Monthly Archives: February 2015

Feb 24

vampirul energetic

Publicat in by

cred ca fiecare dintre noi cunoaste cel putin un om de felul asta, indiferent ca e coleg de serviciu, ruda sau vecin pe scara blocului. spre fericirea mea, eu am in momentul asta in minte un singur personaj, celelalte pe care le stiu s-au pierdut in negura vremurilor de odinioara (hop si cu metafora!).

omul e in primul rand foarte tenace si dedicat cauzei sale. as zice ca are un soi de minutiozitate, scrupulosenie pe care in timp a slefuit-o si a transformat-o in outstanding skill (n-am gasit alta rima!). e posibil ca unii din generatiile anterioare sa fi beneficiat si de o oarecare educatie in sensul asta. ma refer la puii de securisti. nu te poti abtine sa te intrebi cum dracu’ de tenacitatea si temeinicia sint folosite la a-ti freca tie ridichea si nu s-au putut indrepta catre o alta zona benefica celor din jur si de ce nu, organizatiei.

mai e apoi vorba despre insinct. individul simte intotdeauna cand esti pe cale sa realizezi ceva si tabara peste tine, te cotrobaie peste tot. vreau sa spun ca stie exact momentul, ti-o trage cind ti-e lumea mai draga. parca e ceva suspect ca e pe cale sa-ti iasa/ti-a iesit cutare lucru. mai ales daca nu s-a mai facut pina atunci. sigur te-ai gindit si la aia? si la ailalta? da’ pe ala l-ai intrebat? da’ altii cum fac? ai respectat normele interne? ce zice legal-ul? dar compliance-ul? eh, eu daca eram in locul tau…

ajungem astfel la esenta. pe om il fute grija de treaba ta. de cele mai multe ori nu se pricepe (n-are competente) pe zona ta. iar treaba pe care e pus sa si-o faca si-o face cu picioarele. uneori. pentru ca alte ori imprejurarile il ajuta sa para competent peste tot, inclusiv la ceea ce e pus sa faca. multa vreme m-am intrebat ce-l mana pe el in lupta. si chiar daca nu vreau sa par intelectual, mi-aduc aminte ca am citit de curind (cred ca in Bertrand Russel) ca de fapt cel mai puternic driver al actiunilor omului este/trebuie sa fie placerea. si cred ca asta e: oamenilor astora chiar le place sa faca rau altora, sa scurme in cacat, sa ti-o traga pe la spate etc. daca ar fi sa te iei dupa filosoful amintit, ei sunt niste oameni realizati. pentru ca fac ce le place.

fenomenul cel mai interesant e ca un astfel de om e capabil sa-ti suga toata energia intr-un dialog unu-la-unu. conversatiile telefonice cu el dureaza nemaipomenit de mult. schimburile de mailuri nu mai zic. daca te prinde pe culoar ai pus-o. pleci de-acolo impleticindu-te pe sapte carari. poti sa nu mai fii om o zi intreaga. te certi cu nevasta cand ajungi acasa, iti bati ciinele si nu stii de ce. nici eu n-am crezut pana nu mi s-a intamplat.

Feb 16

povesti de adormit bancherii

Publicat in by

cover, lords of financedesi pare scrisa numai pentru cunoscatori sau pasionati de economie politica, macroeconomie sau politica monetara, trebuie stabilit din capul locului ca nu trebuie neaparat sa fii mugur isarescu ca s-o intelegi. in ciuda faptului ca e bine documentata, sau poate tocmai de aceea, lords of finance (stapanii finantelor, cum a fost ea tradusa in romana) e o carte scrisa intr-un limbaj extrem de accesibil iar dinamica povestirii este una de roman. se citeste usor, asta vreau sa zic.

ideea de baza a cartii este ca marea criza mondiala din ’29-’33 a fost rezultatul deciziilor unor oameni, pe care autorul se straduieste (si chiar reuseste) sa ni-i prezinte sub toate aspectele: ce boli au avut, cum se imbracau, ce traume au suferit in copilarie sau in adolescenta, daca se duceau la munca cu metroul sau daca aveau sofer etc. de fapt, dincolo de lectia pe care ar trebui sa o fi invatat din toata agitatia acelor ani si care are asemanari izbitoare cu ultima criza financiara pe care am trait-o cu totii (mai ales cei cu rate la banca!), treaba asta cu profilul uman al guvernatorilor bancilor centrale este chichitza (schepsis-ul) care m-a tinut captiv pe tot parcursul cartii. lucru mare, avand in vedere ca cea mai mare parte n-am citit-o in vacanta ci “dupa program”. bine, o sa zica carcotasii, “ce mare cacat, se stie doara ca oamenii fac istoria”, cum zicea nemuritorul gambeta!

