Sep 07

how to take over the world: lesson one

mi-a prezentat unu’ azi planul lui de cucerire a mapamondului pe juma’ de foaie de fllipchard. vreo ora si ceva m-a invartit printre milioane si catralioane de useri si de dolari. cand am ajuns la intrebari concrete, s-a grabit sa plece, ca avea treaba. intre viziune si halucinatie e o diferenta atit de mica!

sanatate mintala va doresc!

Jul 13

lejer, de vara, despre bugetul familiei si obiectivele financiare

e vara si va ginditi acum mai degraba cum sa spargeti toti banii pe care ii (mai) aveti, iar eu va plictisesc cu subiecte de-astea! salvati articolul asta pentru mai tirziu. veti avea nevoie de el cind va va apuca mahmureala post-vacanta!

ka-ching!

daca va mai aduceti aminte, avem o lista care ne ajuta sa devenim ceva mai alfabetizati financiar (sic!). in suita asta, voi incerca sa abordez problemele din lista una cate una, bazindu-ma in principal pe experienta personala. in loc sa va povestesc din auzite/citite, o sa va dau direct si niste surse, asa mi se pare mai cinstit. care va sa zica undite si nu peste! si cam asa ma gindesc sa procedez si mai departe, si cum nu-s cel mai consecvent om de pe planeta, pregatiti-va, s-ar putea sa dureze.

necesitatea unui buget familiei – caci despre el vorbim, e primul punct din lista
apare odata cu traiul in comun. nu va ginditi neaparat la familia traditionala, desi de cele mai multe ori asta e situatia, poate fi si un altfel de trai la comun. ce conteaza sint existenta cheltuielilor comune (de tip chirie/rata, intretinere, utilitati etc.) si prezenta a uneia din urmatoarele combinatii: unul contribuie – doi sau mai multi consuma, doi sau mai multi contribuie – doi sau mai multi consuma. care va sa zica i-ar putea spune si buget al gospodariei, in loc de al familiei.

si ca orice buget, si cel al familiei are un obiectiv. in literatura de specialitate ii mai zice si financial goal. nu va ginditi nici la fotbal (s-a terminat deja campionatul european!) si nici la formule financiare complicate. obiectivele astea sunt cit se poate de plictisitoare, iata citeva exemple: sa aduni banii de vacanta pina la urmatoarea vacanta, sa stringi bani de frigider pina la vara, sa faci rost de bani pentru renovare pina la primavara, sa inchizi/achiti cardul de credit pina la iarna, sa stringi bani pentru harvardu’ lu’ ala micu pina se face el de harvard, samd. care va sa zica e vorba de bani, si de regula trebuie sa aduni o vreme, fie pentru a-i cheltui pe toti odata, fie pentru a-i avea in caz ca shit happens. exista deasemenea si obiective gen sa achit rata in fiecare luna la timp sau sa platesc toate facturile fara intirziere, dar nu vreau sa va intristez neaparat, pentru ca daca sinteti in situatia asta atunci chiar ca aveti nevoie de un plan dat dracului ca sa iesiti din cacat. cu alte cuvinte,  shit already happened.

pentru cei care nu au o pregatire economica la baza, mai precis pentru ingineri si rudele lor, am incercat sa gasesc si o explicatie ceva mai ilustrativa (ca sa zi asa!) a notiunii de buget de familie. cel mai bine mi s-a parut ca raspunde chichicean asta la intrebarea ce e un buget si de ce am nevoie de el. fara sa filosofam prea mult, ce zice el e ca mai mereu apar lucruri neprevazute, si existenta unui plan te ajuta sa-ti pastrezi concentrarea si sa nu ti-o iei grav sau definitiv peste bot.

daca tot n-ati inteles ce-i ala un buget sper ca va e cit de cit clar la ce foloseste el.

daca vreti sa v-apucati de treaba, incepeti cu google: “how to run a family budget”. dintre preferatele mele:

(1) slow your home
(2) wiki how
(3) cite ceva despre metoda plicului
(4) niste ponturi
(5) cum se intimpla in australia

citeva intrebari esentiale pe care trebuie sa vi le puneti si pentru care va inainte de a va apuca efectiv de treaba:

  • care e obiectivul sau care sint obiectivele? vezi mai sus.
  • pe ce perioada fac bugetul? va recomand 1 an.
  • care sint veniturile pe care trebuie sa le luati in considerare?
  • care sint categoriile pe care imparti cheltuielile in buget? sint destul de tipice, le gasiti pe net.
  • care e frecventa cu care poti/trebuie sa urmaresti cheltuielile? cel putin lunar tb sa faceti bilantul, si cel putin o data pe saptamina un soi de verificare sumara. daca sinteti obsedati sau daca situatia e dificila (planul agresiv) zilnic.
  • de cite ori faci revizia bugetului? trimestrial, pe baza informatiei acumulate intre timp, de la ultiuma revizie.
  • care sint evenimentele cu impact semnificativ pe buget? sa va dau un exemplu: asteptati un copil? vreti sa va luati un ciine?

