Tag Archives: corporatist

Oct 06

evaluarea anuala

Publicat in by

una din marile teme in literatura corporatista de specialitate dar si in viata corporatistului este evaluarea anuala. profit sa fac muci si acest subiect, mai ales ca sezonul evaluarilor e inca departe. pentru ca se intimpla in primele doua luni ale anului, adica dupa ce iti vei fi facut singur bilantul personal umplind retelele sociale de “rezolutii”.

in primul rind trebuie spus ca in cadrul evaluarii anuale, ca in orice evaluare de altfel, exista evaluatori si evaluati. si ca sa fie treaba si mai complicata, distractia apare de la cel mai mic sefut-evaluator: evaluatorii sunt la rindul lor evaluati de catre niste evaluatori care sint la rindul lor evaluati. imaginati-va piramida organizationala de deasupra voastra (sic!) ca sa intelegeti dimensiunea problemei.

in al doilea rind, orice intreprindere de genul asta are doua componente: una de analiza a performantelor trecute si una de proiectie a performantelor viitoare. cu alte cuvinte, feedback-ul ca sa fie feedback trebuie insotit si de actiuni de corectie si, ca o nota personala, cred ca mai trebuie sa fie si sincer.

in viata mea de pina acum am intilnit doua categorii de oameni: cei care cred si cei care nu cred in evaluarea anuala. de ambele parti ale baricadei (evaluati si evaluatori). din gura alora care nu cred am auzit cel mai des argumentul cum ca feedback-ul se da continuu, in fiecare zi, 360 de zile pe an (n-am pus sarbatorile legale), si ca nu e nevoie de o perioada anume a anului pentru asta.

de cele mai multe ori adevaratul motiv e lenea, nesiguranta si necunoasterea celor care trebuie sa evalueze la care se mai adauga si neincrederea in proces a ambelor parti. aia care nu cred, de regula fac tot procesul la futu-i ma-sa, rezultatul net fiind acela ca ingroasa si mai mult rindurile necredinciosilor. v-ati prins, eu fac parte din categoria celor care cred. ca e buna si mai ales importanta.

una peste alta evaluarea anuala e despre cum te vezi tu vs. cum te vad altii, despre asteptari inselate, despre promovari si mariri de salariu care nu mai vin. ea se incadreaza de cele mai multe ori in sintagma “drumul catre iad e pavat cu cele mai bune intentii”.

Sep 24

cum sa n-arati ca un taran in costum

Publicat in by

inca una din chestiile utile dar care nu se prea preda in scoli e despre cum trebuie sa stea costumul pe tine.

nu sint un mare fan al stilului “pinguin”, uniforma mea preferata fiind blugii si tricourile negre. dar pentru ca n-am invatat si/sau n-am muncit suficient, trebuie sa port in fiecare zi costum si cravata. asa ca de voie, de nevoie, a trebuit sa invat cum s-o fac cit mai bine, ca deh, “haina face pe om” si “prima impresie conteaza”.

nu stiu cum o fi fost la altii, dar la mine o perioada a functionat modelul celor din jur: ma mai uitam la unu’, ma mai uitam la altu’ si trageam singur concluziile. si cum la noi rareori am avut sansa sa intilnesc  barbati la costum bine imbracati, tot procesul asta de invatare prin observare mi-a luat destul de mult timp si nici acum nu s-a terminat.

desigur, daca ai suficient de multi bani si un croitor bun (eventual mostenit din familia ta de lovelari) nu trebuie sa-ti bati capul cu chestia asta.

dar iata varianta rapida de invatare, peste care am dat in arhivele mele personale, un ghid destul de bun in 11 puncte si 2,000 de cuvinte despre cum trebuie sa stea costumul pe tine:

how should a suit fit? your easy-to-follow visual guide via the art of manliness

iar pentru cei lazy, si varianta video:

deci, in concluzie, alege-ti cu grija costumele, nici nu stii cind te cheama angajatorul perfect la interviu sau cind te invita soacra-ta prima data la masa.

