Jul 19

recomandari de lectura: thinking fast and slow

eh, de cind nu m-am mai entuziasmat eu asa de tare dupa o carte incit s-o dau ca recomandare pe blog! de anul trecut pe vremea asta si nu cumva sa indrazniti sa credeti ca nu am mai citit nimic de-atunci, ca nu e adevarat, jur pe rosu.

nu mai stiu cum a aparut cartea asta pe radarul meu, dar fapt e ca daca n-o fi prima, macar e printre putinele pentru care am simtit nevoia de o reincepe imediat dupa ce am terminat-o. pana acum, cind intilneam o carte buna simteam nevoia sa o lalai la final numai sa nu se termine; de data asta parca m-am grabit s-o termin ca sa ma pot apuca din nou de ea.

imi amintesc ca am vazut undeva ca era inclusa intr-o lista a cartilor care te fac mai putin bulangiu si cacanar (ei, am incercat o traducere a la irina margareta nistor a lui asshole) si pot confirma ca una din aplicatii ar fi asta: te ajuta sa intelegi de ce oamenii reactioneaza si se comporta intr-un anume fel (“irational” e un termen gresit, veti vedea) in anumite circumstante, iar asta te (poate) face mai conciliant, indulgent, ingaduitor, zen, samd. eu unul imi doresc sa fiu mai bun, nu mi-a iesit cu imprimanta, poate-mi iese cu concetatenii, ma straduiesc si promit sa citesc si sa aplic oricite carti e nevoie.

ideea e simpla: thinking fast and slow, daniel khaneman, saizeci si ceva de lei varianta in engleza de la penguin books, nu va recomand traduceri in romana. o terminati in vreo saptamana daca trageti tare, intr-o luna daca vreti sa intelegeti ceva din ea, dar aveti grija ca va intreaba de statistica, probabilitati si economie (“economics”) pe ici pe colo.

spor!

Aug 16

creativity inc.

mi-au placut de la inceput desenele pixar. am inceput cu toys story la patria, si foarte rar am mai ratat vreunul la cinema dupa aceea.

dupa cum rezulta din cartea asta, oamenii de la pixar au convingerea ca la baza oricarui film de animatie beton sta povestea. adica daca povestea e beton, filmul iese asijderea. si ce mai poveste au ei insasi!

creativity inc. e mai mult decit povestea companiei pixar. e un manual de bune practici, o biblie de management. dar e scrisa ca o poveste, una chiar foarte intensa si emotionanta, si asta o face usor de citit. am tot stat sa ma gindesc cu ce s-o compar, insa nu-mi vine nimic asemanator in minte.

in clasamentul meu personal, in care as pune tot felul de carti, se califica lejer in top 5.

n-am gasit-o niciunde in librarii, insa cei de la carturesti o au online, si mi-au livrat-o cam dupa 3 saptamani. nu-i vorba, am stat ca pe ace, insa oamenii au comunicat onorabil pe toata perioada asta.

Apr 27

povestea cartii cu povesti

2016-04-27 13.53.48domnul invatator avea un obicei foarte placut: in fiecare simbata ne citea o ora din cartea cu povesti, pe care o tinea in fisetul (dulapul) de metal, laolalta cu grisinele si cu alte materiale didactice.

era o carte mare, cu coperti cartonate, groase, pe care dumnealui o tinea invelita intr-o coala de hirtie albastra. paginile aveau la colturile de jos bagate in niste colturi de plic, sa le protejeze de indoit si de murdarie. sint convins ca asa mi s-a transmis ideea ca cu cartile trebuie sa umbli cu grija si ca trebuie sa le pastrezi in siguranta, ca pe niste obiecte de valoare.

cum ziceam, in primii 2-3 ani cel putin, in fiecare simbata (pentru cei care au deschis televizoarele mai tirziu, pe vremea ailalta simbata era zi lucratoare, deci mergeam si la scoala), ultima ora incepea cu un adevarat ritual: domnul dabija descuia fisetul sau de metal, scoatea cu gesturi calculate cartea, o aseza pe catedra si o deschidea intr-un anume loc – planificase de dinainte ce poveste ne citeste. noi ne foiam emotionati in banca si ne dadeam coate, rizind pe infundate pentru ca asa reuseam sa ne mai exteriorizam emotiile. si dumnealui ne citea cu voce calda, cu intonatie, povestea din acea saptamana. si ora aia era cea mai frumoasa si mai scurta din saptamina.

