o chestie care ma scoate din sarite zilele astea este intreaga discutie care se invirte in jurul concertului roling stone.
jos palaria pentru baietii si fetele de la vodafone la cum au marketat evenimentul.
insa gasca de yesmani si manelisti care se transforma peste noapte roakeri e asa o chestie de toata jena.
shakira-shakira!
habar n-am daca va intereseaza, da’ am mai terminat inca o carte de citit. se pare ca sint in perioada jonathan coe, de care am mai citit ‘piticii mortii’. mi-a placut, cum va ziceam cartulia respectiva, asa ca m-am mai inarmat cu inca doua.
ce am gasit pe-acolo? o poveste despre liceenii din birmingham-ul anilor ’70, integrata foarte bine cu o lectie de istorie relativ recenta, lectie care mie unuia imi lipsea din ‘bagaj’. umor tipic britanic pe ici pe colo, istorii pline de inteles pentru cei mici si cei mari.
nu stiu daca tuturor li se intimpla, insa eu obisnuiesc sa ma cam identific cu personajele. mai mereu gasesc paralele intre ce mi s-a intimplat mie si ce li se intimpla celor din carti. o fi vreo boala. dar, de fapt voiam sa zic ca povestea liceenilor din birmingham-ul anilor 70 seamana pe alocuri cu povestea liceenilor din anii ’90 din orasul meu. si noi ascultam muzica, si noi ii consideram pe muzicieni supereroi, si noi voiam sa ne facem trupe de rock, samd. acum o fi la fel?
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=V1Gn0e7kvTA]
dupa ce ne-a incintat auzul si privirea cu domnul ciulache, colgate ne propune un nou personaj cu un nume din aceeasi categorie: doamna cureu.
oare ce mai urmeaza?!
poza [via]
tot despre monitoare. tot despre retaileri romani. si despre branduri de categoria 1. cica!
sint un fan sony. destul de irational, as putea zice. asa ca nu e cazul sa va mirati ca eram gata a dau vreo 700 de RON pe un monitor sony de 17 inch, cu o rata de raspuns destul de slaba (8ms) numai pentru ca era sony, si pentru ca imi placea cum arata. il ochisem la flamingo acum vreo saptamina si asteptam momentul sa ma duc sa-l aduc acasa. eram tare bucuros ca il gasisem, si daca stau bine si ma gindesc chiar mi se parea ieftin. l-am gasit la flamingo in unirea. n-a fost sa fie. pentru ca din 6 monitoare care le aveau in stoc, 6 aveau cite cel putin un pixel mort.
spre deosebire de flacaii de la altex, baietii de acolo au fost foarte okay, au incercat sa ma ajute si chiar m-au invitat sa incerc si noua consola 🙂 desi era tot vineri si probail erau la fel de obositi ca si colegii lor.
habar n-am daca monitoarele erau prea ieftine si daca se pusesera in vinzare defecte in cunostinta de cauza. cert e ca nu l-as fi putut duce inapoi cu siguranta, pentru ca numarul de pixeli morti acceptati pentru returnare era muuuult mai mare ca 2.
oarecum dezamagit de sony si ‘incurcat’ ca i-am pus pe baietii aia sa caute o juma’ de ora prin toate monitoarele din magazin, doar-doar s-o gasi unul bun, m-am dus la altex (cum va ziceam mai inainte) si mi-am luat un benq de 19 inch la aceeasi bani. dar mi-am si imbogatit experienta de viata, nu?
acum ceva vreme, adica in iunie 2006 comentam un post de-al lui stefan despre noua identitate Altex. eram care va sa zica sceptic fata de procesul de rebranding. din pacate pentru altex, rebrandingul altex a fost exact o spoiala pe dinafara. zic asta pentru ca am constatat pe pielea mea in repetate rinduri in ultimele 2 luni ca baietii si fetele de-acolo (ma refer la personalul care e angajat sa vinda) au sictirul pina la cer.
nu prea conteaza ca vrei o carcasa de dvd sau un monitor ca nivelul de serviciu pe care ti-l presteaza e cam la fel. adica aproape zero. e adevarat, ultima data era vineri la 8 seara. si penultima data era 1 martie. acum doua dati era probabil vacanta de dupa craciun. cert e, ca de fiecare data erau obositi si plictisiti rau. penultima data am asteptat la Media Galaxy la unirea, 10 minute sa vina cineva sa-mi deschida un rahat de vitrina sa-mi dea un controller de ps2. dupa ce mi-au dat in sfirsit ce voiam, mi-au zis ca nu-mi pot proba device-ul, desi nista colegi de-ai lor se jucau la un ps2 chiar la 10 m mai incolo.
ultima oara, la etajul 4, la unirea, am asteptat un flacau 20 minute sa imi faca certificatul de garantie la un monitor. pentru ca doamna din fata mea, avea si ea nevoie de un certificat de garantie, pe care meseriasul il ‘pierduse’ prin folderele de pe calculator. l-am lasat sa caute linistit (desi nu folosea search :)) si i-am admirat pe ceilalti 3 colegi de-ai lui care o frecau prin preajma. n-a schitat nici unul vreun gest sa vina la bancul de probe, desi mai erau niste clienti in spatele meu care mai aveau si ei ceva de probat. probabil nu era in fisa postului.