Jan 06

happy new espresso!

din categoria anul asta ma fac mai bun: setat default imprimanta pe print on both sides, schimbat parolele (numai) la conturile de e-mail (deocamdata), apucat de citit. concediat menajera (bine, ea nu stie inca) sa vedem ce mai urmeaza, nu va zic ce mi-am propus.

zuckerberg nu mai e ateu. nu m-am prins daca conteaza sau nu.

inca ma mai chinui sa scriu o cronica la hardwired… to self destruct. am chiar un draft. parca nu-mi iese. deocamdata il ascult pe repeat si nu pot sa va zic decit ca muzica asta ma face sa fiu rau in sensul bun (sic!)

iata ce-au mai descoperit cercetatorii americani: berile atirnate in frigidernow what?

s-a stabilit ce si cum cu guvernul. numai golani (si) agramati!

afara ninge si e frig. paradoxal sau nu ma gindesc numai la sticla de stolichnaya (varianta ruseasca) pe care am lasat-o aseara in congelator. ce-o face saracuta, n-o fi inghetat?

Dec 19

santa’s espresso

azi dimineata pe la 7 un domn si o doamna descarcau un televizor nou (led, 4k, LG daca va intereseaza detalii) dintr-o duba. dubios am zis. apoi m-am gindit: vine mosu’!

in uichend am aterizat la o locatie de hipsteri (nod, something) unde am asistat la un concert de colinde de craciun and more in interpretarea unui cor (de persoane). se (mai) intampla (si) minuni de craciun, ai zice. altfel, cafeaua proasta, bauturile (apa, suc) scumpe. cum concertul cam trecea pe linga mine si cafeaua era, cum v-am spus, de cacat, m-am uitat atent la fetele oamenilor din preajma. au hipsterii astia (fete, baieti, whatever!) o morga specifica, serios-mistocareasca, #cumva.

urari calde de sarbatori transmit pe aceasta cale si cetateanului care mi-a rupt stergatorul acum ceva vreme. dupa ce am colindat, prin internet, cum altfel, tara (oradea) si europa (germania) am rezolvat cu bratele stergatoarelor. pe care, dupa montaj, am constatat ca nu se potrivesc lamelele vechi, pentru ca sint pur si simplu altfel. “petrecerea continua” cum zicea minunatul toma intr-un scetch de sarbatori.

si pentru ca tot veni vorba de toma, luai brad, nu molift. cu reducere, evident, ca toate chestiile pe care le iei de craciun: “de la 99 vi-l dau cu 79” zise vinzatorul de brazi. la care am adaugat succesiv si oarecum neasteptat, 5 lei pentru ambalat si 5 lei pentru cioplit si am plecat multumit acasa. o, brad frumos!

sarbatori fericiti, si pofta buna la masa!

Dec 13

bila lu’ bula

se amesteca toate in capul meu, ceva de speriat. asa ca in loc sa mai selectez, le dau asa pe goarna, cum imi vine. poate cine stie, dupa o vreme m-oi invrednici sa extrag cite o postare distincta pentru fiecare subiect. sau poate nu.

am participat la alegeri. in calitate de alegator, bineinteles. evident sint dezamagit de rezultat, da’ asta pentru ca, pentru prima oara dupa o vreme buna, m-am amagit in prealabil ca ar putea iesi si altfel. dezamagirea e cu atit mai mare cu cit n-am votat pentru mine ci pentru copilul meu. mda, nu ma astept sa-i dea tara ceva, stiu ca tot eu trebuie sa ii dau, dar pentru o scurta vreme mi-am imaginat ca macar tara m-ar putea ajuta sau macar nu mi-ar pune frina. stiu, sint un romantic incurabil.

habar n-am daca are legatura cu primul subiect, dar aseara am participat la un incident care m-a facut sa-mi dau seama ca am luat-o razna. noi, eu, whatever. parca ma si vad pe canapeaua lu’ charlie sheen. aseara, pe trotuar mergind cu castile pe urechi, un nene era cit pe ce sa ma calce cu masina. “cit pe ce” inseamna ca a trecut cam la 2-3 cm de bombeuri. nu a realizat, si nu s-a oprit nici macar dupa ce am aruncat cu o bricheta in masina lui. pentru ca aia aveam in buzunar. imi pare bine ca nu era zippo si imi pare bine ca nu sint timplar de meserie, cine stie ce ciocan mai scoteam din buzuar?!

tot in tonuri de toamna/iarna depresiva: noul album metallica, pe care il am pe repeat de cind a aparut, si va mai sta mult acolo, e foarte tare. constat cit de trist am ajuns dupa ce realizez ca n-am cui sa-i povestesc chestia asta.

ca tot e la moda asta cu “traim intr-o bula”, a mea e o bila mica si pretioasa. adica ca se sparge greu, da’ si cind se mai crapa pe ici pe colo, si mai intra aer de-afara, ustura. o mai repar, o mai cirpesc, e a mea si o iubesc.

voi cum va simteti, bine?