sa fi fost prin clasa a doua sau a treia, in ultima zi de dinainte de vacanta de iarna, cind domnul invatator mi-a zis sa mai ramin in clasa dupa ore. dupa ce au iesit toti copii din clasa, cu aceleasi miscari ritualice a descuiat fisetul de metal, a scos cartea si mi-a zis s-o iau acasa sa o citesc in vacanta. mi-a tinut bineinteles o scurta prelegere in ceea ce priveste utilizarea si m-a amenintat pe un ton blind ca daca i-o murdaresc se supara foarte tare. am pus-o in ghiozdan si am plecat acasa, pasind atent. in definitiv caram cu mine cel mai de pret lucru pe care il vazusem pina atunci.

habar n-am nici pina in ziua de azi daca maica-mea ii povestise invatatorului ceva despre fascinatia pe care mi-o stirnise cartea aia. cert e ca am primit-o ca pe o mare favoare si ca vacanta aia de iarna a trecut la fel de repede ca ultimele ore din zilele de simbata. poate chiar mai repede, pentru ca nu cred sa fi reusit sa citesc mai mult de doua povesti de unul singur in cele doua sau poate trei saptamani de vacanta. si pentru ca e prima carte pe care am citit-o in viata mea (manualele nu se pun!) imi aduc aminte ca si cum ar fi fost ieri paginile ei lucioase, literele caligrafiate de la inceputul fiecarei povesti, ilustratiile si celelalte desene care ornau paginile. si mirosul. mai ales mirosul de carte buna.

deunazi, ma blimbam cu micul meu terorist printr-o librarie. am descoperit o editie care se apropie cit de cit de varianta idealizata a copilariei mele: povestile fratilor grimm. nu e la fel de mare si nici la fel de frumoasa. dar macar miroase a carte buna. sa speram ca o sa-i placa. cit despre mine, abia astept sa ajung acasa si sa-i citesc despre muzicantii din bremen.

Aug 28

citesti, nu citesti, vremea trece

o metoda ieftina de petrecut timpul liber e cititul. dupa o anumita varsta, cititul e chiar un somnifer bun. mai ales daca-l combini seara inainte de culcare cu un ceai de sunatoare.

daca vreti sa v-apucati de citit si nu stiti ce, iata o lista de recomandari pe care le-am adunat din diverse recomandari si pe care le-am citit deja sau le am pe lista de to read:

• Bertrand Russel – Why I Am Not a Christian
• Ed Catmull – Creativity, Inc.
• George A. Akerlof, Robert J. Shiller – Animal Spirits
• Andrew F. Crosse – Round About the Carpathians
• Richard H. Thaler – Misbehaving

nu-mi propun sa fac aici vreo recenzie, gasiti despre ele suficienta informatie. pe unele o sa le gasiti si gratis in format electronic, pe altele pe bani. pe unele o sa le gasiti si in librarie in romana, pe altele nu. vreau doar sa fiu sigur ca ati auzit de ele (si) de la mine, daca asta conteaza. mie mi se intimpla uneori sa nu stiu ce sa citesc, si mi-ar prinde bine un sfat ca asta. n-o sa reiau in lista ce v-am prezentat in postari anterioare. in caz ca vreti sa le gasiti si pe astea, dati un select pe categorie si le gasiti. sau vedeti lista cu postari asemuitoare.

ce gasesc curios in cazul meu e ca am inceput sa citesc mai multe carti odata iar asta e un obicei relativ nou pentru. pana acum eram fidel unei singure carti si nu ma apucam de alta pana n-o terminam de citit. ce-o fi insemnind asta?

desi acum incep mai multe carti odata, e trist ca in ultima vreme nu prea le mai termin. asta imi da o senzatie neplacuta, indiferent daca am sau nu scuza probabila ca unele din lecturile aflate in proiect la un moment dat se dovedesc a fi proaste. ce concluzie poti sa tragi de-aici?

oricum ar fi, cred ca obiceiul asta al cititului e unul bun si total nedaunator, chiar daca citesti hard copy sau kindle, coielio sau nietzsche, romane de sven hassel sau carti despre viata lui arsenie boca. dar poate dezvolt alta data subiectul cu beneficiile cititului.

acum va doresc lectura interesanta!

