Sep 18

injectie anti-nostalgie: piine cu unt

zicea un politician mai deunazi, intr-o declaratie, ca nu toate chestiile au fost nasoale in comunism. m-am tot gindit ce raspuns i-as da eu idiotului, si in afara de zece mii de pumni in cap si un bilet dus catre coreea de nord n-am gasit altceva. pentru ca prea putine-s chestiile misto de care-mi aduc aminte de pe vremea aia. cele mai multe-s horror, si ce-i mai nasol – cele mai naspa‘ amintiri le am despre lucruri care acum par banale.

sa luam exemplul alimentului pe nume unt. azi e cit se poate de simplu: mergi la mega, alegi din cele 5-6 feluri de unt de masa (pentru ca exista si de gatit!), bio/ne-bio, cu sare/fara, romanesc, francez, german, brand sau private label. pachetele au forma paralelipipedica, cilindrica, prisma elipsoidala sau dracu’ mai stie cum si sunt din staniol sau hirtie cerata. exista unt ambalat la cutie. de plastic sau de carton. mai mica sau mai mare. exista si unt gata sarat, pentru cei carora le e sila sa-si presare singuri pe felie.

mie-mi place painea cu unt. ma apuca asa citeodata, si maninc in nestire, fara sa ma mai pot opri. pentru ca n-am mincat destul unt cu piine in copilarie si acum probabil recuperez.

stiti cum era untul pe vremea ai’lalta? rar. adica nu se prea gasea. pachetele erau de doua feluri: mici si mari. invelite intr-o hirtie cerata. si vara, most of the time, untul pe care l-am mincat eu era rinced. in ultima vreme, mama descoperise o schema: punea untul intr-o cratita, il topea la foc mic si il fierbea un pic. dupa aia il lasa sa se intareasca si gustul rinced disparea ca prin farmec. chestia asta o facea uneori, cind avea timp, pentru ca lucra 10-14 ore pe zi, 6 zile pe saptamana, 360 de zile pe an la construirea societatii socialiste-multilateral dezvoltate.

stiti cum mai era untul pe vremea aia? tare. nu se intindea pe paine decat in anumite conditii. adica daca il scoteai din frigider si asteptai o vreme sa se mai inmoaie. sau daca inclazeai lama cutitului (de obicei in cana cu ceai fierbinte). in plus, piinea era proasta si daca apasai prea tare pe felie bucata de unt trecea pe partea cealalta in loc sa se intinda. iar daca prajeai painea inainte si era prea calda, untul se topea si se ducea dracului tot romantismul.

si uite-asa in viata mea a aparut margarina. dar despre asta, intr-un alt episod.

in concluzie, pana si lucrurile elementare sugeau rau pe vremea lu’ ceasca.

pofta buna la masa!

si mai lasati-ma-n pula mea cu surprizele de la guma turbo.

Jul 17

cum folosim internetul in 2017

am nimerit simbata intr-o benzinarie pe autostrada (ghiciti care, ca avem atit de multe!) unde la 3 din 4 case de marcat se vindeau (in sensul “erau in curs de vinzare”) rovignete. cumparatorii cetateni romani executind plimbarea de weekend. o treaba de asta dureaza cel putin 5 minute, si evident, noi ceilalti, care aveam doar alimentare sau cumparasem o apa minerala (cazul meu), asteptam.

nu-mi vine sa cred ca in 2017 exista atit de multi oameni care prefera varianta benzinarie pentru a-si cumpara rovigneta in loc sa faca asta pe internet. in timpul asta media relateaza despre cea mai mare penetrare, cea mai mare viteza, cea mai mare crestere a penetrarii 4g samd. chestii de prin comunicatele de presa a cine stie ce ministru sau secretar de stat care a stat 4-5 luni pe post si trebuie sa arate ca a facut din cacat, bici.  tot in timpul asta ne mai moare un miliard de neuroni in timp ce o tinara romanca frumusica si isteata (cu bac sau fara, cu botox pe alocuri sau peste tot) mai incarca un selfie pe fb, in timp ce se deplaseaza pana la chioscul de ziare sa-si incarce cartela prepaid… sau mai rau, in timp ce se intoarce de la buda situata in fundul curtii.

ce vreau sa zic: romanii sint foarte priceputi la internet cind e vorba sa piarda vremea pe feisbuc si foarte “analfabeti” cind e vorba sa puna internetul la treaba. de fapt, statisticile europene confirma ce incerc eu sa spun:

stiu, situatia evolueaza rapid. si ar trebui sa vedem partea plina a paharului, exista potential urias.

si marmota inveleste ciocolata in staniol.

