Feb 17

espresso scurt, din picioare

la patru ani vrea sa se faca regizor. imi spune in drum spre gradinita cum ca o sa-si faca un site pe care sa puna filme de prezentare (i.e. trailere) si filmele create de el. simplu, nu?

cica se relanseaza nokia 3310. am avut doua.

elefantii lu’ iohanis din piata victoriei s-au transformat in mamutii lu’ tolontan. tara mica, jeguri multe. later edit: vad ca a mai facut cineva aceeasi gluma (elefanti vs. mamuti), dar sa stiti ca mi-a venit spontan. si chiar de n-ar fi asa, ce conteaza, doar traim in epoca post-truth.

si astronautii se caca, nu-i asa? iata cum.

o noua tragedie mondiala: a murit fratele vitreg al dictatorului.

iesiti in parcuri! va fi cald si bine. dar si mult noroi.

Feb 13

espresso 19

nu ma pot obisnui nicicum cu noul web de la linkedin. pe app-ul de tableta (ios) s-au pisat demult, asa ca ce mai merge cit de cit e varianta smartpphone (ios). microsoft, ti-ai bagat coada?

tata stia sa faca un singur (fel de) nod de cravata. dar il facea repede si in mina, nu la git, in oglinda. m-a invatat si pe mine, dar pentru ca intr-o perioada n-am avut nevoie, am uitat. o vreme am apelat la colegi sa mi-l faca ori de cite ori imi luam o cravata noua, si pastram asa cravata innodata pina se strica. nodul sau cravata. apoi reinvatat, singur, de nevoie, dupa un .pdf luat de pe internet. desi inca mai am zile in care imi ia si 5 minute sa fac un nod la o cravata, pe cele basic si pe care le folosesc frecvent le fac in mai putin de 15 secunde. mai nou mi s-a pus pata sa-mi largesc orizontul. uite aici, aici si aici citeva interesante.

dupa 25 de ani se intoarce twin pix pe micile ecrane. sper sa nu se intoarca si minerii lu’ #josiliescu la bucuresti. pina atunci rezistam, ce plm! alta intrebare!

pen’ ca tot e sezon de revolutii, cica un oras e mai fericit si sanatos daca are locuri multe/suficiente in care/unde oamenii sa se adune pentru proteste. deci feheriiicirea are chiiiipul tau bucuresti!

breaking: azi de dimineata mi-am pierdut ciinele. s-a intors dupa o ora jumate cu botul plin de sos. cel mai probabil ca doua zile de-acum incolo se va caca imprastiat.

Feb 07

jos iliescu!

sa va zic cum vad eu chestiunea cu pesedelu’ si revolutia ce se intimpla de doua saptamini!? mmm. uite, eu n-am fost la nici una din demonstratiile pasnice de pana acum. o singura data mi-am propus sa merg si nu m-au lasat indatoririle familiale. dar nu-i numic, petrecerea continua, asa ca sper sa mai am ocazii. pina una alta, ma gindesc sa ajut totusi revolutia asa, de pe margine: dupa ce am platit doua zeci si ceva de ani impozitele de-a-mproasta as putea n-o mai fac.

greu sa mai gasesti de spus ceva mai interesant decit revolutia. uite, azi m-am intalnit cu un elvetian care zice despre revolutia noastra ca e impresionanta. mda, multi dar saraci, nu ca la ei. desi daca te uiti mai bine, protesteaza si presedinti de banca

pana si sefu’ lu’ SOAD ne lauda prin social media ca ce tara de revolutionari sintem. serj tankian este el insusi un revolutionar. ma rog, la ei se zice activist. la noi activistii sint de cealalta parte a revolutiei. sau mai bine zis, de partea revolutiei socialiste. ceea ce face ca revolutia de-acum (ma refer la protestele pasnice) sa fie de fapt o contrarevolutie. si cum ar veni aia 20 de pensionari de la cotroceni sint contra la contrarevolutie. deci, deoarece dubla negatie, sint revolutionari. adica activisti.

si ca tot vorbim despre paradoxuri: mai tineti minte sloganul “ui fait agheinst corapshan” pe care l-a lansat insusi nea’ nelu’?! ironic, nu?

va pup, ne vedem in piata victoriei. sau nu. pina atunci, iata o lista cu romante de protest cu care sa va mentineti viu spiritul revolutionar.