e bine de asemenea sa lucrati pe un template sau sa porniti de la unul pe care sa-l adaptati nevoilor voastre. si fiind ca tot veni vorba de scule, exista si din astea o sumedenie, insa va recomand sa incepeti cu un excel, pentru a simti cu adevarat pulsul lucrurilor.

in ceea ce priveste raportul intre venituri si cheltuieli, va recomand sa va lasati o marja de 10-15% din venituri nebugetata, ii mai zice buffer,  pentru ca shit always happen. in cazul in care ramaneti cu banii necheltuiti o sa va bucurati mai tirziu.

ca sa sa termin cu plictiseala asta cu o cugetare personala va spun ca cea mai dificila intreprindere este armonizarea/alinierea participantilor la buget (cei care contribuie si cei care cheltuiesc), pentru cei mai multi dintre dumneavoastra sotul, sotia. si pentru ca lucrurile sa fie si mai complicate, mai e nevoie si de un budget owner. care mai intii trebuie desemnat, apoi investit cu autoritate, lasat sa-si faca treaba, evaluat si daca e cazul challenge-uit. nu-i asa ca nu aveati destule subiecte de disputa cu partenerul dumenavoastra de viata?

si inca o chestie: n-o sa va iasa perfect de la inceput. esentialul e sa incepeti de undeva.

Feb 12

banii, instructiuni de utilizare. episodul 1

nu stiu cum vi se intimpla voua, dar eu mai mereu ma gindesc intr-o forma sau alta la bani. mai mult la banii mei, dar si la ai lor, prin natura meseriei. cind am bani ma gindesc cum pot sa scap mai repede de ei, pentru ca mai tot timpul ma asteapta o lista lunga. cind n-am bani, ma pregatesc pentru perioada urmatoare, adica fac si intretin lista lunga despre care va ziceam mai inainte. si uite-asa in fiecare luna, de la paste pana la craciun, de la revelion pina la vacanta de vara, de la ziua femeii pina la revizia anuala la masina.

incercind sa sparg aceasta invirteala in jurul cozii dar si dintr-o curiozitate crestineasca, am incercat de-a lungul timpului tot felul de metode, metodologii, softuri, aplicatii, mantre, tehnici de automotivare, tehnici de auto-pacalire si alte giumbuslucuri. unele mi-au iesit altele nu. cert e ca nici pina in ziua de azi nu-s independent financiar – cum se zice in literatura de specialitate. si nici nu sint pe deplin convins daca e bine sa fii sau nu independent financiar.

prin urmare, n-o sa va vind aici nicio metoda de imbogatire fantastica si nici n-o sa va dezvalui calea catre fericirea vesnica (btw, ati vazut ca pina la urma vine ea!), ci mai degraba o sa incerc sa gasesc pentru voi si sa va dau idei de cum sa-ti administrezi mai bine bruma de cistig in lupta cu toate gaurile pe care le are orice portofel serios: tentatiile, sotia, copiii, amanta, statul, vinzatorii, bancile, asiguratoorii, sistemul medical (privat sau de stat), rudele si multi altii.

acum ca am tras concluzia ca nu stim mare lucru hai sa vedem ce ar trebui sa stim.

oecd (organizatia pentru cooperare si dezvoltare economica), care supervizeaza un program de educatie financiara, a dezvoltat o metodologie de evaluare prin care masoara cunostintele, adica alfabetizare financiara. stiu ca v-a speriat cuvintul metodologie, asa ca incerc eu sa fac rezumatul a ce se masoara cu metotdologia asta:

  • existenta unui buget al familiei (nb, nu al unui buget personal!);
  • prezenta obiceiului de economisire;
  • existenta unui fond de rezerva/urgenta al familiei;
  • existenta obiectivelor financiare pe termen lung;
  • cunoasterea modalitatilor si existent unui plan prin care aceste obiective se pot atinge;
  • planul de pensii avut in vedere/in executie;
  • cunoasterea si utilizarea instrumentelor financiare de baza: instrumente de investitii, credite cu garantie/ipoteca, credite de achizitie locuinta, credit card, credite de nevoi personale (fara garantii), cont current, credite microfinanciare (“microfinance loan”), asigurare, actiuni si obligatiuni, instrumente de plata cu telefonul mobil, card de debit prepaid;
  • comportamentul de achizitie al produselor financare (cum cumparati/alegeti produsele si serviciile financiare);
  • expunerea la (daca ati fost victima unei) fraude cu produse/servicii financiar;
  • comportamentul de consum (cum cheltuiti banii);
  • autoevaluarea cunostintelor financiare (cit de tari va simtiti pe subiect in comparatie cu altii);
  • cum va acoperiti gaurile (diferenta negativa intre venituri si cheltuieli) in situatii neprevazute;
  • cat puteti trai din rezervele financiare fara sa va imprumutati in situatia in care veniturile inceteaza;
  • abilitati numerice si cunoasterea citorva concept financiare de baza (cit de bine va pricepeti sa socotiti cind vine vorba de bani): dobinda, dobinda compusa/capitalizata, inflatie, randament, risc.

pe la pagina 15 din documentul cu pricina gasiti cu alte cuvinte ce v-am listat eu mai sus.

just for fun, puteti parcurge si chestionarul pentru copii (elevi, student), si comparati cu situatia in care se afla copii vostri (daca aveti, sau daca aveti de gind sa-i faceti/adoptati).

stiu ca subiectul e solicitant, asa ca ma opresc aici. cine stie cind si ce vom mai dezbate in episodul urmator.

btw, daca va place sau nu subiectul puteti incerca si un comment, like, tweet, share. nu costa nimic.

