Monthly Archives: November 2015

Nov 20

care-i treaba cu manivela

Publicat in by

cred ca orice barbat trebuie sa stie pina la urma sa tie in mina o manivela. dovada ca arta asta s-a pierdut e ca asociati cuvintul cu pornosaguri.

in plus, mai devreme sau mai tirziu veti ajunge sa va saturati de tot felul de baieti, care mai de care mai “priceputi” si mai pusi pe capatuiala, si veti cauta ca mine solutii alternative. un tutorial de genul asta

the art of manliness: gearhead 101: understanding how your car’s engine works

poate fi un punct de plecare.

nu e suficient bineinteles, asa cum nu e suficient nici manualul de utilizare al automobilului dumenavoastra – cartulia aia pe care ti-o dau aia intr-o mapa impreuna cu service plan-ul adica cealalta cartulie pe care pun cei de la service stampile cind faci revizia.

eu ma mai folosesc de manualul de service si reparatii de la bentley publishers si de forumurile de marca. o scurta nota buna pentru americani, care se pare ca sint cei mai destoinici in a-si impartasi problemele si solutiile cu ceilalti. si ma mai folosesc de autokarma si ebay pentru piese.

dupa ultima aventura la service toate aceste “scule” mi-au fost suficiente pentru a-mi inlocui cu success, in doar cinci minute, in fata blocului, tcm-ul (sic!) achizitionat via ebay de la niste cetateni seriosi din germania. nu ma laud dar sa stiti ca nu sint la prima intreprindere de acest gen si n-am halat si nici maieu de-ala alb, perforat.

spor la invirtit manivela, deci!

Nov 19

un gind de black friday

Publicat in by

nu stiu altii cum sint, insa pe mine balck friday ma prinde in curu’ gol. pardon, cu portofelul/cardul gol.

pen’ ca nu-s asa de disciplinat financiar sa economisesc peste an si pentru black friday, pe linga celelalte motive de economisire: mos nicolae, mos craciun, revelion, vacanta, ziua lui, valentines day, 1 martie, 8 martie, paste, ziua ei, vacanta, back to school…

fereasca sfintu’ sa-i vina in minte marelui arhitect al acestei sarbatori(ri) sa programeze evenimentul black friday imediat dupa ziua de salar’ ca m-am ars: ramine copchilu’ fara pempersi si laptic.

ca-ching!

Nov 16

inveti, nu-nveti, vremea coachingului trece bai…

Publicat in by

un concept foarte trendy in zilele noastre si in zilele altor corporatisti ca noi, este coaching-ul. si nu, n-o sa va spun iar bancul cu lada de scule ci o s-o dau pe nostalgie.

cind vine vorba despre coaching, eu ma gindesc imediat la invatatorul meu, domnul dabija. as zice ca e primul coach pe care l-am avut, asta pentru ca spre deosebire de majoritatea profesorilor mei, se folosea cu rabdare de duhul blindetii si puterea exemplului ca sa ne invete pe noi, al’de mucea, sa scriem, sa citim, sa socotim si celelalte.

domnul dabija era si un apicultor pasionat si se folosea de produsul acestei pasiuni ca sa ne recompenseze din cind in cind pentru eforturile si mai ales pentru rezultatele iesite din comun. teoretic cu totii eram beneficiari ai borcanului cu miere dar in realitate doar citiva ajungeam sa ne lingem vreodata pe degete.

insa domnul dabija mai avea in aresenalul sau, pe linga rabdare, duhul blindetii, puterea exemplului si borcanul cu miere, niste “grisine” pe care le tinea inchise in fisetul sau de metal si la care mai apela din cind in cind. “grisinele” erau de fapt niste nuiele din lemn de corn sau de alun, de grosimea unui creion, pe care le folosea pentru pedepse. primeai “la palma” 5 sau 10 in functie de cit de grava era abaterea. desigur, parintii moderni ca mine ar turba de furie sa afle ca asa ceva se intimpla copilului lor in zilele noastre, dar asta e alta discutie.