lords of finance e prima carte serioasa pe care am reusit s-o citesc complet in format e-book (pentru ipad, mai exact). am citit-o in engleza (pentru ca mi s-a parut scumpa varianta “hard copy” in romana, acum vad ca s-a mai ieftinit) iar pentru asta dictionarul embedded al ibooks-ului apple m-a ajutat. nu pot sa zic ca m-a dat pe spate treaba cu cititul “electronic”, prefer in continuare cartile de hiritie.

ce mai la-deal-la-vale, recomand insistent sa va pierdeti vremea cu ea, chiar daca o sa va ia mai mult decat cu ultimul roman al lu’ coielio sau daca o s-o cititi ceva mai greu decit invataturile parintelui arsenie boca. cititi-o daca aveti rate la banca, mai ales in franci elvetieni, sau daca faceti cu greu trecerea de la o zi de salariu la urmatoarea. cititi-o ca si cum viata voastra depinde de asta, poate mai invatati dracu’ ceva!

Feb 12

maimuta corporatista

Publicat in by

am dificultati reale in a-i explica mamei mele cu ce ma ocup la serviciu (am mai zis asta undeva ). cu toate astea n-am pretentia ca ar si intelege daca ar citi aceste rinduri.

biroul meu este dotat, ca orice birou modern, cu telefon, tastatura mouse si monitor. mai am in dotare un telefon mobil de tip smartphone. in peisajul asta omul se transforma adesea intr-un soi de prelungire a echipamentului, reactionind de cele mai multe ori in baza reflexului conditionat, dupa urmatorul scenariu: vine e-mailul, il citesti, procesezi informatia, documentezi raspunsul (daca e cazul) si raspunzi. dupa un numar suficient de mare de repetari intr-o perioada relativ scurta de timp, scenariul se simplifica: vine e-mailul – il citesti – raspunzi. v-ati prins, dispare partea cu ginditul. cu telefonul sau smartphone-ul scenariul e similar.

asa ca o zi de lucru arata de multe ori cam asa: vii la serviciu, te asezi la birou, deschizi masinaria infernala si repeti de nenumarate ori exercitiul de mai sus. pericolul e sa te transformi intr-o maimuta care nu gindeste prea mult, agatata de un mouse, clampanind la o tastatura in timp ce latra la capatul unui receptor. apoi mai sint si sedintele in care nimeni nu asculta de zic ceilalti participanti ci “butoneaza” la telefonul “inteligent”, plecand apoi la fel de vaci pe cat de boi venisera la intilnire.

cineva a folosit odata sintagma “maimuta inteligenta” si trebuie sa va zic ca nu sint deacord cu el. de cele mai multe ori nu maimuta e inteligenta ci echipamentul. de maimuta e nevoie doar pentru data entry, pentru ca echipamentul nu stie inca sa-si ia singur datele, adicatelea nu are capacitati senzoriale suficient de bine dezvoltate (inca) sa-si ia singur datele. la nivelele ierarhice superioare maimuta face decision making (aici avem o bruma de inteligenta desi n-as baga mina in foc, poate o sa va zic despre asta intr-un episod ulterior), pentru ca echipamenul n-are capacitatea asta inca. si intr-un caz si in celalat, frecventa ridicata a acestor operatii (adicatelea rutina zilnica) fac ca tocmai rolul de baza al maimutei sa fie cel afectat: atentia in cazul operatiunilor de introducere date si capacitatea de decizie in cazul sefuletului.

ia sa recapitulam un pic cum arata o zi din viata unei maimute corporatiste: trebuie sa faca follow up cu ajutorul echipamentului din dotare incercand sa-si ajusteze nivelul de energie de care are nevoie si pe care nu prea il poate controla (bioritmul).

Cul, eh?!