Aug 25

mac

To the Apple Board of Directors and the Apple Community:

I have always said if there ever came a day when I could no longer meet my duties and expectations as Apple’s CEO, I would be the first to let you know. Unfortunately, that day has come.

I hereby resign as CEO of Apple. I would like to serve, if the Board sees fit, as Chairman of the Board, director and Apple employee.

As far as my successor goes, I strongly recommend that we execute our succession plan and name Tim Cook as CEO of Apple.

I believe Apple’s brightest and most innovative days are ahead of it. And I look forward to watching and contributing to its success in a new role.

I have made some of the best friends of my life at Apple, and I thank you all for the many years of being able to work alongside you.

Steve

via: Apple Press Info

Jan 29

love mark

in orice cartulie de moarketing sau brending gasesti exemplul cu harley davidson… pentru cei care au deschis mai tirziu aparatele de radio, pe scurt, harley e exemplul perfect de love mark adica ceva mai mult decat brand pen’ ca fanii isi tatueaza pe unde apuca insemnele lor, fara sa-i oblige nimenea ba din contra, o fac din dragoste (fara ircea radu, bre!)

aflu mai nou ca un flacau din germania, isi tatueaza pe putza lui proprie si personala “mini”. din dragoste dar si din interes: ca sa cistige un mini cooper la un concurs de radio.

sa fie draga nea’ wally si asta tot un fel de love mark(et)-ing?!

indiferent daca da sau nu, eu il inteleg perfect pe domnul german. as face-o fara sa ezit.

si sursa povestii si poza, tot de la autoblog.

Dec 22

baietii si fetele

sexy librarianm-a ros intotdeauna curiozitatea (ca sa nu zic ca “m-a futut grija”) despre cum isi aleg baietii fetele si fetele baietii la virsta adolescentei. sa zicem clasa 11-12, ca ce e inainte de asta nu se prea pune de-adevaratelea.

pe vremea mea, in liceu, baietii alergau intotdeauna dupa fetele mai experimentate, si evident ca nu toti reuseau sa se cupleze cu cite una din asta. cei care reuseau erau de regula metalistii, categoria cea mai cool pe vremea aia. mai erau unii care preferau de-alea mici (clasa 8-9), “ca sa le creasca”, cum ziceau ei, si pe astia i-am banuit intotdeauna ca-s timizi si ca le e frica de fapt de “real stuff”. ma rog. astia erau hipiotii, plini de citate din morrison pe care nici ei nu le prea pricepeau.  ultima categorie, cea mai intilnita era la aia a celor care se alegeau (sau poate preferau?) invariabil cu niste fete mici, bondoace, nici frumoase-nici urite si probabil foarte sentimentale. zic. astia erau astia mai grunge-alternative… pe-astia chiar nu-i intelegea nimeni cine sint si ce vor ei de fapt. erau un soi de emo, indie de-astia de-acum.

si ete cum mi-a venit timpenia asta in cap tocmai acu’: aseara vazui pe strada un cuplu de tinerei (max anu’ 1) care se pupau de mama focului la o trecere de pietoni. el inalt, relativ bine facut da’ mai mult genu’ ala durduliu, pleata indie (de-asta cu bretonul in ochi) usor cirliontat. ea mica si bondoaca, blondut-satena, max 1.60, x-ata  si cu picioare cremwurst… poate chiar de-ala “polonez”.

Nov 09

demisiile pe care trebuie sa (ti) le (d)ai

observ un fel de trend: in “politica” trebile se rezolva cu stenograme care ajung in ziare. demisiile de “rasunet” din presa se rezolva cu scrisori. viteza cu care se produc scrisorile astea (asta, asta si asta) pe la trusturile detinute de unii “moguli” e ametitoare. de la ameteala pe unii ii ia greata. si pe mine la fel. uneori daca ai avut ocazia sa cunosti personajele e si mai si. au fost un trio formidabil cum s-ar zice. ce s-o alege de pinguinii ceilalti, restu’ de 50 sint curios.astia ce fac? va dati seama, 50 si ceva de scrisori ori doua pagini fiecare, pui de un volumas… pe care poti sa-l vinzi impreuna cu ziarul. la insertul cu pricina mai merge si o batista sau un prosop, ca sa-ti stergi lacrimile de crocodil pe care le versi citind scrisoricile… “din colectia 50 de scrisori pe care trebuie sa le ai”,.. hopa si ad-ul pe teveu.

pese: bine, mie imi e greata acuma si din alte cauze, care nu tin de scrisori si stenograme. plus ca am mincat niste peste. care se lipeste.

pese doi: care dintre cei doi minuitori de condei i-o fi scris scrisoarea primului? nici unul cred. difera stilul. la scrisorile astea doua nu se dau nume. pe cind dincolo…

na, ca m-am bagat si eu in seama.

Oct 28

vine haloinu’…

…ceea ce pentru citit(au)rii mai tineri pare evident.

pentru mine este intotdeauna o surpriza haloinu’ asta. nascut fiind intr-un oras ceva mai mic si deci ceva mai agricol (din cauza proximitatii tarlalelor), imi aduc aminte ca in copchilarie scobeam bostanii toamna. fara sa stiu de unde vine ‘traditia’ credeam ca e un soi de sarbatorire a recoltei. imi mai amintesc ca, spre deliciul porcilor lu’ bunica-miu, nu eram chiar foarte dibaci si ca stricam vreo doi-trei bostani pina iesea unul cit de cit mai acatarii.

prin adolescenta, am descoperit si o trupa de metale mai mult sau mai putin grele, care aveau in logo tot un bostan de-asta scobit si numele aproape identic cu sarbatoarea: helloween.  cum aveam un coleg mai priceput la desen il puneam sa-mi mazgaleasca bostanul cu pricina pe te miri unde: caiete, carti, mape si alte rechizite. inclusiv prin scrijeleala pe banca (a se citi “pupitru”).

acum la batrinete, haloinu’ trece pe linga mine. sau eu pe linga el, pentru ca e prezent prin diverse baruri si si alte ‘localuri’ pe care (nu prea le mai) frecventez.

tu cum sarbatoresti haloinu’? ca eu, anul asta, o sa trec la ora oficiala de iarna cu aceasta ocazie.