la un moment dat ma gindeam sa mai las sa treaca vreo citeva zile pina cind sa dau pe post la ore de maxima audienta impresii despre cartea asta. ma enervasem ca nebunu’ asta mi-a omorit toate personajele preferate inainte sa se termine cartea. de fapt din cauza asta la chiar ma gindeam s-o las naibii de carte cu vreo 100 de pagini inainte de final. ratiunea a invins si am continuat pina la final. habar n-am daca am cistigat ceva din ultima suta de pagini, dar sigur stiu ca n-am pierdut timpul citind ce hacuiala!

umor fin. satira politica. cinism. cronica. radiografie a societatii britanice. forta personajelor. originalitatea scriiturii. chestii pe care o sa le mai cititi poate prin alte locuri pe unde se fac cronici la carti, filme sau baieti, melodii sau cintareti.

cum va mai spuneam si cu alte ocazii ([aici] si [aici] de exemplu) domnul coe reuseste sa ma faca sa-i citesc cartile cu sete.

asa a fost si de data asta. si sint sigur ca asa va fi si data viitoare.

si nu stiu de ce da’ parca mi se face chef de The Clash de fiecare data. gata! am decis: Coe merge cu The Clash!

engioi!