se pare ca baietii si fetele de la si cu aviva au intrat rau in gura lumii de cind cu mult discutatul copy aceasta reclama va exista si maine. dar tu? ocazie cu care copywriterul cu pricina a fost felicitat din mai multe pozitii (iata un exemplu).
acum, un altfel de felicitare. am primit-o pe mail. daca ati mai vazut-o si pe alte bloguri, felicitari. daca nu, nu.
multumesc bogdan, cel mai consecvent cititor al blogurilor mele!
felicitari mihaela. viata lunga. cu aviva sau nu. s-avem elan!
Monthly Archives: October 2007
o convorbire telefonica surpriza. sau nu…
in mod cert manifest simptome ale imbatrinirii. prematur sau nu.
sau poate vad ca oamenii ‘achizitionati’ mai recent in cercul (sau patratul, rombul, pentagonul) de apropiati dispar fara urma sau nu mai ‘intilnesc asteptarile’ (sic!).
mai e deasemenea momentul sa lansez ipoteza ca de regula oamenii care nu-s in preajma ta zi de zi nu au tot atita oportunitati sa te dezamageasca si tot ce pastrezi despre ei sint amintirile frumoase.
de ce emit aceste ipoteze?!
astazi am primit un telefon cit se poate de interesant. anticipat cumva de niste investigatii superficiale. numarul doi intre prietenii din copilaria (in ordine cronologica, stiti cum e, cu statutul de ‘cel mai bun prieten’), ticuta, mi-a dat un telefon. nu ne-am mai vazut de vreo 13 ani. brusc, mirosul din sala de clasa a unei scoli mici dintr-un oras mic de provincie din vremurile ‘de dinainte’ mi-a invadat narile. imaginile din ‘filmul amintirilor’ a rulat cu viteza sporita pe tot parcursul convorbirii telefonice, desi sunetul era desincronizat cu vreo 20 de ani si continea afirmatii si promisiuni legate de prezent. am auzit cuvinte ca spania, sotie, fetita mea de 7 luni, sa-ti traiasca, eu inca nu si evident ne-am promis craciun, bere, telefon, numar adaugat in agenda, neaparat. am concluzionat in mare tromba cu ma bucur nespus ca te-am auzit si ca esti bine.
da sint nostalgic. si da, chiar sint bucuros.
astazi am mai bifat o zi reusita.
(btw, piesa asta nu se nascuse pe vremea aia!)
89.89.89: opt noua efem
pe vremuri eram un mare consumator de radio efem. acum, poate din cauza ca m-am burghezit sau am imbatrinit sau pentru ca mai toate radiourile din efemu’ bucurestean is cam de cacat, nu mai sint.
singurul loc in care mai ascult radio (sau mai corect zis aud) e la birou.
unde de curind l-am descoperit pe 89.00 FM.
care e bun nene. de ce? pai pen’ca nu are reclame (ma intreb din ce s-o mentine in viata totusi), nu are stiri si tot ce auzi e muzica. si muzica buna nene! desi uneori mi se mare ca au play-list-ul cam scurt…
merge!
nino-nino, tarantino
death proof, cealalta jumatate de grindhouse e un film de tarantino.
se vede si se aude chestia asta.
ce poti face cu kurt russel (dupa care chiar ca nu-s cazut in limba) si mai ales cu 2 muscle cars din anii 70? pai poti sa dai si rasol, daca nu te cheama tarantino. daca totusi esti tarantino, il/le asezonezi cu o mina de gagici, cu o muzica fenomenala si, evidaman, in stilul casei bagi 2-3-4-5-6-7-8-9 cadre cu tine… action!
Pore Minimizing Skin Refinesher
nu intelegeti nimic din titlul asta? sa va explic:
retexturarea tenului cu ajutorul laser-ului nu este o alegere pentru toate femeile. noul idealist este.
reinventat pentru a oferi beneficii evidente in retexturarea tenului – este mai rapid si mai eficient ca niciodata.
[…]
remarcabila tehnologie de rediminuare a porilor in combinatie cu particulele ultra-eficiente de n.d.g.a., reduc vizibil porii, inchizindu-i din interior spre exterior.
[…]
acum contine de 3 ori mai multa glugozamina decit formula initiala a idealist. in completare, tehnologia enzimatica trateaza pielea cu blindete si eficienta, impiedicind aparitia zonelor uscate, acumularea de celule moarte sau descuamari.
[…]
[spread estee lauder, intr-o revista glossy de femei, numarul din octombrie]
incaodata ma declar total depasit de lumea din jurul meu. mi-am pierdut cu totul simtul realitatii daca femeile carora li se adreseaza acest ad au ajuns intr-adevar sa fie atit de ‘techie’ incit sa priceapa vreo iota din ceea ce scrie acolo, si sa ‘vibreze’ la un asemenra mesaj. mentionez ca am sarit intentionat pasajele cu beneficiile produsului scrise intr-o limba ceva mai umana (in total acestea numarau exact 27 de cuvinte).
mai mult, daca frumusetea pe care fatucile astea cu buricul gol ne-o vind pe strada zi de zi e atit de plina de ‘n.d.g.a’, ‘tehnologie enzimatica’ ‘glugozamina’ si ‘laser’ [laser frate!], cred ca e nasol! pina acum ma lasam intentionat mintit de photoshop. era o conventie, o acceptam. dar acum ce sa fac? sa ma tem ca m-am culcat in pat cu ciborgul si sa astept pina la venirea zorilor marea surpriza?!
[photo by: Its All About Mich!!!’s]
grindhouse: planet terror
jumatatea lu’ robert rodriguez din grindhouse este o comedie romantica, in stilul care l-a consacrat pe autor. autor care semneaza atit coloana sonora, scenariul dar si regia.
planul iubirii neconditionate dintre cele doua personaje (el – tinar virtuoz violoncelist, ea – balerina reputata la teatrul din localitate) se suprapune peste planul iubirii fata de patria (care in cazul americanilor se suprapune evident cu planeta) care trebuie salvata din miinile conspiratorilor iudeo-francmasoni… lupta se duce (evident in planul ideilor) in spitale, in baze militare si chiar in restaurante. nu putem ignora nici incursiunile in arta culinara, sau imaginile de o frumusete devastatoare care surprind un mirific cadru natural. as mai remarca prinosul adus de catre autor pe altarul bio-ingineriei si cel al medicinei.
mda, siiiguuur!
abia astept sa vad si cealalta jumatate. jumatea lui tarantino.
inca o chestie: acum vreun an va ziceam ca abia astept sa vad filmul asta. acum a venit vremea sa va spun ca a meritat asteptarea.
mus(e)ic
n-o sa va spun ca a fost un concert extraordinar, chiar daca a fost. la nivelul baietilor astora totul pare atit de normal ca… ma rog, nu despre muse vreau sa va povestesc. asta o sa cititi pe alte bloguri… si poate o sa vedeti chiar si inregistrari laiv, cu ciololarul sau cu camera de o mie de parai, nu?
nu m-am dat niciodata in vint dupa suede. aveam un amic care ne tot zapacea de cap pe la chefuri cu cite o piesa dupa ce bea ceva mai mult decit il tineau pixurile. azi l-am vazut si eu in carne si oase pe brett anderson care a cintat in deschidere. mi s-a strins un pic inima asa, nu’s cum sa va zic. ‘batrinul’ inca ‘le zice’ like no other si sa cinte in deschiderea lu’ muse mi se pare putin pentru el. mult prea putin.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=UsIiAvmy4zc]