Nov 16

insomnia

mai intii rezolvi problemele cu sefu’. ai o chestie pending la el, tot faci follow up si nu intrezaresti un termen de rezolvare. e genul de problema care se rezolva, dar nu se stie cind. te gindesti sa-i scrii un mail, profi, cu argumente, incepi, tocmai ce-ai terminat primul draft. revizuiesti paragrafele unul dupa altul. apoi inca o data si inca o data. la final bagi si un paragraf de corason, pentru orice eventualitate. apoi te scuzi daca ai sarit calul, tot pentru orice eventualitate. fuck it! daca nici asa nu se rezolva… Il salvezi in draft, si iti promiti ca maine dimineata first thing in the morning, ii dai send.

treci apoi la o discutie serioasa cu nevasta. in general aici nu sunt probleme grave nerezolvate, sau daca sunt, n-are rost sa incerci, e deja prea tirziu. mai intai testezi marea cu degetul, bagi la inaintare o problemuta si un semi repros, treci la urmatoarea chestiune ceva mai grava (gen, optionalele de la gradinita ale lu’ ala micu’), si la final aplici lovitura de gratie cu ceea ce te intereseaza pe tine de fapt. totul merge snur, ce plm, esti un maestru de sah cind vine vorba de problemele delicate ale oamenilor.

ia sa mai vedem ce-i pe lista… apropos, lista de to do-uri, trebuie revizuita, treci prin ea o data, nu ti se pare nimic demn de modificat. dai sa te intorci la mailul din draft, catre sefu’ si-ti dai seama ca de pe lista trebuie sa dispara toate item-urile legate de masina pe care tocmai ai vindut-o. baga-mi-as, iti zici, am reusit s-o fac si pe asta.

ar iesi o postare buna pe blog din treaba asta, iti zici. ce-ar fi sa deschizi laptopul, in bucatarie linga o cana de cafea. si daca tot te scoli, acum la 4 dimineata, ar fi de efect sa trimiti si mailul lu’ sefu’. sa vada ca problema aia chiar nu te lasa sa dormi. in loc de paragraful ala de corason ai scrie chiar treaba asta: sint asa de frustrat ca nu rezolvam mai repede chestiunea ca nici nu mai pot sa dorm. si nu e o metafora, ai adauga in paranteza. si nici n-ar mai trebui sa te scuzi, pentru orice eventualitate.

suna ceasul, te trezesti, pentru ca intr-un final tot ai adormit. zece minute, o ora, doua. cine mai stie.

Feb 15

dubla aniversare

una: astazi am implinit unspe ani de cind dau cu sapa in acelasi loc. mi s-a cam tocit sapa si s-a cam uscat parcela. maximum de umezeala ce primesc e cind se mai pisa unu’-altu’ pe parcela mea. ca asa-i cind muncesti pentru altii. concluzie la 11 ani: am nevoie de o parcela mai afinata, ca oricit as ascuti sapa, nu mai e ca alta data. curg felicitarile pe linkedin dar nu si propunerile de colaborare. sa-mi fie de bine.

doua: ciinele, cel mai bun prieten al omului implineste sapte ani, sper eu frumosi pentru el. desi faptul ca a evadat mai deunazi de sub neatenta-mi supraveghere ma face sa cred ca ar avea ceva resentimente. ca un membru cu drepturi depline al familiei a primit cadou si prajitura facuta chiar de ma’sa. pe banii lu’ tac’su, bineinteles. la multi ani mai animalule!

Aug 26

(inca un) espresso

  • s-a indignat si si-a dat cu parerea toata suflarea ref la ce a zis naumovici despre locul femeii in creative advertising. ce mai freamat, ce mai zbucium, si ce de carne s-a indesat in frigiderul (cumparat de la altex, cum altfel!) impricinatului. nu-i pling de mila, sint sigur ca ii rezista coafura si la chestii mai grele. dar nu pot sa nu remarc asemanarile si mai ales deosebirile cu situatia baiatului de la saatchi (daca ati deschis tirziu frigiderele, aici si aici). bine, oameni de alt calibru, alt nivel de exprimare, alta reactie, nobles oblij cum ar veni.
  • sug cind vine vorba de amintit zilele de nastere ale apropiatilor. si ar trebui sa ma credeti pe cuvint, nu pot sa va zic aici cit de des si grav am dat-o cu mucii in fasole pe tema asta. dar am un prieten care e nascut pe 23 august si de a carui aniversare nu uit niciodata. intr-o lume perfecta, ceilalti prieteni ai mei (daca e!) ar fi nascuti de valanteins dei, unu mai, blec fraidei si intai decembrie. remarcati ca n-am nevoie de degetele de la mai multe maini?
  • vine un moment cind treaz fiind, incerci sa opresti aerul conditionat cu telecomanda de la televizor. asta dupa ce in prealabil ai incercat de citeva ori sa intri in scara blocului cu badge-ul de la munca. am aflat insa ca nu sint singur. doamne(le)-ajuta!
  • mini me ma roaga mereu sa-l adorm seara cu povestiri de cind eram eu mic si cu ce-am facut la serviciu peste zi. greu, pentru ca epuizez ambele subiecte in mai putin de cinci minute (povestile cu betiile nu se pun, si nici nu lucrez ca marinar sau pompier ca sa adun puncta pe partea de aventura!) iar lui ii ia cel putin jumatate de ora sa adoarma. de mi-ar fi pregatit cineva acum douj’ de ani pentru treaba asta poate imi alegeam alt drum in viata si aveam mai multe de povestit. cum zice si baiatul asta aici.
Feb 01

