezut ca-i furaciune ordinara (cum ar veni ca bulgarii/polonezii au folosit imaginea fara stirea megastarului), si i-am banuit pe vecinii nostri bulgari ca-s mai hoti ca noi. aveam motivele mele, dar nu mai are rost acum sa le insir eu aici. regret si imi cer scuze pe aceasta cale rudelor mele de singe (zice-se ca bunicu lu bunicu era de pe undeva de la sud de dunare. bulgarii neaga vehement acest lucru, prin vocea unui politist care mi-a dat ‘amenda’ pentru spiding si care a zis ca numele meu i se pare mai degraba sirbesc). acu’ ma intreb cit a fost scoru’ platit de polonezi. sau francezi, ce dracu’ or fi.
doi: blocuri comuniste are si romania. blocuri comuniste pictate cu megastaruri rock n-am vazut pe la noi, da-mi de stire daca apar. megastaruri metaliste, nene! Joey De Maio, Lemmy (asta nu are nevoie de nume de familie!) si Dio sint doar citeva portrete (un portet egal 2 etaje de bloc pe inaltime) pe care le-am vazut din fuga masinii. n-am apucat din pacate sa pozez vreunul. le poti vedea la Kavarna, unde cica e si un festibal metalist in fiecare an (de asta stiam, de blocurile pictate nu). iaca un link inspirational, daca dorim, de la radio patlagicata, de prin 2007, cu poza lu Coverdale. e adevarat, una mai buna gasesti pe articolul din wikipedia.
ma gindisem initial sa pun trei motive. pe-al treilea il las pe alt’data. cine stie cind…
0the four horsemen
am fost acolo si a fost extraordinar.
am plins pe harvester of sorrow si sanitarium.
am urlat pe for whom the bell tolls si master of puppets.
si pe whiplash.
si pe …and justice for all.
si pe last caress.
si pe celelalte.
pe toate celelalte.
a plouat cumva?
vaaaaai shi dureeeri!
la un moment dat ma gindeam sa mai las sa treaca vreo citeva zile pina cind sa dau pe post la ore de maxima audienta impresii despre cartea asta. ma enervasem ca nebunu’ asta mi-a omorit toate personajele preferate inainte sa se termine cartea. de fapt din cauza asta la chiar ma gindeam s-o las naibii de carte cu vreo 100 de pagini inainte de final. ratiunea a invins si am continuat pina la final. habar n-am daca am cistigat ceva din ultima suta de pagini, dar sigur stiu ca n-am pierdut timpul citind ce hacuiala!
umor fin. satira politica. cinism. cronica. radiografie a societatii britanice. forta personajelor. originalitatea scriiturii. chestii pe care o sa le mai cititi poate prin alte locuri pe unde se fac cronici la carti, filme sau baieti, melodii sau cintareti.
cum va mai spuneam si cu alte ocazii ([aici] si [aici] de exemplu) domnul coe reuseste sa ma faca sa-i citesc cartile cu sete.
asa a fost si de data asta. si sint sigur ca asa va fi si data viitoare.
si nu stiu de ce da’ parca mi se face chef de The Clash de fiecare data. gata! am decis: Coe merge cu The Clash!
engioi!
copywriting…
habar n-am daca super-ul blogului Linux Owns e scris de un copywriter profesionist sau macar aspirant.
dar mi-a placut la nebunie.
objects of desire2
m-am indragostit de noua mazda6 instantaneu. la prima, si apoi la a doua, mai apoi la a treia, si dupa la a patra… vedere!
[photo via autoblog]
eh, si ca sa incheiem saptamina intr-un mod optimuist: de la dorinta pin’ la putirinta e cale lunga frate!
0mus(e)ic
n-o sa va spun ca a fost un concert extraordinar, chiar daca a fost. la nivelul baietilor astora totul pare atit de normal ca… ma rog, nu despre muse vreau sa va povestesc. asta o sa cititi pe alte bloguri… si poate o sa vedeti chiar si inregistrari laiv, cu ciololarul sau cu camera de o mie de parai, nu?
nu m-am dat niciodata in vint dupa suede. aveam un amic care ne tot zapacea de cap pe la chefuri cu cite o piesa dupa ce bea ceva mai mult decit il tineau pixurile. azi l-am vazut si eu in carne si oase pe brett anderson care a cintat in deschidere. mi s-a strins un pic inima asa, nu’s cum sa va zic. ‘batrinul’ inca ‘le zice’ like no other si sa cinte in deschiderea lu’ muse mi se pare putin pentru el. mult prea putin.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=UsIiAvmy4zc]
0