am început ziua cu o admonestare in scris de la secretara școlii lu’ fii-meu. am făcut o cerere ca sa îmi elibereze o adeverință. si am greșit numele învățătoarei. nu e ca nu știam cum o cheama pe învățătoare, dar am confundat-o cu alta. era vineri cind am scris adeverința si mă grăbeam. m-am simțit de cacat: “cu aceasta ocazie va informam ca învățătoarea de la clasa n-a la care învața fiul dumneastra este…” s-a dus dracu’ si idealul meu de a deveni un tata model. m-am repliat totuși cind mi-am amintit ca eu plătesc rata la banca, întreținerea, facturile, hainele, benzina, mâncarea, vacantele, antrenamentele la fotbal, cărțile, si jocurile de pe mobil si consola. si consola. si mobilul. si televizorul.
nu mai am nici o răbdare pe la serviciu, cu colegii. al’ dracu’ sa fiu dacă nu repet chestiile pe care le spun de m-am saturat pina si eu de mine. mă simt ca in bancul cu moisil, care după ce i-a repetat studentului a treia oară demonstrația unei teoreme, a exclamat: “cum dracu’ bă, ca acum am inteles-o pina si eu!” bine, șeful meu zice ca are’ sa repeți de șapte ori ca sa priceapă tot omu’.
blogul asta e o varza. m-am uitat pe trafic si am văzut ca mă vizitează lume din singapore si mexic. pai cine altcineva? totuși, am bănuit ca e de la niște pluginuri pentru seo si analytics. pe care le-am dezactivat. am renunțat la idealul de a deveni influencer.
câteodată ma gândesc sa închid șandramaua pe-aici. după care mă uit ce se întîmplă cu rețelele astea de socializare, si trag concluzia ca o sa fie iar la moda sa ai blog. mă rog, teorii. prognoze. na, ca am devenit si futurolog!
am constatat ca lunea e o zi buna de făcut planuri. așa ca mi-am planificat sa fac planuri doar lunea. bine, tot din constatările vieții, știu ca miercurea si mai ales joia sunt zile bune de făcut follow up.
ma doare o măsea. de fapt vreo doua. n-am mai fost la dentist de vreo 20 de ani, așa ca mi-am făcut programare la doi, ca sa compensez.
am văzut o pisica pe casa scărilor cind mă întorceam de la serviciu azi. mă gândesc să-mi iau si eu un ciine.
citesc cărți. ascult muzica. si mai nou, podcasturi.
sa vina primavara sa alerg mai des prin parc.
deci mi-au venit facturile pentru domeniu/domenii. moment in care apare intrebarea shakespeariana “tubi, tubi, poioric!” (aka :to be or not to be, poor Yorrick!”) ref la acest blog. care n-a produs, nu produce si nici nu va produce cit consuma. dar la fel e si pesede-ul, nu!?
…parca asa era titlul 
azi se fac 11 ani de la 
scriu si citesc. pentru slujba si in interes personal. sint o masina de procesat texte.
ocupat fiind cu vacanta la mare si la munte, plimbarile cu bicicleta si berile dupa program, dar si cu brexitul si cu campionatul european, am trecut cu gratie pe langa luna iunie fara nici o postare pe blog. asa se intimpla cind exista viata dincolo de online. adica offline.