Apr 10

love story

a venit primavara. si love is in the air. spre deosebire de alti cetateni, eu traiesc la nivel personal si familial (ca sa zic asa!) o adevarata poveste de dragoste cu politia locala a sectorului 3. de fapt e mai mult o dragoste neimpartasita, pentru ca ea (politia) ma iubeste. eu nu. si semnele de iubire le descopar la tot pasul.

mai intii m-a sunat la usa in ceas de seara si m-a chemat in fata blocului sa-mi mut masina de pe locul unui vecin (din aceia care au un apartament, doua masini dintre care una gip, si doua locuri de parcare platite la primarie) si mi-a lasat un biletel in care-mi da intilnire la sectie “pentru clarificarea situatiei”. nu m-am dus. spre deosebire de acum vreo 2-3 ani cind m-am dus ca proasta ca sa depun cerere (fara spaga!) pentru locul de parcare si pentru care nu am primit nici la ora asta vreun raspuns. mai treceti dvs. peste trei saptamani sa vedeti daca vi se aproba mi-a zis atunci, demult. nu sunati la usa, ies eu din cind in cind, cum ar veni.

la nici o saptamina dupa, intr-o vineri dupa amiaza m-a acostat (literalmente, si ironia sortii de catre sefa serviciului parcari sau asa ceva) cu masina institutiei in trafic pentru ca mai apoi sa se prefaca grabita si ocupata si sa declare ca n-are timp sa completeze amiabila. mi-a dat intilnire luni unde vreau eu. ca poate rezolvam si cu parcarea. m-am inervat  si am chemat-o la rutiera de sector unde ne-am petrecut mai impreuna, mai separat, frumoasa dimineata de simbata de dupa.

ca sa vezi coincidenta dracului, tot ea, politia sectorului 3, m-a asteptat in simbata imediat urmatoare la scara blocului sa-mi atraga atentia ca nu am pus lesa fiorosului golden retriever, iar acesta din urma a muldarit plantaonii “la doi agenti” (nb! fara logan) care treceau intimplator pe-acolo si carora (badaran fiind) nu le-am zis cum ma cheama. si in urma acestui incident mi-a trimis biletel acasa cerindu-mi niste sute de lei. pentru ca am incalcat nus’ ce hotarire a primariei care stipuleaza ca ciinii (sic!) circula in lesa si ca cetatenii trebuie sa se legitimeze la solicitarea agentilor dumisale, politia.

toate astea se petrec in sectorul 3. daca nu stiati va aduc aminte (sic!), primarul acestuia este cetateanul cu celel mai mari datorii la stat pe persoana fizica. e sectorul unde spatiile verzi (atitea care sint, si da, cele pe care se pisa ciinii cetatenilor) dispar cu viteza luminii facind loc teraselor la care sa adasteze in fiecare seara sutele de atirnatori de lux gen adrian copilul barosan, giani gargarita si nu mai stiu ce posesori de talente de la vocea. pe unul din bulevardele sectorului, pe unde-mi plimb eu ciinele (btw, dragostea mea, o fac de 4-5 ani, ii pun lesa si string cacatul dupa el) misuna seara de parcagiii masinilor atirnatorilor de lux de la terase.

sanchi, conform legii tot eu, fraierul ala care-si plateste disciplinat impozitele, trebuie sa umblu cu jalba-n mina sa clarificam situatia?

hai sictir!

Mar 16

the dubliners

kate, 30, casatorita, 2 copii gemeni, e din dublin si a venit in bucuresti pentru ca a gasit promotie la biletele de avion. impreuna cu o gasca de vreo 5-6 prieteni. primul loc in care s-au oprit (dupa ce s-au cazat la hotel) e un bar irlandez din centru, unde sint de aproape 12 ore, adica de la prinz pina ora inchiderii.

sotul ei a ramas acasa cu copii si soacra. prietenii ei sint deja manga, unul doarme pe buda, fara pantaloni, alta doarme in cur pe scaun, restul danseaza prin bar desenind traiectorii de aeroplan. in afara de ea care vorbeste mult, ceilalti nu leaga mai mult de 4 cuvinte.

de la balconul barului, bucurestiul i se pare surprinzator de curat si linistit. nu sint ciini pe strada, nu sint drogati care-si baga in vena (ca in dublin). si nici vampiri care sug singele turistilor, glumim noi. da, oamenii sint ok. a avut o disputa cu familia cind au auzit-o unde pleaca, dar a rezolvat-o spunindu-le ca daca sora-sa a venit teafara din liban se va intoarce si ea intreaga de la bucuresti.

cu toate astea nu stie mare lucru despre bucuresti. doar ca nu vrea sa mearga in centrul vechi pentru ca acolo barmanii toarna chestii in pahare. adica le masluiesc bauturile. si ii fura la nota. asa i-a spus steven, seful barului in care se afla.

nu stie ce va face in celelalte zile ale city break-ului. incercam sa-i sugeram muzee, casa poporului, gradina zoologica sau chiar sa se urce in tren si sa mearga la mare. neah. nu mai stim sa-i dam alte idei si ii spunem sa treaca totusi si prin barurile din centrul vechi, pentru ca s-ar putea sa intilneasca si acolo oameni draguti, care sa nu-i masluiasca bautura. pentru ca de furat la nota or’ s-o fure oricum.

