Mar 15

12 years a slave…

…parca asa era titlul filmului aluia pe care nu l-am vazut.

dar e o chestie: se fac 12 ani de la prima postare pe acest blog. e ziua la blog cum ar veni.

care blog nu mai are cine stie ce activitate in ultima vreme. ca nu mai e la moda acum sa scrii la blog. dar nu conteaza, deocamdata il mai tinem conectat la aparate.

ma mai gasiti pe tuitar. niciodata pe feisbuc. daca o sa am ceva mai lung de zis o sa zic aici.

asa ca nu mai sunati, ies eu din cand in cand.

lamultean!

later edit: m-am grabit ca fata la maritat: ziua la blog e maine, de fapt. m-a derutat reminderul de pe telefon setat sa ma biziie cu 2 zile inainte.

Mar 17

la multa aniversare

azi se fac 11 ani de la prima postare pe acest blog.

ma gindeam sa va spun cum se face ca inca mai postez dupa atita amar de vreme.

pentru cei care au deschis internetul mai tirziu, pe vremea cind am dat la apa blogul asta nu exista feisbuc sau tuiter si lumea se delecta mai mult cu haifaiv.

pe gmail se putea doar cu invitatie si lumea se conversa in draci pe yahoo messenger sau chiar msn.

nu sint nostalgic, n-o sa zic precum babele, “maica ce iute zboara timpul!”

doar asa ca sa vedeti ce statornic sint.

in timpul asta n-am ajuns nici blogger faimos, si nici nu va spun daca mi-am propus sau nu vreodata sa.

si cum ma gindeam tot asa ma si razgindeam.

nu-i cinstit nici fata de voi nici fata de mine sa ma eschivez mereu sa raspund la intrebarea “de ce ai blog?”

sau despre ce e blogul asta.

stiu.

ne vedem tot aici peste inca 11 ani, poate pina atunci lamurim misterul.

ps: asa am vrut eu, sa apara textul centrat.

Mar 17

zece negri mititei…


… au mancat la cina oua
unul s-a-necat din ei si-au ramas doar noua.

noua negri mititei s-au culcat noaptea in cort
unul a dormit prea mult s-au ramas doar opt.

opt negri mititei au mers la devon in noapte
unul nu s-a-ntors din ei si-au ramas doar sapte.

sapte negri mititei spargeau lemne pentru case
unul s-a taiat din ei și-au ramas doar șase.

sase negri mititei se jucau cu-albine mici
pe unul l-au piscat din ei si-au ramas doar cinci.

cinci negri mititei indrageau legea, nu teatrul
unul s-a facut jurist si-au ramas doar patru.

patru negri mititei merg la mare, prichindeii
unul fu-necat din ei si-au ramas doar trei.

trei negri mititei merg la zoo-n papuci noi
pe-unul ursul l-a mancat si-au ramas doar doi.

doi negri mititei cautau nebunul
unul s-a prajit din ei si-a ramas doar unul.

un negru mititel traia singur-singurel
intr-o zi s-a spanzurat și n-a mai ramas nici el.

pentru cine a deschis mai tirziu televizoarele, poezia e de-aici.
si ce-i cu asta, o sa ziceti. nimic, am zis doar sa marcam cumva cei 10 ani ai blogului. ai acestui blog.

Feb 25

zece

de curind am executat zece ani “la locul de munca”. mai precis zece ani la acelasi angajator. multumesc pentru felicitari, cine stie insa daca ca e cazul.

pentru cei care-s curiosi sentimentul e foarte similar cu cel de a fi trait cu aceeasi femeie o perioada lunga de timp: te simti in largul tau dar in acelasi timp te enerveaza te miri ce mic gest pe care il face si din care tu faci cine stie ce mare tragedie. crezi ca o cunosti ca pe propriul buzunar dar din cind in cind te prinde “in offside” cu cite ceva. unele chestii pe care le faceai alta data din placere le faci acum din obligatie, ca altfel se supara. samd.

la fel si cu “copiii” – si am facut citiva, n-am stat chiar degeaba. unii au fost reusiti de la inceput, altii care au luat startul intirziat dar pin’ la urma au ajuns bine. unora le mai sterg inca mucii, altii sint la casa lor, altii “in the making”. cind sint mici sint dragalasi, interesanti si iti consuma multa energie. cind sint mari te enerveaza si iti devin antipatici. sint cei mai frumosi copii din lume pentru ca sint ai tai, desi mai schiopateaza, sint cocosati sau au bube pe fata daca e sa ii compari cu ai unora.

mda, si cum citeam mai alaltaieri pe undeva: nu a fost greu, nici n-am bagat de seama cind a trecut atita vreme, pentru ca am fost preocupat cu calatoria.

hai liberare!