Jan 19

iarna-i grea, espresso mare

w/e trecut am efectuat o vacanta de 2 zile (o noapte) in locatia de renume international bran. si cazarea, si cafeaua si vinul au fost bune, da. dar nu despre locatie va marturisesc acum ci de drumul de intoarcere, petrecut duminica la ceas de prinz. nici macar seara. pe valea prahovei, dene unu, da. am stat (ca de mers nu poate fi vorba) 45 de minute intre predeal si busteni. de unde stiati?! ei, n-a fost nici un accident. cum? de ce m-a mincat in cur s-o iau pe-acolo?! pai uite de-aia, ca am limbrici.

ati ascultat halo on fire de pe hwtsd? bai, ma gidila la ce mai sensibila dintre corzile sensibile solo-ul de chitara de pe piesa asta, nu mai conteaza cin’ l-a scris sau cine-l cinta. sa mi-l puneti la priveghi si la inmormintare/incinerare, va rog eu!

se pare ca urgent-cargus/dhl e combinatia speciala pentru toate coletele pe care le astept eu pe ele din germania via ebay. sa inceapa distractia, abia astept!

in america se vorbeste tot mai mult de un nou(?) trend in fashion: athleisure. asta inseamna sa-ti pui cind mergi la mall colantii si bustiera (nu burtiera, da?) cu care in mod normal mergi la sala, fata! eu cred ca curentul asta a fost inventat de fapt si perfectionat cocalarii din cringasi in anii ’90 (catre final) care mergeau la piata (asa se numea mall-ul pe vremea aia) in traning de nailon si incaltati in tirlici si sosete albe. probabil ca s-au intilnit cu kate hudson in timp ce ea era la un shopping de cartofi, fiind atunci studenta la ase si locuind in caminele belvedere de pe inoginer pascal cristian. aberez. ma rog, ea zice ca trebuie sa fii fit ca sa te poti intoli in halul asta, si asta e oarecum in contrast cu burtile de bere pe care le afisau atunci stimabilii nostri suporteri ai rapiduletului. o bucurie ma incearca totusi: toti hipsterii vor trebui sa-si ajusteze tinuta accordingly, ceea ce inseamba ca lumea in jurul nostru va deveni brusc mai frumoasa: in metroul catre platforma pipera se vor vedea mai multe buci in jeggeri (colanti, whatever!) decit barbi nepieptanate si caciulite tricotate.

Jan 06

happy new espresso!

din categoria anul asta ma fac mai bun: setat default imprimanta pe print on both sides, schimbat parolele (numai) la conturile de e-mail (deocamdata), apucat de citit. concediat menajera (bine, ea nu stie inca) sa vedem ce mai urmeaza, nu va zic ce mi-am propus.

zuckerberg nu mai e ateu. nu m-am prins daca conteaza sau nu.

inca ma mai chinui sa scriu o cronica la hardwired… to self destruct. am chiar un draft. parca nu-mi iese. deocamdata il ascult pe repeat si nu pot sa va zic decit ca muzica asta ma face sa fiu rau in sensul bun (sic!)

iata ce-au mai descoperit cercetatorii americani: berile atirnate in frigidernow what?

s-a stabilit ce si cum cu guvernul. numai golani (si) agramati!

afara ninge si e frig. paradoxal sau nu ma gindesc numai la sticla de stolichnaya (varianta ruseasca) pe care am lasat-o aseara in congelator. ce-o face saracuta, n-o fi inghetat?