Feb 17

espresso scurt, din picioare

la patru ani vrea sa se faca regizor. imi spune in drum spre gradinita cum ca o sa-si faca un site pe care sa puna filme de prezentare (i.e. trailere) si filmele create de el. simplu, nu?

cica se relanseaza nokia 3310. am avut doua.

elefantii lu’ iohanis din piata victoriei s-au transformat in mamutii lu’ tolontan. tara mica, jeguri multe. later edit: vad ca a mai facut cineva aceeasi gluma (elefanti vs. mamuti), dar sa stiti ca mi-a venit spontan. si chiar de n-ar fi asa, ce conteaza, doar traim in epoca post-truth.

si astronautii se caca, nu-i asa? iata cum.

o noua tragedie mondiala: a murit fratele vitreg al dictatorului.

iesiti in parcuri! va fi cald si bine. dar si mult noroi.

Feb 13

espresso 19

nu ma pot obisnui nicicum cu noul web de la linkedin. pe app-ul de tableta (ios) s-au pisat demult, asa ca ce mai merge cit de cit e varianta smartpphone (ios). microsoft, ti-ai bagat coada?

tata stia sa faca un singur (fel de) nod de cravata. dar il facea repede si in mina, nu la git, in oglinda. m-a invatat si pe mine, dar pentru ca intr-o perioada n-am avut nevoie, am uitat. o vreme am apelat la colegi sa mi-l faca ori de cite ori imi luam o cravata noua, si pastram asa cravata innodata pina se strica. nodul sau cravata. apoi reinvatat, singur, de nevoie, dupa un .pdf luat de pe internet. desi inca mai am zile in care imi ia si 5 minute sa fac un nod la o cravata, pe cele basic si pe care le folosesc frecvent le fac in mai putin de 15 secunde. mai nou mi s-a pus pata sa-mi largesc orizontul. uite aici, aici si aici citeva interesante.

dupa 25 de ani se intoarce twin pix pe micile ecrane. sper sa nu se intoarca si minerii lu’ #josiliescu la bucuresti. pina atunci rezistam, ce plm! alta intrebare!

pen’ ca tot e sezon de revolutii, cica un oras e mai fericit si sanatos daca are locuri multe/suficiente in care/unde oamenii sa se adune pentru proteste. deci feheriiicirea are chiiiipul tau bucuresti!

breaking: azi de dimineata mi-am pierdut ciinele. s-a intors dupa o ora jumate cu botul plin de sos. cel mai probabil ca doua zile de-acum incolo se va caca imprastiat.

Feb 07

jos iliescu!

sa va zic cum vad eu chestiunea cu pesedelu’ si revolutia ce se intimpla de doua saptamini!? mmm. uite, eu n-am fost la nici una din demonstratiile pasnice de pana acum. o singura data mi-am propus sa merg si nu m-au lasat indatoririle familiale. dar nu-i numic, petrecerea continua, asa ca sper sa mai am ocazii. pina una alta, ma gindesc sa ajut totusi revolutia asa, de pe margine: dupa ce am platit doua zeci si ceva de ani impozitele de-a-mproasta as putea n-o mai fac.

greu sa mai gasesti de spus ceva mai interesant decit revolutia. uite, azi m-am intalnit cu un elvetian care zice despre revolutia noastra ca e impresionanta. mda, multi dar saraci, nu ca la ei. desi daca te uiti mai bine, protesteaza si presedinti de banca

pana si sefu’ lu’ SOAD ne lauda prin social media ca ce tara de revolutionari sintem. serj tankian este el insusi un revolutionar. ma rog, la ei se zice activist. la noi activistii sint de cealalta parte a revolutiei. sau mai bine zis, de partea revolutiei socialiste. ceea ce face ca revolutia de-acum (ma refer la protestele pasnice) sa fie de fapt o contrarevolutie. si cum ar veni aia 20 de pensionari de la cotroceni sint contra la contrarevolutie. deci, deoarece dubla negatie, sint revolutionari. adica activisti.

si ca tot vorbim despre paradoxuri: mai tineti minte sloganul “ui fait agheinst corapshan” pe care l-a lansat insusi nea’ nelu’?! ironic, nu?

va pup, ne vedem in piata victoriei. sau nu. pina atunci, iata o lista cu romante de protest cu care sa va mentineti viu spiritul revolutionar.