ma simt nevoit sa precizez din capul locului ca, cel putin in cazul domnului invatator, aceasta masura era una de ultima instanta. treceau uneori zile, poate chiar saptamini si “grisina” nu iesea deloc din fiset.iar cind era nevoit sa se foloseasca de grisina, domnul dabija nu se simtea deloc confortabil cu situatia. se inrosea pina in virful urechilor, avea un tremurat ciudat in voce (fara a ridica insa tonul) si chiar transpira vizibil. iar noua ne era mai mult rusine decit teama atunci cind ne confruntam cu situatia.

unul din clientii constanti ai masurii educative extreme era colegul meu sorin g. era un copil maruntel, introvertit si destul de cuminte prin comparatie. nu parea a fi extraordinar de inteligent (cel putin dupa normele de-atunci) dar venea constant la scoala. cu notele era mereu la limita de trecere, si asta il facea candidatul ideal la “grisina”. provenea dintr-o familie cu multi copii si destul de saraca, ceea ce ii limita serios posibilitatile de a studia individual. rezultatul era ca mereu era prins in off side cu temele si cum in clasa nu se prindea mai nimic de el, nu evolua in nici un fel, nu inregistra parca nici un fel de progres. pe la sfirsitul clasei a doua parea ca stie cam la fel de mult cit in clasa intii. sau poate stia dar nu voia s-arate.

lui sorin ii era frica de “grisina”. cind il scotea in fata stia ca inevitabil si-o va lua, fie pentru ca nu-si facuse tema, fie pentru ca nu-si invatase lectia, fie ca si-o invatase (rar!) dar stia ca nu va putea raspunde corect intrebarilor. drumul pina la catedra era un chin si parea ca dureaza o vesnicie, iar cind ajungea acolo era rosu pina in virful urechilor si uneori tremura. de partea cealalta, domnul dabija la fel de rosu si cu vocea si miinile tremurinde ii aplica pedeapsa cu o graba vizibila. momentul era penibil si trebuia cit mai repede consumat.

nici “grisina”, nici repartizarea lui sorin in banca cu elevii cei mai buni, nici orele state dupa program pentru a-l ajuta la teme, nici discutiile cu parintii pentru a-l ajuta sa gaseasca ceva mai mult timp acasa pentru studiu si nici alte metode n-au facut din sorin g un elev stralucit. mai incolo nu-mi mai amintesc ce s-a intimplat cu el, dar sint convins ca nu s-a transformat intr-un armasar ca in poveste.

a ramas tot mirtoaga, pentru ca oricit de bun ar fi coach-ul, si oricit de corect ar fi aplicat programul de coaching, pentru rezultat e nevoie si de disponibilitatea si de capacitatea subiectului, a invatacelului. care uneori nu sint acolo. iar daca nu-s acolo, nici mierea si nici grisinele nu te-ajuta.

disclaimer: acesta e un pretext pentru inca un acces de nostalgie. am amestecat voit concepte corporatiste de coaching si motivare a personalului. nu am tinut mortis sa reinterpretez metafora cu batul si morcovul de care probabil v-ati saturat. incerc de fiecare data o mare dezamagire cind constat ca am dat-o in bara cu coaching-ul. dar asta nu ma face sa renunt ci sa-mi doresc sa devin mai bun.

Nov 02

25 de sfaturi esentiale pentru corporatisti

Publicat in by

tot timpul m-am intrebat de unde se inspira toti gigeii contra in lupta lor contra neuronilor oamenilor bine intentionati (asa ca mine, sic!) din corporatii. n-am aflat inca, insa asemenea baladelor stramosesti de la noi sau de la altii, cred ca arsenalul e rezultatul secolelor de experienta si folclor transmis pe cale orala. niste baieti (cia) le-au cristalizat prin 1944 intr-un manual de bune practici, desecretizat.

am extras, tradus si adaptat ad hoc, urmatoarele:

(1) insistati in a face totul pe “canalele” oficiale. nu permiteti scurt-circuitarea lor pentru accelerarea deciziilor.

(2) tineti “cuvintari”. vorbiti cit se poate de des si cit se poate de mult. faceti-va “inteles” prin intermediul anecdotelor si intimplarilor personale.