Dec 19

santa’s espresso

azi dimineata pe la 7 un domn si o doamna descarcau un televizor nou (led, 4k, LG daca va intereseaza detalii) dintr-o duba. dubios am zis. apoi m-am gindit: vine mosu’!

in uichend am aterizat la o locatie de hipsteri (nod, something) unde am asistat la un concert de colinde de craciun and more in interpretarea unui cor (de persoane). se (mai) intampla (si) minuni de craciun, ai zice. altfel, cafeaua proasta, bauturile (apa, suc) scumpe. cum concertul cam trecea pe linga mine si cafeaua era, cum v-am spus, de cacat, m-am uitat atent la fetele oamenilor din preajma. au hipsterii astia (fete, baieti, whatever!) o morga specifica, serios-mistocareasca, #cumva.

urari calde de sarbatori transmit pe aceasta cale si cetateanului care mi-a rupt stergatorul acum ceva vreme. dupa ce am colindat, prin internet, cum altfel, tara (oradea) si europa (germania) am rezolvat cu bratele stergatoarelor. pe care, dupa montaj, am constatat ca nu se potrivesc lamelele vechi, pentru ca sint pur si simplu altfel. “petrecerea continua” cum zicea minunatul toma intr-un scetch de sarbatori.

si pentru ca tot veni vorba de toma, luai brad, nu molift. cu reducere, evident, ca toate chestiile pe care le iei de craciun: “de la 99 vi-l dau cu 79” zise vinzatorul de brazi. la care am adaugat succesiv si oarecum neasteptat, 5 lei pentru ambalat si 5 lei pentru cioplit si am plecat multumit acasa. o, brad frumos!

sarbatori fericiti, si pofta buna la masa!

Dec 13

bila lu’ bula

se amesteca toate in capul meu, ceva de speriat. asa ca in loc sa mai selectez, le dau asa pe goarna, cum imi vine. poate cine stie, dupa o vreme m-oi invrednici sa extrag cite o postare distincta pentru fiecare subiect. sau poate nu.

am participat la alegeri. in calitate de alegator, bineinteles. evident sint dezamagit de rezultat, da’ asta pentru ca, pentru prima oara dupa o vreme buna, m-am amagit in prealabil ca ar putea iesi si altfel. dezamagirea e cu atit mai mare cu cit n-am votat pentru mine ci pentru copilul meu. mda, nu ma astept sa-i dea tara ceva, stiu ca tot eu trebuie sa ii dau, dar pentru o scurta vreme mi-am imaginat ca macar tara m-ar putea ajuta sau macar nu mi-ar pune frina. stiu, sint un romantic incurabil.

habar n-am daca are legatura cu primul subiect, dar aseara am participat la un incident care m-a facut sa-mi dau seama ca am luat-o razna. noi, eu, whatever. parca ma si vad pe canapeaua lu’ charlie sheen. aseara, pe trotuar mergind cu castile pe urechi, un nene era cit pe ce sa ma calce cu masina. “cit pe ce” inseamna ca a trecut cam la 2-3 cm de bombeuri. nu a realizat, si nu s-a oprit nici macar dupa ce am aruncat cu o bricheta in masina lui. pentru ca aia aveam in buzunar. imi pare bine ca nu era zippo si imi pare bine ca nu sint timplar de meserie, cine stie ce ciocan mai scoteam din buzuar?!

tot in tonuri de toamna/iarna depresiva: noul album metallica, pe care il am pe repeat de cind a aparut, si va mai sta mult acolo, e foarte tare. constat cit de trist am ajuns dupa ce realizez ca n-am cui sa-i povestesc chestia asta.

ca tot e la moda asta cu “traim intr-o bula”, a mea e o bila mica si pretioasa. adica ca se sparge greu, da’ si cind se mai crapa pe ici pe colo, si mai intra aer de-afara, ustura. o mai repar, o mai cirpesc, e a mea si o iubesc.

voi cum va simteti, bine?