Feb 16

povesti de adormit bancherii

cover, lords of financedesi pare scrisa numai pentru cunoscatori sau pasionati de economie politica, macroeconomie sau politica monetara, trebuie stabilit din capul locului ca nu trebuie neaparat sa fii mugur isarescu ca s-o intelegi. in ciuda faptului ca e bine documentata, sau poate tocmai de aceea, lords of finance (stapanii finantelor, cum a fost ea tradusa in romana) e o carte scrisa intr-un limbaj extrem de accesibil iar dinamica povestirii este una de roman. se citeste usor, asta vreau sa zic.

ideea de baza a cartii este ca marea criza mondiala din ’29-’33 a fost rezultatul deciziilor unor oameni, pe care autorul se straduieste (si chiar reuseste) sa ni-i prezinte sub toate aspectele: ce boli au avut, cum se imbracau, ce traume au suferit in copilarie sau in adolescenta, daca se duceau la munca cu metroul sau daca aveau sofer etc. de fapt, dincolo de lectia pe care ar trebui sa o fi invatat din toata agitatia acelor ani si care are asemanari izbitoare cu ultima criza financiara pe care am trait-o cu totii (mai ales cei cu rate la banca!), treaba asta cu profilul uman al guvernatorilor bancilor centrale este chichitza (schepsis-ul) care m-a tinut captiv pe tot parcursul cartii. lucru mare, avand in vedere ca cea mai mare parte n-am citit-o in vacanta ci “dupa program”. bine, o sa zica carcotasii, “ce mare cacat, se stie doara ca oamenii fac istoria”, cum zicea nemuritorul gambeta!

lords of finance e prima carte serioasa pe care am reusit s-o citesc complet in format e-book (pentru ipad, mai exact). am citit-o in engleza (pentru ca mi s-a parut scumpa varianta “hard copy” in romana, acum vad ca s-a mai ieftinit) iar pentru asta dictionarul embedded al ibooks-ului apple m-a ajutat. nu pot sa zic ca m-a dat pe spate treaba cu cititul “electronic”, prefer in continuare cartile de hiritie.

ce mai la-deal-la-vale, recomand insistent sa va pierdeti vremea cu ea, chiar daca o sa va ia mai mult decat cu ultimul roman al lu’ coielio sau daca o s-o cititi ceva mai greu decit invataturile parintelui arsenie boca. cititi-o daca aveti rate la banca, mai ales in franci elvetieni, sau daca faceti cu greu trecerea de la o zi de salariu la urmatoarea. cititi-o ca si cum viata voastra depinde de asta, poate mai invatati dracu’ ceva!

Dec 02

nehotarire

am stat ieri o jumatate de ora in fata unui raft cu carti dintr-o librarie, si am plecat fara sa cumpar nimic. as fi gasit ce sa cumpar, nu-i vorba, insa toate cartile pe care le-as fi citit mi s-au parut scumpe iar pe cele care erau mai ieftine nu le-as fi citit. sint trist pentru ca intrasem hotarit sa nu plec cu mina goala, cartea pe care o citesc acum e pe sfirsite si am nevoie de inlocuitor.

o sa ma intrebati ce inseamna asta, ce concluzii se prefigureaza din aceasta constatare. habar n-am, dar sa vedem cum evolueaza situatia.

Jun 30

cartile care le citesc eu pe ele: grigri

grigridemult n-am mai avut ocazia sa iau o carte in mina si sa nu-mi vina s-o mai las… se citeste usor si e chiar deconectanta, amuzanta, relaxanta, scrisa intr-un stil (daca pot sa-i zic asa) care te-agata de intelect.

habar n-aveam cine a fost grigore ghica asta de-a scris cartea (stiam evident ca nu despre gagiu de la bergenbier/vodafone e vorba, nu-s chiar atit de timp!), chiar daca prin ceata, de la istorie, aveam habar ca ghica astia erau de felul lor niste fanarioti. de-aia poate cind am rasfoit cartea prima data nu prea mi-a venit sa m-apuc de ea: pe noi la scoala ne-au invatat ca fanariotii sug rau, si ca numa’ rau au facut ei frumusetii astia de popor roman. un’e mai pui ca s-acu’ to’ pentru fanarioti lucrez si asta nu pot zice ca e un lucru cu care ma mindresc neaparat.

ca sa vezi insa ca un moment dau peste o fraza in care se povestea despre locurile mele de bastina, despre ale caror istorie, in afara de cetatea statuia lu’ stefan de la podu’ inalt nu prea mai stiu eu mare lucru. oricum pentru noi moldovenii chestia cu stefan ne e suficienta cind vine vorba de istorie, si toti ceilalti gagii care s-au mai agitat sa faca din moldoveni oameni de treaba… dat ho, ca divaghez. in loc de fanarioti am descoperit lumea de la inceputul secolului douazeci, inainte, intre si dupa al doilea razbel mondial, descrisa neasteptat de”fara fason” de unul care se invirtea pe-acolo, “pe sus”…

deci daca poti face rost de e, citeste-o! merita. mai ales daca nu esti oltean. ca de-astia nu prea zice acolo.

poza (nu insa si cartea!) am luat-o de-aici.