Jul 19

recomandari de lectura: thinking fast and slow

eh, de cind nu m-am mai entuziasmat eu asa de tare dupa o carte incit s-o dau ca recomandare pe blog! de anul trecut pe vremea asta si nu cumva sa indrazniti sa credeti ca nu am mai citit nimic de-atunci, ca nu e adevarat, jur pe rosu.

nu mai stiu cum a aparut cartea asta pe radarul meu, dar fapt e ca daca n-o fi prima, macar e printre putinele pentru care am simtit nevoia de o reincepe imediat dupa ce am terminat-o. pana acum, cind intilneam o carte buna simteam nevoia sa o lalai la final numai sa nu se termine; de data asta parca m-am grabit s-o termin ca sa ma pot apuca din nou de ea.

imi amintesc ca am vazut undeva ca era inclusa intr-o lista a cartilor care te fac mai putin bulangiu si cacanar (ei, am incercat o traducere a la irina margareta nistor a lui asshole) si pot confirma ca una din aplicatii ar fi asta: te ajuta sa intelegi de ce oamenii reactioneaza si se comporta intr-un anume fel (“irational” e un termen gresit, veti vedea) in anumite circumstante, iar asta te (poate) face mai conciliant, indulgent, ingaduitor, zen, samd. eu unul imi doresc sa fiu mai bun, nu mi-a iesit cu imprimanta, poate-mi iese cu concetatenii, ma straduiesc si promit sa citesc si sa aplic oricite carti e nevoie.

ideea e simpla: thinking fast and slow, daniel khaneman, saizeci si ceva de lei varianta in engleza de la penguin books, nu va recomand traduceri in romana. o terminati in vreo saptamana daca trageti tare, intr-o luna daca vreti sa intelegeti ceva din ea, dar aveti grija ca va intreaba de statistica, probabilitati si economie (“economics”) pe ici pe colo.

spor!

Jul 18

marketing si cinematografie

the mini one, “4 ani si 4 luni”, imi povesteste despre cinematograful sau. vrea sa se faca regizor, si ca sa nu-si bata capul prea mult cu distributia a decis sa-si faca si un cinematograf care sa-i difuzeze productiile proprii. in plus, e un mare fan promotii si marketing, toti trolii, fliz-urile si cataloagele din casa mea pot oricind sa spulbere orice urma de indoiala in privinta asta.

azi il preocupa foarte mult subiectul “pricing”, mai ales ca de vreo doua zile ma tot rog de el sa ma lase s-o duc pe mama lui la film (timp in care el trebuie sa stea cu bunica).

prima chestie, zice, daca doi adulti vin impreuna la cinematograful meu, trebuie sa plateasca 20 de lei fiecare. daca insa au cu ei cel putin un copil, platesc 2 lei pe bilet. nici nu mai conteaza daca toti sau fiecare.
a doua chestie, daca cumpara un meniu cu cola, platesc 20 de lei. daca insa iau un meniu cu ice tea, pentru copii, platesc 2 lei.
in felul asta, nu vor mai fi nevoiti sa lase copilul la bunica, si vor putea vedea cu totii mult mai multe filme.

pai da?!

Jul 17

cum folosim internetul in 2017

am nimerit simbata intr-o benzinarie pe autostrada (ghiciti care, ca avem atit de multe!) unde la 3 din 4 case de marcat se vindeau (in sensul “erau in curs de vinzare”) rovignete. cumparatorii cetateni romani executind plimbarea de weekend. o treaba de asta dureaza cel putin 5 minute, si evident, noi ceilalti, care aveam doar alimentare sau cumparasem o apa minerala (cazul meu), asteptam.

nu-mi vine sa cred ca in 2017 exista atit de multi oameni care prefera varianta benzinarie pentru a-si cumpara rovigneta in loc sa faca asta pe internet. in timpul asta media relateaza despre cea mai mare penetrare, cea mai mare viteza, cea mai mare crestere a penetrarii 4g samd. chestii de prin comunicatele de presa a cine stie ce ministru sau secretar de stat care a stat 4-5 luni pe post si trebuie sa arate ca a facut din cacat, bici.  tot in timpul asta ne mai moare un miliard de neuroni in timp ce o tinara romanca frumusica si isteata (cu bac sau fara, cu botox pe alocuri sau peste tot) mai incarca un selfie pe fb, in timp ce se deplaseaza pana la chioscul de ziare sa-si incarce cartela prepaid… sau mai rau, in timp ce se intoarce de la buda situata in fundul curtii.

ce vreau sa zic: romanii sint foarte priceputi la internet cind e vorba sa piarda vremea pe feisbuc si foarte “analfabeti” cind e vorba sa puna internetul la treaba. de fapt, statisticile europene confirma ce incerc eu sa spun:

stiu, situatia evolueaza rapid. si ar trebui sa vedem partea plina a paharului, exista potential urias.

si marmota inveleste ciocolata in staniol.

Jun 26

in vizita la zeus

mytikas

din cind in cind ma mai dau jos de pe canapea, imi iau rucsacul, bocancii si berile si mai plec in creierii muntilor. nu m-am decis daca pasiunea mea e natura sau nu, si nici nu mi-e clar daca prefer febra musculara mahmurelii, insa chestia s-a transformat in serial, dupa cum se poate vedea aici, aici, aici si aici daca aveti plugin de flash instalat. si just for the record, episodul de anul trecut are mai putine poze. mi-as dori sa ies mai des, nu stiu de ce nu o fac, poate ca mi-e lene, poate nu.

terminind de challenge-uit pietroaiele locale, am inceput a arunca cu priovirea catre capra (neagra a) vecinului. am ratat la mustata un episod bulgaresc in anii trecuti dar am reusit sa ma agat in ultim moment de aventura greceasca de anul asta. mama cum curge textul asta: vale, deal, vale, deal…

dupa aceasta lunga introducere, va spun pe scurt ca am fost pe olimp, sau olympus cum zice grecu’. da, ala din mitologia greaca. va pun povestea in imagini (deocamdata sub forma de link, pana gasesc vreun plugin valabil) si va spun doar ca a fost greu, si bine, si rau. am facut rost de recorduri personale si am ramas cu ceva povesti cu care o sa ma laud la urmatoarele iesiri la bere.

cel mai important lucru pe care l-as zice public e ca pe muntele olimp, urcand de la 1100 la 2870m cale de vreo 10-15km, pe traseul E4, n-am vazut nici un fel de gunoi pe jos, desi traficul pe traseu in ziua aceea era de vreo 10 ori mai mare decit cel pe care l-am vazut pana acum pe traseele noastre. de unde concluzia ca si noi si grecii ne iubim muntii, numai ca un pic altfel.

abia astept sa-mi treaca febra.

May 26

to be yourself is all that you can do

coincidenta dracului, chiar de ziua mea anul asta a (mai) murit unul dintre prietenii mei imaginari. oricit de stabil pshihic si emotional as fi, si oricit de bine m-as simti in compania familiei si apropiatilor, tot imi pare rau. chiar si numai pentru cei cativa ani de muzica buna de care as mai fi avut parte daca nu era sa fie asa.
dar omul asta chiar a fost ca lumea. nu scriu necroloage, nu ma pricep si nici nu-mi place. dar am gasit unul bun (daca se poate spune asa), il puteti citi aici.