fata, sper ca in 2017 sa-mi gasesc dracului un lant la bicicleta, ca prea am pedalat in gol ca proasta tot 2016.
Monthly Archives: December 2016
santa’s espresso
azi dimineata pe la 7 un domn si o doamna descarcau un televizor nou (led, 4k, LG daca va intereseaza detalii) dintr-o duba. dubios am zis. apoi m-am gindit: vine mosu’!
in uichend am aterizat la o locatie de hipsteri (nod, something) unde am asistat la un concert de colinde de craciun and more in interpretarea unui cor (de persoane). se (mai) intampla (si) minuni de craciun, ai zice. altfel, cafeaua proasta, bauturile (apa, suc) scumpe. cum concertul cam trecea pe linga mine si cafeaua era, cum v-am spus, de cacat, m-am uitat atent la fetele oamenilor din preajma. au hipsterii astia (fete, baieti, whatever!) o morga specifica, serios-mistocareasca, #cumva.
urari calde de sarbatori transmit pe aceasta cale si cetateanului care mi-a rupt stergatorul acum ceva vreme. dupa ce am colindat, prin internet, cum altfel, tara (oradea) si europa (germania) am rezolvat cu bratele stergatoarelor. pe care, dupa montaj, am constatat ca nu se potrivesc lamelele vechi, pentru ca sint pur si simplu altfel. “petrecerea continua” cum zicea minunatul toma intr-un scetch de sarbatori.
si pentru ca tot veni vorba de toma, luai brad, nu molift. cu reducere, evident, ca toate chestiile pe care le iei de craciun: “de la 99 vi-l dau cu 79” zise vinzatorul de brazi. la care am adaugat succesiv si oarecum neasteptat, 5 lei pentru ambalat si 5 lei pentru cioplit si am plecat multumit acasa. o, brad frumos!
sarbatori fericiti, si pofta buna la masa!
bila lu’ bula
se amesteca toate in capul meu, ceva de speriat. asa ca in loc sa mai selectez, le dau asa pe goarna, cum imi vine. poate cine stie, dupa o vreme m-oi invrednici sa extrag cite o postare distincta pentru fiecare subiect. sau poate nu.
am participat la alegeri. in calitate de alegator, bineinteles. evident sint dezamagit de rezultat, da’ asta pentru ca, pentru prima oara dupa o vreme buna, m-am amagit in prealabil ca ar putea iesi si altfel. dezamagirea e cu atit mai mare cu cit n-am votat pentru mine ci pentru copilul meu. mda, nu ma astept sa-i dea tara ceva, stiu ca tot eu trebuie sa ii dau, dar pentru o scurta vreme mi-am imaginat ca macar tara m-ar putea ajuta sau macar nu mi-ar pune frina. stiu, sint un romantic incurabil.
habar n-am daca are legatura cu primul subiect, dar aseara am participat la un incident care m-a facut sa-mi dau seama ca am luat-o razna. noi, eu, whatever. parca ma si vad pe canapeaua lu’ charlie sheen. aseara, pe trotuar mergind cu castile pe urechi, un nene era cit pe ce sa ma calce cu masina. “cit pe ce” inseamna ca a trecut cam la 2-3 cm de bombeuri. nu a realizat, si nu s-a oprit nici macar dupa ce am aruncat cu o bricheta in masina lui. pentru ca aia aveam in buzunar. imi pare bine ca nu era zippo si imi pare bine ca nu sint timplar de meserie, cine stie ce ciocan mai scoteam din buzuar?!
tot in tonuri de toamna/iarna depresiva: noul album metallica, pe care il am pe repeat de cind a aparut, si va mai sta mult acolo, e foarte tare. constat cit de trist am ajuns dupa ce realizez ca n-am cui sa-i povestesc chestia asta.
ca tot e la moda asta cu “traim intr-o bula”, a mea e o bila mica si pretioasa. adica ca se sparge greu, da’ si cind se mai crapa pe ici pe colo, si mai intra aer de-afara, ustura. o mai repar, o mai cirpesc, e a mea si o iubesc.
voi cum va simteti, bine?
descult in tara natala
cum altfel sa sarbatoresti ziua de nastere a tarisoarei decit umblind prin tarisoara? ce alta placere mai deosebita decit sa petreci una bucata zi pe drum intre bucuresti si sibiu (ma rog, ca sa fiu mai exact simbata de sus, de jos si/sau de mijloc), most of the time stind pe loc, in masina, e adevarat, sau mergind cu 10km/h intre breaza si predeal. si acum salta mindria de roman in mine, numa’ cind ma gindesc.
si, dupa ce ajungi ostenit de-atita drum, sa te cazezi in pensiunea de trei margarete, sa mergi la (un) local unde sa cinta live “noi sintem romani” dar nu se poate plati cu cardul, sa nu ai de ales, sa te urci in masina, sa mai faci un drum de 20km dus intors in faptul serii pina la primul bancomat, sa maninci, sa te intorci la pensionna agroturizdica (repet, de trei margarete) si sa te culci. dar, din pricina ca ai ciine, proprietarii sa te fi cazat fix linga sala de mese, unde la 12 noaptea, ceilalti pensionari desfasoara activitati socio-educative (aka joaca macao) si fac parenting modern adresindu-se tinarului vlastar (cca 10-12 ani) cu “pulica”. si tot asa si a doua noapte numa’ ca hepiberdei, cu douaj’ de oameni in loc de pulica, tac’su si un prieten de-al lu’ tac’su.
ca sa vedem si partea plina a paharului, gura asta de aer proaspat-romaneasca a venit la fix: duminica ma duc sa votez.
hai romania, sintem in finala!