Feb 25

zece

de curind am executat zece ani “la locul de munca”. mai precis zece ani la acelasi angajator. multumesc pentru felicitari, cine stie insa daca ca e cazul.

pentru cei care-s curiosi sentimentul e foarte similar cu cel de a fi trait cu aceeasi femeie o perioada lunga de timp: te simti in largul tau dar in acelasi timp te enerveaza te miri ce mic gest pe care il face si din care tu faci cine stie ce mare tragedie. crezi ca o cunosti ca pe propriul buzunar dar din cind in cind te prinde “in offside” cu cite ceva. unele chestii pe care le faceai alta data din placere le faci acum din obligatie, ca altfel se supara. samd.

la fel si cu “copiii” – si am facut citiva, n-am stat chiar degeaba. unii au fost reusiti de la inceput, altii care au luat startul intirziat dar pin’ la urma au ajuns bine. unora le mai sterg inca mucii, altii sint la casa lor, altii “in the making”. cind sint mici sint dragalasi, interesanti si iti consuma multa energie. cind sint mari te enerveaza si iti devin antipatici. sint cei mai frumosi copii din lume pentru ca sint ai tai, desi mai schiopateaza, sint cocosati sau au bube pe fata daca e sa ii compari cu ai unora.

mda, si cum citeam mai alaltaieri pe undeva: nu a fost greu, nici n-am bagat de seama cind a trecut atita vreme, pentru ca am fost preocupat cu calatoria.

hai liberare!

Nov 07

ce vrei sa te faci cind vei fi mare?

am avut intotdeauna o problema reala sa raspund la intrebarea asta.

cred ca la inceput voiam sa ma fac astronaut, cosmonaut depinde din ce parte a soarelui te uiti. cum actiunea se petrecea pe vremurile alealalte, cosmonaut ar fi varianta corecta. dorinta asta venea de la o colectie de cartonase cu chipuri de cosmonauti celebri: gagarin, tereshkova si, de ce nu, laika.

am vrut apoi sa ma fac militian. asta dupa ce in biblioteca la var’miu gasisem un filon de carti politiste. multe dintre ele erau de fapt cu militieni, pentru ca actiunea se petrecea in Romania comunista iar cazurile erau despre unii care furau din averea poporului.

o scurta perioada am vrut sa ma fac securist sau activist de partid. nu mai stiu de ce, cert e ca dupa prima participare la un concurs pe teme comuniste pentru care trebuia sa invat pe de rost “tezele din aprilie” m-am lasat pagubas.

dupa aia am vrut sa ma fac poet. asta pentru ca-l vazusem pe dinescu la televizor si mi se parea cool. mai toata clasa a 8 a am purtat un pulover mai mare cu 2 numere caruia ii tot suflecam minecile. pe alocuri avea si niste “ochiuri” trase de la cuiele de pe bancile scolii.

pe la sfirsitul clasei a 8 a am vazut prima data un calculator. un HC 85 de la casa pionierului (devenita intre timp cercul elevilor) cu care niste baieti desenasera un cerc pe ecranul televizorului. am zis ca daca chestia aia poate desena un cerc, atunci poate face orice. nu pot sa zic ca am mirosit oportunitatile, dar totusi. tot liceul am citit carti despre roboti si maimute electronice si reviste de calculatoare. de programat n-am programat mare lucru, insa m-am jucat nopti intregi.

nebunia asta cu calculatoarele m-a tinut tot liceul si o jumatate din facultate. cu oarecare indoiala inainte de bac, cand imi fixasem un fel de recompensa daca-l pic sau daca nu iau admiterea la facultate (pe vremea aia se dadea admitere!) si anume sa ma fac sofer de tir.

prin anul 3 am realizat ca n-am nici cine stie ce talent la programat si nici bani sa-mi cumpar calculator. si cum aveam acces limitat la resursa de baza, am zis sa ma fac altceva. nu m-am decis pana am terminat facultatea ce sa fac, si o vreme, din lipsa de altceva, voiam chiar sa ma fac asistent universitar, cercetator, doctor, savant.

apoi m-am angajat intr-o slujba de la 9 la 5. o vreme am muncit pe rupte si pe bani putini, visand, pe rand, sa ma fac publicitar, director, antreprenor, free-lancer sau chiar sa stau acasa si sa nu fac nimic.

tu ce vrei sa te faci cind o sa fii mare?