de cind am venit ma tot chinuie talentul literar-artistic in legatura cu scrierea acestui post. am inceput prost deja. ma gindeam la o introducere de efect, legata cumva de un titlu pe masura… printre propunerile de titlu (din capul meu, evident) se numarau: “(h)amsterdam”, “i am sterdam” (asta ar fi brandul de oras, oficial), “fara bicicleta prin amsterdam” s-asa mai departe.
apoi ma gindeam eu tot asa in sinea mea, ca as continua cumva cu o descriere scurta, de efect (sic!) cu cele mai socante lucruri in amsterdam. caci toata lumea care afla ca vii de-acolo te intreaba privindu-te cu subinteles: “si ia zi drept, ce-ai tras?” “da’ gagicile alea chiar sint in vitrina? da’s multe?” “umbla homosexualii in cirduri de cite doi pe strada?” “bai si chiar sint asa de multe biciclete?” so cliche, ar zice francezul!
apoi ma gindeam sa va povestesc, tot asa, printr-o aducere din condei despre chestiile care nu mi-au placut la amsterdam. si despre cele care mi-au placut. cliche, again!
va dezamagesc, deoarece lenea ma cuprinde din nou. n-am chef de aduceri din condei. si mi-e frica de lipsa mea de elocinta in descrierea orasului cu pricina si in general. mi-au placut tramvaiele din amsterdam, nu mi-a placut ca n-au starbucks decit in aeroport si in gara (ceea ce pentru mine a fost o adevarata corvoada psihico-chimico-fizica aka un fel de sevraj). mi-a fost frica de biciclistii din amsterdam care mi s-au parut mai periculosi decit masinile (ca masini erau mai putine parca), mi-am pierdut o bucata de masea intr-un chips lays de amsterdam, am avut perete transparent care separa camera de hotel de baia camerei, am mers mult, am dormit mult. nu mi-am murdarit pantofii (o obsesie de-a mea) desi am mers cam 8 ore pe zi si vremea a fost… ploioasa. mi-au placut olandezele fara fasoane, nu foarte frumoase dar nici chiar atit de urite. mi-au placut casele lor, canalele, parcurile, strazile. si tramvaiele. nu am mers cu bicicleta, recunosc, mi-a fost frica (desi nu-s biciclist de ieri de azi). a, si era sa uit: la amsterdam miroase frumos. chiar si cind treci pe linga un cofeeshop.
in rest sa lasam pozele sa vorbeasca. engioi. mai tirziu, cind o vrea picassa.
Leave a Reply