Sep 22

plescarul

Publicat in by

pentru cei care au deschis mai tirziu dictionarele, plescarul e unu’ care umbla dupa mocangeala, pleasca adica. free rider. sau parazit. raman totusi la termenul plescar deoarece cred ca surprinde mai bine sensul decit termenii alternativi. dar si pentru ca imi place cum suna.

un soi foarte inilnit de plescar in adolescenta mea era cel care mergea “cu porcu’” (adica neinvitat) la chefuri. un “piscotar”, cum s-ar zice in zilele noastre (vezi mai ales specia ziaristului piscotar).

la corporatie plescareala arata un pic altfel. specimenul despre care vorbim aici e cel care se foloseste de munca altora pentru a beneficia direct sau indirect de rezultate.

pe linga doza de nesimtire necesara dar insuficienta, pentru a excela in rezultate, plescarul trebuie sa fie inzestrat si cu un anume simt al valorii: el trebuie sa stie care subiect (initiativa, proiect, activitate) are sanse de izbinda si care nu. desemenea, el trebuie sa cunoasca din timp cand e rost de recompensa si cand nu astfel fel incit sa nu-si iroseasca timpul aiurea.

folosind lantul motivational pe care se preda prin unele scoli de biznes: “effort leads to performance, which leads to achievement which leads to reward”, plescarul se aciueaza la ultima etapa, la culesul recoltei cum ar veni. si desi el apare la “spartul tirgului” cum se zice, crezi ca a fost acolo de-o vesnicie si a muncit cot la cot cu ceilalti. ba chiar a transpirat mai abitir decit toti.

o alta chestie, deosebit de importanta: plescarul nu se impune cu de-a sila. el se insinueaza. citeodata stie ceva sau mai bine zis pe cineva. cam ca amicii mei din adolescenta care mergeau cu porcul la chefuri si care trebuiau sa stie unde se tine cheful, cind, si pe cineva care e invitat acolo. textul care il ziceau cind organizatorul petrecerii deschidea usa era: salut, il caut/o caut pe…(aici trebuia sa spuna numele unui invitat). cam la atit se rezuma contributia lui la rezultatul actiunii pe care o paraziteaza.

in loc de concluzie, va aduc aminte ca munca inobileaza. pe prosti.

Sep 14

corectul

Publicat in by

40 de ani plus. nu impresioneaza profesional. nu te challenge-uieste (sic!) intelectual. ba dimpotriva, pare destul de timp si proceseaza cam greu ceea ce ii spui. e calm, politicos, zimbeste mereu. oricit de colocvial incerci sa fii cu el, nu reusesti sa-l faci sa iasa din modul lui de exprimare caldut-protocolar. in uichend iese cind cu familia in parc poarta tricou polo calcat, blugi de firma, calcati si ei, ochelari de soare ray ban. nevasta perfect atranjata, copilul perfect apretat si el. nici aici nu scapa de exprimarea protocolar-calduta cind va intilniti. nu pare nici self made nici pui de securist. mai degraba de doctor sau de profesor. acasa a primit educatia corecta: problemele de la interior nu trebuie sa se vada la exterior.

totul e corect, ca in filmele americane.

Sep 08

mugetarea zilei

Publicat in by

am citit azi pe linkedin urmatorul citat inspirational, chipurile (n-am verificat!) din dalai lama (traducerea imi apartine, merci pentru felicitari):

“cind vorbesti nu faci decat sa repeti ceea ce stii deja. dar daca asculti, s-ar putea sa afli ceva nou”.

duc ideea mai departe si zic, fara a avea pretentia ca emit un adevar universal precum dalai lama, ca capacitatea (sic!) unei organizatii de a invata e rezultata (si) din calitatea si cantitatea cu care cetatenii care o compun se asculta unii pe altii. nu merg mai departe cu ideea sa ma intreb de ce se-asculta/nu se-asculta oamenii unii pe altii, ca nu mai termin postarea asta niciodata.

oricum, e un fel de refelatia zilei, pentru ca la mine la firma animalelor pare ca repetam nereu aceleasi greseli si nu invatam nimic in the process. mereu m-am intrebat de ce. credeam ca sintem numa’ prosti, unul si unul. dar se pare ca animalul cu urechi mari si auz fin nu mai face parte parte dintre noi. e o explicatie mult mai comod de digerat, trebuie sa recunosc.

