Tag Archives: mac

Aug 14

daca bannere nu ie, nimica nu ie

Publicat in by

desi ar trebui sa aiba subtitlu’ ‘amintiri din vacanta: sighisoara’ postul asta e despre cum vad niste advertiseri romani sa se integreze cu festivalu’ de la sighisoara.
doar ca introducere in context zic: am ajuns acolo in ultima zi, lume multa, rockerime mai mica sau mai mare, mult kitsch (dupa parerea mea, evident), fara nici un concept clar; festivalul asta mi s-a parut un fel de ‘iarmaroc’ sau ‘bilci’ de pe vremurile mai mult sau mai putin de trista amintire…

dar sa ma intorc la ceea cu ce voiam de fapt sa va scot ochii:




parerea mea despre bannerele expuse la diverse evenimente este ca, daca nu le pui cum trebuie, mai bine nu le pui. expunere pe bani putini.
depre cele de mai sus am un set de intrebari:
– cita benzina sau ulei de motor se vinde metalistilor beti cu blugii rupti in cur de la sighisoara?
– cite credite si carduri da becereu’ acelorasi metalisti si intelectuali in devenire?
– care ar fi obiectivul de comunicare pe care il atingi cu niste bannere care acopera frumusetea, valoarea, etc. unor cladiri din alte secole decit ale vitezei si banilor electronici?
pe scurt: badvertising (cum ar zice tom peters). macar daca erau niste meshuri transparente…

Jun 08

de inima albastra

Publicat in by

“Nascuti la sfarsitul anilor 70 -inceputul anilor 80, vedem acum in anul 2006 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat`o ei, si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.

Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar ne pricepem la istorie si la politica mai mult decat cred batranii, care bombane in spatele nostru ca noi nu stim nimic”.

Suntem ultima generatie care a jucat `scunsea, Castel, Ratele si Vanatorii, Tara tara vrem ostasi, Prinsea, Sticluta cu otrava, Pac Pac, Hotii si vardistii, ultimii are au strigat Un doi trei la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care ne-am jucat pe jocurile video (remember Mario?) si primii care am vazut desene animate color.

Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Diesel era deja lider de gasca.

Baietii si-au scris numarul fotbalistului preferat cu pasta de dinti pe tricouri, iar fetele si-au cusut pe blugi stelute si inimioare.

Noi nu am dat Capacitate, nu am dat grile la admitere si am fost ultimii Soimi ai Patriei, cu costumele alea groaznic de nepotrivite cromatic.

Am invatat poezii in romaneste la gradinita, nu in engleza, si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari.

Spuneam misto si fain in loc de cool. Am sorbit din ochi Beverly Hills , Melrose Place , Twin Peaks, Dallas .. si cine zice ca nu s`a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.

Ne uitam la desenele animate de la italieni si ne era ciuda ca nu avem si noi subtitrare sa intelegem de ce naiba s`a certat Mila cu Shiro.

Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe de apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala…


Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam. Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Pe ei daca ii intrebi, muzica a inceput cu Backstreet Boys, care nici nu mai sunt cool acum, orikum!”

Am citit Licurici, Pif si Hercule (care aveau cadou niste jucarii bestiale) si am baut Cico si sucuri de la tec fara sa ne fie teama ca au prea multe e`uri, iar la scoala beam toata clasa dintr`o sticla de suc fara teama de virusi.

Noi am injurat arbitrul care ne`a furat la meciul cu Danemarca, si poate ca tot noi i`am trimis 10000 de mailuri de dulce”.

Noi nu ne dadeam bip`uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris si jocuri de televizor, de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.

Abia asteptam la chefuri sa jucam Fantanita, sau Flori, fete sau baieti, sau Sticla, sau Adevar sau
Provocare, sau orice ne dadea un pretext sa pupam !pe gura! pe cine iubeam”.

Noi suntem cei care inca au mai cerut (sau li s`a cerut)prietenia”, care inca roseam la cuvantul SEX”, care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in cap la colegi, care am completat mii de oracole, sperand ca iubitul sau iubita va citi acolo unde scrie “De cine iti place?” ca ne place de el/ea.

Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacut de copii, nu ne`am spalat pe maini dupa ce ne`am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am baut doar apa imbuteliata, ne-am tavalit si balacit prin toate baltile si nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam.

Noi am auzit cum s`a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit`o pe Andreea Esca, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea Feriti`va de magarus”.

Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de first-timers…
Daca esti de`al nostru… Felicitari!”

autoru’ anonim
am primit-o pe mail.
batrinete patetica 🙂

May 30

as vrea sa fiu macar un pic razvan exarhu…

Publicat in by


6 Mai 2006

Razvan Exarhu

Pai, ce sa-ti mai doresti ca om, daca nu sa te realizezi ca om, tu, ca persoana?! De aceea fetele si o buna parte din mamele lor isi doresc, probabil, in ziua de azi efectiv sa se faca, pardon, curve. Altfel nu se explica de ce umbla imbracate in halul respectiv, de ce le lasa autoritatile de profil sa apara la televizor si sa spuna ce spun. Ele spun ca sunt sexy si lipsite de prejudecati, dar Aprozarul din sangele lor nu minte.
Si cum sa nu fii mandru ca parinte ca fata ta s-a realizat placut in viata ca actrita porno si o cunoaste o tara intreaga, ai?! Acelasi lucru se intampla si cu baietii, care vor sa se faca smecheri si sa scuipe seminte in capul la fraieri si multe alte chestii. In total, populatia tinde catre un Taraf TV generalizat si pare ca nu e o mare problema pentru
nimeni ca limba romana suna de parca ar fi vorbita de caini.
Nimeni nu mai corecteaza pe nimeni, asa ca ajungi sa te simti jenat daca ti se intampla des sa nu faci greseli de vorbire cand vorbesti. Sa nu uit sa-i mentionez pe creatorii, in special creatoarele de moda, care sper sa-si primeasca pedeapsa meritata pentru taraniile pe care le fac si sa asiste in blana de capra tivita cu sconcs, in boxa condamnatilor, la Judecata de Apoi a toapelor. Revin la anatomia dorintei contemporane, din care se pare ca a cam disparut organul reproducator. Si asa au ajuns toti sa-si doreasca acelasi lucru, adica mai nimic.
E cumva uluitor ca dupa atata amar de evolutie oamenii isi doresc sa nu fie nimic. A mai aparut zilele astea si un studiu din care reiese ca lumea vrea bani sau sa provina direct dintr-o familie cu bani, ca sa nu-si mai strice deranjul. Intrebarea ce vrei sa te faci cand o sa fii mare a ajuns si ridicola, si periculoasa in acelasi timp. Risti sa obtii raspunsuri foarte frumoase, de genul: cand o sa ma fac male vleau sa ma fac smechel si sa-ti spalg fata si tie, si la familia ta.

Fetele sunt mai delicate si de aceea raspunsurile lor nu pot fi reproduse, dar stim ca si ele vor sa mearga la Paris, chiar in oras, si ca vor sa fie numai a ta, bla-bla. Astea sunt suprafetele monstrului care se naste si cu atat ramanem, pentru ca pe dinauntru nu se gaseste mare lucru, poate niste shopping, gratare, sex fara limite si multa sanatate dumneavoastra si invitatilor dumneavoastra, va multumim ca existati, tineti-o tot asa, sunteti cei mai buni.
Nu cred ca mai exista prea multi oameni care sa aiba curajul sa-si asume faptul ca vor sa fie tamplari, de exemplu. Sau orice altceva in afara de barosan sau nevasta de barosan. Sau copil de barosan sau sofer, sau ruda, sau vecin de barosan. Normalitatea si adecvarea sunt complet iesite din discutie. Vreau sa devin dispare in favoarea lui vreau sa fiu. Bucuria este inlocuita de: sa moara dusmanii mei de ciuda. Lumea traieste intr-o manea lasata in bucla si nu mai vine nimeni sa opreasca naibii casetofonul cu mp3 player. Pana si la tara, unul care venise sa sape via a cerut mai mult, ca asa i-a spus lui un vecin, dupa care a avut bun-simt si a redus singur suma la jumatate. Dar a adaugat la incheierea contului: imi dai 300, da’ spunem ca mi-ai dat 700. Si tot la tara, un mester de 80 de ani, care inca mai topaie pe acoperisuri, povestea cu bucurie, atentie, cu bucurie, cum se trezeste devreme ca sa munceasca si cat e de fericit cand iese o treaba buna. Ei, sigur, nu mai e de actualitate, acum e alta mentalitate, o sa spuna un moderator de televiziune. Da, trebuie dus la Gradina Antropologica sa-i dea manelistii banane printre gratii. Tare destept o fi fost diavolul care le-a luat oamenilor multumirea lucrului bine facut si le-a dat in schimb nevroza si nevoia de a arata cu fala cat de putine lucruri stiu si pot. Parca le ia Dumnezeu mintile si ii lasa sa scandeze in cor oriunde gasesc putin spatiu liber: noi nu vrem sa facem nimic.
Nu vrem sa stim nimic, nu vrem decat sa mancam rahaturi, sa vorbim rahaturi, sa imbracam rahaturi, sa construim rahaturi si sa vorbim despre dragoste, fata. De ce or fi oamenii atat de negri la fata cand vorbesc despre implinirile lor? Eu cred ca e chiar de la implinire. Dar s-ar putea sa fie si de la solar, bineinteles. Noi sa fim sanatosi, ca ei nu sunt.
Ce-si doreste omul cu mana lui cade singur in ea.