(3) ori de cite ori e posibil, escaladati problemele catre comitete in vederea analizei si evaluarii in amanunt. organizati comitete cu cit mai multi membri, niciodata mai putini de 5.

(4) aduceti in discutie aspectele nerelevante, cat mai des cu putinta.

(5) insistati asupra formularilor exacte in comunicare, minute sau rezolutii.

(6) aduceti in discutie aspectele asupra carora s-a decis in ultima intilnire si incercati sa ridicati obiectii cu privire susenabilitatea si aplicabilitatea deciziei.

(7) indemnati la “prudenta”. fiti “rezonabil” si indemnati-va si colegii sa fie “rezonabili” si sa evite graba pentru ca aceasta le-ar putea aduce neplaceri si dificultati in viitor.

(8) acordati o deosebita atentie aspectelor legate de proprietatea/asumarea deciziei – chestionati daca o astfel de actiune este de resortul/jurisdictia grupului sau daca este in conflict cu politica generala sau cu o entitate ierarhica superioara.

(9) solicitati insdtructiuni scrise.

(10) “interpretati” gresit ordinele. puneti nenumarate intrebari sau initiati o corespondenta vasta cu privire la instructiunile primite. obiectati cu privire la ele ori de cite ori se poate.

(11) faceti tot posibilul sa intirziati livrarea instructiunilor. chiar daca o parte din instructiuni sunt gata in prealabil nu le livrati pina nu aveti tot setul complet.

(12) nu solicitati inlocuirea de materialelor pana cand stocul existent nu este (aproape) terminat, astfel incit si cea mai mica intirziere in livrare sa poata cauza intreruperi de activitate. (aici, in caz ca nu va ajuta imaginatia, ginditi-va la hirita de xerox sau tonerul de imprimanta).

(13) solicitati numai materiale (merge pentru orice fel de livrabil, din nou va indemn sa fiti creativi!) de cea mai buna calitate, greu de procurat. daca nu le puteti obtine, contestati/disputati solutia care vi se propune. atrageti atentia ca materialele inferioare duc la ca rezultate inferioare.

(14) atunci cind alocati sarcinile in cadrul unui proiect, incepeti cu cea mai putin importanta. veti vedea astfel ca personalului mai ineficient ii vor fi alocate task-urile mai dificile.

(15) [asta e una din preferatele mele!] insistati asupra perfectiunii in cazul produselor/componentelor/activitatilor/livrabilelor neesentiale: solicitati refacerea chiar si a celor cu cea mai mica imperfectiune. treceti cu vederea alte defecte care nu sunt evidente la prima vedere.

(16) cand instruiti oamenii noi, dati-le instructiuni incomplete sau ambigue/inselatoare/interpretabile.

(17) [ha-ha! inca o preferata de-a mea!] pentru a scadea moralul si odata cu el productivitatea, fiti indulgent cu personalul ineficient; acordati-le promovari nemeritate. discriminati personalul eficient; criticati-le nejustificat munca.

(18) tineti intilniri/sedinte/conferinte atunci cind e treaba multa si situatia e critica.

(19) multiplicati la nesfirsit formularistica.

(20) multiplicati procedurile si avizele necesare in emiterea de instructiuni, plati etc. oamenii vor trebui sa solicite aprobare pentru orice activitate ar vrea sa intreprinda.

(21) aplicati procedurile pana la ultima virgula.

(22) lucrati incet. ginditi-va la cum sa multiplicati numarul de activitati necesare pentru a duce un lucru la bun sfirsit.

(23) intrerupeti-va din lucru oricit de des posibil. gasiti tot felul de scuze [aici va las sa fiti creativi!]

(24) faceti-va treaba de mintuiala si dati vina pe echipamente si sisteme. plingeti-va ca acestea va impiedica sa va faceti treaba cum trebuie.

(25) nu transmiteti niciodata cunostintele si deprinderile colegilor mai noi si mai putin instruiti.

inca o dovada ca marile idei dainuie peste timp!

Sursa:
[Simple Sabotage Field Manual, Cap 11 General Interference with Organizations and Production, pag 28]. am descoperit lista de sfaturi practice intimplator, via @BodilUK