Aug 25

(re)frectii de vacanta

Publicat in by

luna august este cel mai probabil luna in care se freaca menta cel mai mult la serviciu. fiti sinceri, vi se intimpla si voua, nu numa’ mie.

ferice de cei care, pot si pun lacatul pe usa firmei macar doua saptamini, trimitindu-si toti salariatii in vacanta. cred ca varianta asta e mult mai buna decit cea in care tii juma’ din septel la “munca” si ei, animalele, stau toata ziulica pe internet si mai consuma si current, si servicii administrative (aka curatenie!) etc. nu intimplator, la corporatie se prefera ultima varianta, deoarece banii nu ie (sic!) o problema.

problema e mult mai grava daca pui la socoteala ca vacantele incep deja de pe la jumatea lu’ iunie si se intind ha-a-at pina-n septembrie. cind incep copii scoala. in toata perioada asta, dar cu precadere in august, cind mai toata lumea-si sulfa in ceafa, slipi si cearsafuri la eforie, lucrurile arata ca-n bancu cu futache, futica si futusi.

daca mai pui si mahmureala de dupa, de fapt lucrurile incep sa functioneze cit de cit de la 1 octombrie. desigur, totul tine pina la 1 decembrie, ca dupa aia incep sarbatorile de iarna. ocazie cu care va urez craciun fericit, desi nu sint primul.

evident, asta e o postare de cacat. dar ce vreti, sintem in vacanta. mintea e la padure deja, cum zicea artistu’ in melodie.

Jun 12

aciduzzu

Publicat in by

aciduzzu sta toata ziua la pinda, fiind gata in orice moment sa agite spiritele. unealta lui preferata e e-mailul cu cc, iar activitatea predilecta e forward-ul. care va sa zica primeste, nu proceseaza deloc, adauga in carbon copy (cc) persoane influente (sefi mai mari sau mai mici) si forward-eaza. citeodata mai pune de la el o remarca malitioasa gen “not good”, “va rog sa luati masurile ce se impun”, “FYA” sau chiar “FYI”. nimic insa care sa-l implice sau sa-l angajeze in vreun fel.

aciduzzu mizeaza foarte mult pe efectul de ricoseu, pe amenintarea subtila, indusa si nu exprimata direct. asta vine de la cc-ul de care aminteam. pentru ca n-are coaie, in caz de confruntare directa isi schimba cu 180 de grade pozitia, devenind instant de aceeasi parere cu tine.

nu cred ca personajul nostru are ca scop in viata sa faca rau cuiva, cum e cazul vampirului energetic. el vrea doar sa se bage in seama. sa fie in mijlocul lucrurilor importante. si de cele mai multe ori este, cam ca musca-n cacat cum zice o vorba populara.

aciduzzu aciduleaza (sic!) spiritele ca sa dea senzatia ca pune umarul la treaba si bineinteles ca de cele mai multe ori produce doar pagube. cam ca in vorba aia cu desteptii care trebuie sa scoata bolovanul.

ca sa fie cu adevarat eficient, adica sa produca un grad semnificativ de acidulare, el trebuie sa fie sef sau sefulet. si deoarece e o fire voluntara, nu poti fi sigur vreodata ca esti prieten sau aliat cu aciduzzu. el iti face rau si cand iti vrea tot binele din lume. in schimb, daca-i intorci cheita si-l indrepti catre tinta dorita iti poate aduce ceva beneficii de moment.

aciduzzu iti poate strica ziua si chiar mai mult decit atit. nu e bine sa-l ignori sau sa-l tratezi cu indiferenta pentru ca iti poate da de lucru. din cauza cc-ului. nu poti sti cind loveste iar ca sa-l tii sub control trebuie sa consumi o cantitate semnificativa de energie. este bine sa-l infrunti direct, rapid si cu maxima convingere.

vacanta placuta si week-end minunat, alaturi de andreea esca! ah, da si casa de piatra pentru cei care tocmai s-au intors de la cununia civila. sau religioasa.