Dec 07

descult in tara natala

cum altfel sa sarbatoresti ziua de nastere a tarisoarei decit umblind prin tarisoara? ce alta placere mai deosebita decit sa petreci una bucata zi pe drum intre bucuresti si sibiu (ma rog, ca sa fiu mai exact simbata de sus, de jos si/sau de mijloc), most of the time stind pe loc, in masina, e adevarat, sau mergind cu 10km/h intre breaza si predeal. si acum salta mindria de roman in mine, numa’ cind ma gindesc.

si, dupa ce ajungi ostenit de-atita drum, sa te cazezi in pensiunea de trei margarete, sa mergi la (un) local unde sa cinta live “noi sintem romani” dar nu se poate plati cu cardul, sa nu ai de ales, sa te urci in masina, sa mai faci un drum de 20km dus intors in faptul serii pina la primul bancomat, sa maninci, sa te intorci la pensionna agroturizdica (repet, de trei margarete) si sa te culci. dar, din pricina ca ai ciine, proprietarii sa te fi cazat fix linga sala de mese, unde la 12 noaptea, ceilalti pensionari desfasoara activitati socio-educative (aka joaca macao) si fac parenting modern adresindu-se tinarului vlastar (cca 10-12 ani) cu “pulica”. si tot asa si a doua noapte numa’ ca hepiberdei, cu douaj’ de oameni in loc de pulica, tac’su si un prieten de-al lu’ tac’su.

ca sa vedem si partea plina a paharului, gura asta de aer proaspat-romaneasca  a venit la fix: duminica ma duc sa votez.

hai romania, sintem in finala!

Nov 17

espresso 13

zilele astea ma distrez de ma cac pe mine cu coletul de germania, care trebuie teoretic sa incheie epopeea stergatorului rupt. de pe site-ul dhl mi se spune ca pachetul a ajuns in tara de vreo saptamana numai, timp in care compania locala de distributie tot incearca ca (sic!) proasta sa livreze si n-are cui. intreb la dhl la suport cine e compania locala, ma trimit la posta romana. sun la posta romana, nu raspunde nimeni. scriu la posta romana, le dau tracking no, imi raspund, zic ca formatul numarului nu e bun, dar ma roaga sa ma deplasez la oficiul de care apartin. merg la oficiu, stau la coada douaj’ de minute (daca-l mai aud pe spilcuitul ala care da declaratii ca face din posta romana fintech scot aparatele din priza!), functionara foarte draguta de altfel, ma ajuta sa aflu ca nu la posta a ajuns coletul. ma uit mai atent la desfasuratorul de pe pagina dhl, zice ca coletul e la cargus. sun la cargus. nu raspunde nimeni. scriu la cargus. de la sesizari imi vine reply ca se ocupa. de la relatii cu clientii imi vine raspuns ca au trimis coletul cu primul transport si ca nu au putut sa livreze din pricina ca n-aveau numarul meu de telefon. acum il au. inca astept coletul.

am primit cadou de la mama un tricou superman. vis (de pre vremea de cind ma uitam la seinfeld) implinit. nu exagerez.

unii lucreaza sa dea exprepsiei “de cacat” alte valente. le doresc tot binili din lume!

ma prafuiesc, mi-a zis o recruiterita acum ceva timp in urma. a avut dreptate, confirmarile vin girla in ultima vreme:  am dat un test (oficial!) de abilitati manageriale – am scorat de cacat (si nu in sensul celor de mai sus!), a trebuit sa scriu o jalba – mi-a luat trei ore sa umplu o pagina (a iesit buna, ce-i drept). “ce invatam din asta?” – scria in notitele pentru postarea asta. nimic, ce plm sa invatam?! eventual ca trebuie sa luam o gura mare de aer proaspat. daca mai apucam.

dar nu e cazul sa ne ingrijoram. cercetatorii lucreaza la tot felul de chestiuni care sa ne faca viata mai usoara. ca tot veni vorba de prafuiala, de bosorogeala mai precis: cei de la nike au inventat adidasii (sic! adidasii nike, cum ziceau colegii de la gazeta sporturilor pe vremea in care nu se ocupau cu revolutiile in sistemul sanitar!) care se leaga singuri la sireturi. costa cam multe pensii, e-adevarat, dar pe de alta parte cele 2-3 basini pe care le scapai aplecindu-te cu aceasta ocazie, vor fi redirectionate catre cauze umanitare!

si tot ca sa ne fie viata mai buna, iata si formula matematica pentru cafeaua perfecta. din experienta personala, va jur cu mina pe ceasca de cafea, sa-mi sara caimacul daca va mint, cu cit stii mai multa matematica, cu atti stai mai multe formule, deci cu atit faci cafeaua mai buna. puteti incerca si voi, daca va mai tine, cu studentele de la universitate: veti vedea (ma rog, gusta) ca cele de la mate vor face in dimineata de dupa cafeaua mai buna decit umanizdele. care aveti secretara (asizdenta, ma rog), aveti desigur alte posibilitati.

Nov 10

espresso 12

ce ne facem fetelor?! trump, acest gigi becali american a cistigat alegerile prezidentiale in us of a. unii se bucura. altii pling. unii chiar protesteaza in strada. urla tuiterul. plinge feisbucul. orange is the new black e gluma momentului. site-urile de imigrari din canada si noua zeelanda s-au blocat la asaltul americanilor nemultumiti. lumea se intreaba daca e mai grav brexitul decit trump. altii zic trump agraveaza brexitul. unii ca putin isi freaca miinile de bucurie. altii ca nu numai el. multa galagie, ce mai. un pic de rabdare, ca dupa blec fraidei vine gingal bels si care va sa zica revelionul.

intre timp…

niste baieti din republica macedonia (fosta yougoslava) au facut banuti frumosi de pe urma trump-etilor.

se tot vorbeste despre asaltul robotilor asupra clasei muncitoare. se pare ca si cea mai veche meserie din lume este amenintata cu robotizarea.

chinezii continue sa cloneze tot ce le pica in mina, chiar si tampoane.

se spune ca hackerii rusi au primit liber la atacuri cibernetice si pentru evenimentele electorale din europa. ma gindesc totusi ca pentru noi nu e nici un pericol, la ale noastre nu se pricepe nimeni mai bine ca dragnea.

later edit, era sa uit: au inceput meciurile de pregatire ale stejarilor. bagati-va!