Feb 10

nu imi numar banii, imi verific portofelul

mai multe statistici ne arata ca romania sta prost in ceea ce priveste educatia financiara (altfel spus financial literacy, alfabetizare financiara etc.). ultimul raport al bancii mondiale pe care l-am gasit zice ca sintem pe ultimul loc la capitolul asta, cu un scor de numai 22% (adica 78% din cetatenii romaniei sunt analfabeti dpdv financiar), si ca sa va faceti o idee, penultimul loc e ocupat de bulgaria cu scor de 35% iar media europeana e undeva la 52%. media mondiala e la 30%. studiul complet aici.

fin literacy

asta explica multe, nu-i asa: creditele in franci, procesele colective cu bancile, “clauzele abuzive”, legea darii in plata si alte subiecte la moda zilele astea.

pe de alta parte, oferta bancilor din romania abunda (si nu de ieri de azi) in instrumente “moderne” de plata, “digitale” cum le zice: carduri contactless, mobile banking, atm-uri “inteligente”, etc. lumea vorbeste de revolutie digitala, digitalizare, omnichannel, disruption and shit like that!

alte statistici arata ca ne cam doare la bashketzi de ele: cam trei sferturi din romani prefera in continuare sa plateasca cash. cu toate prima tentativa e sa te compari cu suedia, nu stam atit de nasol: in state 65% din cetateni sint iubitori de cash.

media (digitala si traditionala) ne incurajeaza in fiecare an publicind statistici care arata cresteri “nemaivazute” pe sectorul e-commerce. cu toate astea ponderea optiunii “cu plata la livrare” e cea care domina copios statisticile. chiar daca mai nou ne putem cumpara cu cardul ceapa si marar din piata. deoacamdata doar o piata si doar in centrul bucurestiului.

de curiozitate m-am dat ieri citeva ore pe net in cautarea unor site-uri sau bloguri de educatie financiara. am fost dezamagit mai ales de zona de initiativa privata: gurii (pluralul de la guru!) nostri din domeniul asta seamana cu martorii lu’ iehova: cum sa te imbogatesti ascutind creioane, cinci pasi pentru a dobindi independenta financiara, cum am facut primul million de dolari, pardon lei economisind din banii de mincare etc.

cum as suna insa “ce trebuie sa fac ca sa nu-mi termin salariul a doua zi dupa ce l-am luat”? caci cu basic skills sintem de fapt la genunchiul broastei.

un amic mai tinar si-a suflecat minecile si s-a apucat sa scrie despre diversele instrumente si metode de plata. zice ca o sa o faca pro-bono, adica dezinteresat. deocadata n-a deschis inca, desi e foarte bine organizat.

si pentru ca subiectul e generos si nisa neexploatata, ma gindesc sa pun eu umarul la educarea natiei (pentru ca stiu si pentru ca pot, de-aia), pina una alta inaugurand o categorie noua aici. nu neaparat cu content original cit mai degraba cu content la mina a doua – adica scris de altii dar in acord cu experientele mele. “selected content” cum ar veni.

acestei noi categorii o sa ii zicem ka-ching! sa speram ca o sa aiba viata.

Mar 10

lex/sux

aflu din capital ca ministrul mediului a primit [banuiesc io de la importator] un lexux lexus hibrid ca sa se dea cu el in scop de popularizare a tehnologiilor hibride.

ministrul zice:

“Nu o fac ostentativ, ci doar pentru a da un exemplu producatorilor si cumparatorilor. Acesta e un model scump, insa exista masini hibride cu un pret accesibil pentru aproape toata lumea”

deci cum ar veni modele ieftine exista. dar pentru aproape toata lumea. insa un ministru nu e toata lumea. el are nevoie de lexus. si unul care costa 69 de kile de euroi!

deasemenea, targetul de cetateni vizat de ministru pentru incurajarea utilizarii tehnologiilor nepoluante este cel al cetatenilor putini care-si pot permite un lexus. ceilalti, poa’ sa circule in continuare cu masini la mina a sais’pea din import. si sa plateasca ‘taxa de poluare’ pentru ca bugetul sa aiba bani peste un an juma’ sa-i ia ministrului lexusu’ de tot. ca pina atunci se va fi obisnuit deja cu ea/el, si ii va fi greu sa se desparta de el/ea. chiar: lexus e feminin sau masculin?