Apr 26

www.ihateschumacher.com

Publicat in by

…m-am trezit azi cu un spirit pur distructiv… adica m-am tot gindit ca daca tot e bloggul asta de tot cacatul si se zbate in anonimat… macar sa fac pe cineva de cacat. am pendulat intre baietii care se entuziasmau saptamina trecuta pe blogurile mioritice despre ce misto au dat-o aia de la next cap cu scrisoarea catre cenea si pilif si ce revulutie sa inceapa ei d’acisea si respectiv… schumacher.

am ramas totusi la schumacher din doua motive: n-are rost deocamdata sa ma iau de baietii cu scrisoarea 😉 si doi, ca dupa ce am dat o cautare pe google “i hate schumacher” n-am gasit decit un singur site (http://clix.to/antischumyitalia) in primele 3 pagini care sa aiba relevanta pe subiect. si-atunci mi-am zis, ca si baietii cu scrisoarea: ia’n sa-ncep io o rivulutie….

mi-aduc aminte ca nu totdeauna l-am detestat pe schumacher. cind ierea iel mic asea, inca la benneton, si mai reusea sa faca ceva in fata marelui Senna, parca-l simpatizam… ca sa inteleaga toata lumea, il simpatizam pe schumilica ca si boborul roman care-l simpatiza pe ba’sexu’ cind ierea iel mic si ii mai tragea cite una lu’ iliesccu si lu nastase. nu-i asea ca boborul roman nu mai are aceeasi admiratie pentru ba’sexu’ acu’ cind marinariul se crede calare pe cel mai tare fierari a lu’ politichia romaneasca? doamne fereste sa cistige si asta “7 titluri” ca am pus-o!

da’ la imola in ’94 mi s-au clarificat sentimentele pentru schumacher. cind intr-un uichend mor doi fraieri ca si tine iar tu te sui calare pe podium si rinjesti ca proasta… inseamna ca ori esti animal ori prost. si prost, din pacate, asa cum ne-a aratat ulterior in diverse prilejuri nu e.

la imola in 2006, schumacher i-a mai zimbit odata superior lu’ Senna… i-a luat si ultimul record de pole position care ii mai apartinea.

deci cum zicea baiatu’ cu siteu’ ala de-l detesta pe schumacher… de ce l-as admira oare?

Mar 29

poveste de primavara cu telecomanda, tom peters si parfum de menopauzista

Publicat in by

miercuri. ora opt si ceva seara. maninc o ciorba in sufragerie. cu o mina tin lingura, cu una felia de piine si cu una manipulez telecomanda… fac zapping (cum ar zice americanu’).
antena 1: steaua. meciu’ mileniului. rapid. olaroiu. banel jardel. comandantu’ jandarmeriei (sau asa ceva) cu un nume fantastic: oleodor (SIC!) ‘what-so-ever’. apoi turturica pe tevere unu, tot cu fotbalu’ mileniului. proteve: un film cu bataie. antena trei, gabriela vrincea nu fi rea si teveau’. prima: n-am observat, scuze. etcetera…
antena patru, adica ‘euphoria teve’… ei gi vainbergher intr-o companie selecta: gabriela vrincea nu fi rea (iar!), aia cu buzele siliconate – zavoranu ai min si… extraordinara, fantastica, doamnelor si domnilor inegalabila… cooooooriiiiiinaaaa daaaaaaniiiiilaaaaaaa. mai iau o inghititura de ciorba si un pic de frenci tost graham. asa ca neglijez telecomanda (nici eu macar nu am trei miini!). ramine corina. periculos…de aproape mai tine microfonul ala…. ma gindesc: ‘ia uite si pe proasta asta’. imi trece iar prin minte filmu’ intilnirii cu barbac’su’… ei gi povesteste ceva ca pe el nu l-au interesat niciodata banii ci scopurile pe care le-a putut atinge cu ei…da niste exemple: a vrut la mare, a cintat fix pentru banii care ii trebuiau sa ajunga la mare…. mai iau o limba de ciorba… dau un ochi pe ecran, stinga jos: emisiunea se cheama ‘femeia conduce’. hopa: corina vorbeste. ‘liniste!’, imi zic. povesteste cum ca noris al ei (si aici face o pauza pentru suspinul de rigoare, nu uitati sintem pe o televiziune ‘de femei’) a fost la o intilnire sau ‘ma rog, o conferinta pe teme de marketing’ (sa inteleaga toate ‘proastele’ despre ce vorbim aicea)…si, atentie ca citez din nou ‘personajul care tinea conferinta a fost intrebat de cineva “dom’le as vrea sa am si io o firma mica, da’ mica, nu mare. cum sa fac?” la care a raspuns : “iti iei una mare si astepti”’ adica am incheiat si citatu’ din corina si citatu’ din ‘personajul care tinea conferinta’. efect: vrincea nu fi rea zimbeste. oana zavoranu’ ride da’ nu prea stie de ce. lu’ ei gi i se rupe…
flash back: powerpointu’ conferintei lu’ tom peters la bucuresti cu slideurile lui tipatoare si caractere cit casa…. ma intreb: ‘al citelea din cele treisute si ceva o fi fost asta?’…imi zic: ‘n-a fost degeaba peters la bucuresti’… macar a imbogatit cultura lu noris… si prin el pe-a corinei. Si prin ea a celor 20-30 de menopauziste care se uita la euphoria…miine se vor duce la servici (SIC) si poate unele dintre ele le vor povesti ce banc bun au auzit de la corina si de la noris.
irefutabil, cum ar zice niste baieti! stiti voi, aia care cinta melodia aia cu ‘bichonu’ tau dresat e stresat si nu da limbi’.