iti plac ciinii?! foarte bine. te-ai incumetat sa cresti sau sa adopti unul? excelent! ai facut asta desi locuiesti la bloc? laudabil!. treaba asta are avantaje si dezavantaje, costuri si beneficii, ca asa e in viata. pina la urma e casa ta, e viata ta, fa ce vrei cu ea. dar nu e ok deloc ca asta sa-i afecteze pe ceilalti iubitori sau neiubitori de ciini.

imi repet chestiunile de mai sus ori de cite ori “ma lovesc” de cite un cacat de-al ciinelui tau pe trotuar. uneori am noroc si il evit, alteori am ghinion si calc in el. si daca se intimpla ultima varianta, bazindu-ma pe intelepciunea populara conform careia ori de cite ori calci intr-un cacat vei avea noroc, tot ce ma mai consoleaza e ca intr-o zi imi va pica un mercedes din inaltul cerului. sau mi-l va aduce mos craciun.

pentru cei care nu au un ciine trebuie poate precizat ca acesta trebuie plimbat de cel putin doua ori pe zi, timp de cateva zeci de minute. asta pentru ca trebuie cit de cit sa-si mentina forma fizica dar mai ales pentru a-si rezolva necesitatile primare. aceste fapte se consuma de regula in vecinatatea locuintei, in cartierele cu multe blocuri de apartamente si mai precis pe trotoare, pe spatiile verzi, in parcari, in parcuri, si alte locuri comune. sau publice.

sa luam de pilda bucurestiul. nu stiu statisticile, dar cred are un numar important de astfel de animale de companie. poti sa ai un flavour al dimensiunii fenomenului cind, intr-o zi de vara proaspat intors din vacanta, la primul contact cu orasul te loveste in nari un miros familiar de pisat. ai zice ca toti bucurestenii se pisa pe strada. in general ei nu o fac, insa ciinii lor da. in problema pisatului nu vad alta solutie imediata decit cea de a propune primariei sa spele ceva mai des trotuarele.

in asteptarea rezolvarii acestei probleme de catre primarie si alte organe abilitate, un lucru se poate face sigur: fiecare dintre noi putem stringe cacatul ciinelui din dotare. “poate ca nu stiti insa, sau poate nu ati aflat” dar treaba nu e asa de geu de executat (ia uite ca am facut si o rima!). tot ce-ti trebuie e o punga de plastic sau de hirtie. personal prefer pungile de mega image, ca tot ne-au impinzit astia cu magazine.

miscarea e simpla in patru pasi, nu te murdaresti si daca-ti tii oleaca respiratia, scapi si de partea cu mirosul.

Pasul 1: Faci rost de punga (se presupune ca o porti intotdeauna in buzunar, pentru ca anticiparea e mama evitarii) Pasul 2: Bagi o minan-n punga, ca intr-o manusa
Pas 3: Te apleci, apuci cacatul

Pas 4: Rulezi punga, o innozi si o arunci la primul cos de gunoi

Gasiti tot tutorialul aici.

alternativele pentru cei care-si uita punga acasa (mi se mai intimpla si mie citeodata) sint multiple: ambalaj de chips-uri sau pufuleti,o creanga de tuia, ambalaj de mincare chinezeasca, lopata, bancnote (ha!), sosete, ziar, pahar de cafea.

(via: barkpost.com)

ca o constatare personala, cei mai multi cacati prezenti pe trotuare sunt ai ciinilor de talie mica. e posibil ca asta sa se intimple din cauza ca cei mai multi ciini de apartament sint de talie mica, dar eu cred ca e mai degraba convingerea posesorilor de astfel de animale ca murdaresc mai putin. ei bine doamnelor,  domnisoarelor (mai ales!) si domnilor, cacatul mic miroase la fel si, mai ales e la fel de periculos pentru sanatate (gasiti aici un infographic).

deasemenea, va invit la un mic exercitiu de imaginatie, un calcul probabilistic mai degraba: presupunind ca iti plimbi in fiecare zi ciinele pe acelasi traseu (ceea ce se intimpla de fapt) si ca nu stringi in urma ciinelui niciodata si nici altcineva nu stringe, ca nu ploua, ca nu ninge, dupa un anumit timp, probabilitatea sa calci in cacatul propriului tau ciine devine semnificativa.

asadar, aduna-ti cacatul, altfel miine vei calca in el!

ps: am ciine de 6 ani si tot de-atitia ani string cacatul dupa el.