acum vreo luna mi-am rasucit ceva intre umeri in timp ce ma intindeam (singur) in pat. de-atunci, “mi s-a lasat” o durere pe mina si mi-a amortit un deget. m-am dat cu alifie. nu m-am dus la doctor sau la fizioterapeut. nu pare sa treaca doar ca m-am obisnuit cu durerea.

am din ce in ce mai putina rabdare cu oamenii din jurul meu. colegi, familie. ca prieteni nu mai am. sint ciufut.

cind am zile aglomerate de nu-mi vad capul de treaba intru intr-un soi de panica, cum ca nu mai am timp de-ale mele. cind colo, ce sa vezi! cind nu am (chef de) treaba, nici de-ale mele nu prea am (chef).

dau din ce in ce mai des vina pe altii pentru chestiile care nu-mi ies. realitatea este ca uneori e vina mea, alteori vina altora. oricum ar fi, sint bulversat, nici eu nu mai stiu cind e cum. asa ca merg la sigur si dau (tot timpul) vina pe altii.

de vreo doua luni m-am lasat de fumat. surprinzator, nici de baut nu prea mai am chef. totusi nu ma simt mai sanatos. dimpotriva, vezi mai sus. si m-am si ingrasat 2 kile.

de vreo juma de an m-am apucat de alergat. sanchi! o data pe luna apuc sa alerg cite 5 kilometri. imi place treningul meu, sic, negru (cum altfel), asortat cu adidasii (ma rog, pantofii sport). ma imaginez intr-o reclama la nike. just do it! e bine de stiut ca tot echipamentul il am de la decathlon, mult mai ieftin. intre timp mi s-a stricat si bratara de fitness, cea cu care urmaream progresul.

in fiecare zi ma gindesc cum sa trec la nivelul urmator. sa fac ceva extraordinar. hobby, second job, business, consultanta, chestii grele. in fiecare seara sfirsesc pe canapea uitindu-ma 2-3 ore la netflix sau arzind gazu’ pe twitter.

azi m-a sunat un numar necunoscut, de vreo citeva ori. la un moment dat am raspuns. la celalalt capat al firului, o voce cu un puternic accent moldovenesc m-a intrebat “da tu cine esti”. nu i-am zis cine sint, am inchis si i-am dat block.

am incalecat pe-o sa.