fericirea o are zbircita

de fapt voiam sa incep cu fe-he-ericirea are chi-iii-pul ta-hau. dar am dat dimineata peste graficul asta pe twitter (sa ma scuze da’ chiar nu-mi la cine):

wb ladder vs age

brusc, zicala cu “se-apropie funia la par” capata noi valente(sic)! ma gindeam deunazi ca o sa ma prinda apusu’ trist si singur intr-un azil, basindu-ma si certindu-ma in fiecare minut cu infirmierele. ei iata ca nu. voi fi vezel si bine dispus!

evitent ca ma simt mult mai motivat sa incep saptamina lucratoare cu optim(u)ism si proactivitate: statistic vorbind mai am doar 4-5 ani pina incep sa-nvat sa fiu fericit. (am citat de doua ori parazitii intr-o singura fraza). ma intreb cum se simt flacaii de 20 de ani cind vad graficul asta. sa stii ca o iei asa, la vale pe carusel si ca o sa-ti creasca nivelul abia atunci cind n-o sa ti-o mai vezi decit in oglinda…

la fete, life is a roler coaster, incep sa caute fericirea pe la 18 ani si si-o gasesc relativ repede, pe la 25, intruchipata intr-un un sugar daddy sau un prince charming. si-au trait fericite nu  pina la adinci batrineti ci pin’ pe la 37 cind incep sa se zbirceasca. dupa aia doar alcoolul (cele care au ales sugar daddy), divortul (pentru cele care l-au ales pe prince charming) si menopauza le mai salveaza. da’ asta dupa 50+.

in plus, nu-i o surpriza pentru mine ca femeile sint mai fericite decit barbatii. pe fond si asta e un merit al nostru, pentru ca nu-i asa, zi de zi, ceas de ceas, secunda de secunda, cu asta ne ocupam mintile: cum sa le facem pe ele sa fie fericite. ei bine, iata ca reusim sa le facem! ma rog, baietii invata mai greu, deci se prind mai tirziu cum sa fie fericiti. da, dar sint cei care ride la urma (sic!).

care ca sa zica viata suge, noroc ca se termina repede. si desi viata e frumos dar greu, la final iti ramine zimbetul pe buze si ti se umple sufletul de bucurie, mai ales daca te insoteste pas cu pas neamtul ala, care iti ascunde mereu sosetele. alzheimer ii zice, bunicule!

Note de subsol:

  • pentru cei care doresc sa aprofundeze mai mult subiectul, iata studiul pe care l-au efectuat cercetatorii americani si din care citeaza cei mai multi. am mai vazut ca si gallup are ceva similar, n-am reusit insa sa dau de sursa originala poate si pentru ca n-am cautat-o foarte mult.
  • pe grafic, “WB” vine de la well being.
  • la o cautare pe goagle o sa vedeti ca graficul e diferit de la o tara la alta, dar in principiu tot forma de u are, iar pe la 40 – 45 e fundul galetii cum ar veni. pac, imi vine in minte midlife crisis. pac-pac!
May 14

39 de ani, 11 luni si 28 de zile

am citit undeva ca toti oamenii trec prin asta si ca nu prea ai cum sa scapi. vestea buna, zice-se, e ca mai jos de-atit nu se poate, si ca dupa momentul asta urmeaza numa’ fericire. relativa, la acest minim istoric, e adevarat.

folclorul spune ca oamenii (in special, pardon, barbatii) fac tot de prostii: unii se-apuca de baut, altii divorteaza, altii isi cumpara o masina tare, altii invata sa mearga pe motocicleta, altii se-apuca de sporturi extreme samd. chestii periculoase cum ar veni.

o alta veste buna e ca, pare-se, nu exista dovezi stiintifice cu privire la universalitatea (ma scuzati!) fenomenului. adica unii trec, altii nu trec prin asta.

pe mine ma incearca sa va zic sincer un soi de nerabdare: ‘your time is limited, so don’t waste it living someone else’s life’ kind of thing, cum zicea nemuritorul gambeta! mi se pare ca am absentat cam mult din viata mea, si de-aia imi vine sa tot corectez asta. nici macar nu mai am rabdare sa vad daca in perioada urmatoare o sa fiu sau nu mai instabil emotional decit atit.

oricum, nu stiu exact ce-am vrut sa va transmit, mai degraba am marcat momentul. si pentru ca mi s-a parut misto titlul. si ca sa aiba unii motive sa zica iar ca sint nostalgic.

sanatate mintala, va doresc!