Jul 18

marketing si cinematografie

the mini one, “4 ani si 4 luni”, imi povesteste despre cinematograful sau. vrea sa se faca regizor, si ca sa nu-si bata capul prea mult cu distributia a decis sa-si faca si un cinematograf care sa-i difuzeze productiile proprii. in plus, e un mare fan promotii si marketing, toti trolii, fliz-urile si cataloagele din casa mea pot oricind sa spulbere orice urma de indoiala in privinta asta.

azi il preocupa foarte mult subiectul “pricing”, mai ales ca de vreo doua zile ma tot rog de el sa ma lase s-o duc pe mama lui la film (timp in care el trebuie sa stea cu bunica).

prima chestie, zice, daca doi adulti vin impreuna la cinematograful meu, trebuie sa plateasca 20 de lei fiecare. daca insa au cu ei cel putin un copil, platesc 2 lei pe bilet. nici nu mai conteaza daca toti sau fiecare.
a doua chestie, daca cumpara un meniu cu cola, platesc 20 de lei. daca insa iau un meniu cu ice tea, pentru copii, platesc 2 lei.
in felul asta, nu vor mai fi nevoiti sa lase copilul la bunica, si vor putea vedea cu totii mult mai multe filme.

pai da?!

May 25

despre sufletul comertului si brandul personal

am fost azi la un simpozion. ca sa va introduc in atmosfera, doi speakeri de la o multinationala, organizator un institut cvasi-asociatie patronala, audienta din industrie, industria multi ani-lumina (dupa parerea mea) de subiectul expunerii.

am vazut/invatat doua chestii:

  • (prima) cum sa-ti valorifici la max experienta personala si sa populezi prezentarea cu povesti pe care le-ai trait; habar n-am daca pe bune sau nu, lectia ramane, asa da.
  • (a doua) daca vinzi o scula/solutie/idee despre cum clientul trebuie sa-si cunoasca clientii (business intelligence, customer segmentation, campaign management samd), primul lucru pe care se presupune ca l-ai facut este sa-ti cunosti tu insuti clientul/audienta . lectia ramane, din pacate pentru vorbitorii de azi la asa nu, pentru ca a fost evident ca nu erau conectati deloc la realitatile audientei.

nu dau nume, da’ sa stiti ca e vorba de nume cu patru perechi de coaie.

ca o prima nota personala, sau parerea mea – cum ar zice nea nicu vacaroiu, dumnezeu sa-l ierte sau nu – degeaba esti tare pe brand personal daca o dai cu mucii in fasole pe know your customer. mai ales daca know your customer e part of the job. ca pina la urma felul in care iti faci treaba spune cit de profi esti, e cum ar veni parte integranta personal branding.

a doua nota personala, cand citezi sau recomanzi o carte fa bine sa-ti amintesti corect si titlul si autorul. sau macar introdu o urma de indoiala, ceva de genu’ – “daca-mi amintesc bine, pe autor il chema…”. eroarea nu e asa de grava, am primit doua recomandari de lectura grozave, la care pina la urma titlurile erau corecte si doar la una s-a gresit autorul, deci 75% accuracy, i can live with that. de-aia n-am adaugat-o la lista brandingului personal, da’ pentru mine a contat un pic, sa stiti.

altfel, toate bune. later edit: da, sint rautacios pentru ca strugurii sint acri.

btw, am zis sa folosesc romgleza, ca asa e trendu’ in personal branding, you know

Jun 11

oamenii din birouri

in industria mea exista o puternica cultura a statului la birou. si a plecatului la ora fixa de la birou. o combinatie fatala pentru o industrie trebuie sa serveasca oameni (desi am mari indoieli, si nu numai eu, ca angajatii sint convinsi de acest lucru). adica e din zona de “servicii”. pentru populatie. pentru oamenii obisnuiti, cum ar veni. pentru “persoana fizica”.

eh, stind toata ziua la birou, in incinta, nu prea ai cum sa stii ce fac oamenii pe care tu trebuie sa-i “servesti” (sau servicezi, ca sa sune pretentios-corporatist). cu toate astea, tu te incapatinezi sa desenezi/vinzi/prestezi servicii pentru oameni. zic sa “desenezi” pentru ca sa “creezi” e mult spus, in industria asta se copiaza pur si simplu produsele de la competitie.

habar n-ai daca oamenii au nevoie de ceea ce oferi tu. sau daca le place sau nu. sau daca ai face cumva mai multi bani din treaba asta schimbind cutare sau cutare lucru (produs, procest, etc).

daca te pune sefu’ sa afli cumva raspunsuri la una sau mai multe din intrebarile de mai sus, ce faci? comanzi un survey. sau faci unul in-house (adica dai niste telefoane la vreo 2-3-10 clienti). sau faci un desk research (adica te uiti pe net la site-urile competitorilor si vezi ce si cum fac/ofera). daca esti un adevarat artist, combini telefoanele cu net-ul. iar daca esti maestru’ emerit, te uiti ce fac “aia pe-afara”, ca ei sint mai avansati. ce zic eu, un adevarat cu centura neagra mai adauga in prezentare si ce-a auzit de la ma’sa, sor’sa, bunica’sa sau de la mama colegei de gradinita a lu’ ala micu’.

bineinteles mai exista studiile consultantilor din industrie, impartiale ca deobicei. si ale organizatiilor. dar aia nu e pentru pulime, ci doar pentru sefuti si sefuleti. cea mai tare chestie care se practica este mistery shopping-ul la telefon. adica te dai drept client si suni la competitie. aaaaa, si era sa uit: intrebi “forta de vinzari”. max un teleconf cu 2-3 vinzatori sau sefi de vinzari. ah, da! mai sint conferintele si semniariile pe subiecte date, deobicei cu titluri savante. si galele trimestriale/semestriale/anuale de premii.

poti sa mai faci, daca esti doctor analize statistice. si predictive analytics. si data mining. si big data. etcaetera.

nu iesi pe strada. nu stai de vorba cu omul. nu observi la fata locului. nu cumperi tu insuti ceea ce vinzi. nu incerci sa vinzi ceea ce vinzi. n-o faci in timpul programului ca stii ca nu te lasa sefu’ sa pleci de la birou, desi nu l-ai intrebat vreodata daca-ti da voie. si daca te trimite, vii repede la o adica cu fisa postului si-i demonstrezi ca nu scrie nicaieri ca trebuie sa prestezi munca de teren. n-o faci dupa program, pentru ca atunci esti in timpul tau liber.

Jun 09

fixxxer

exista o anumita efervescenta in online si nu numai in legatura cu un anumit candidat. sa-l votam zice-se: ca e altfel, ca e oengist, ca e naturalist, ca ce ecologist, ca lupta cu sistemu’, ca a cistigat batalii importante in aceasta lupta, ca e matematician (daca era inginer avea vreo diferenta?!), ca e deosebit, ca nu ne-a dezamagit pina acum, si cite in luna si in stele. in plus, mai deunazi si unul din filosofii de baza ai natiei – pe care de-altfel il respect atit cit trebuie – ne indemna cu aplomb sa votam cu candidatu’ outsider. bannere online, bannere pe feisbuc, campanie cu bloggeri bine alesi, piar, endorsement. o campanie mult mai putin conventionala (si la prima vedere mai curata) decit a celorlalti candidati care au preferat sa imbrace orasul cu bannere si afise, sa umple strazile si cutiile postale cu flyere, sa scoata masinile si personalul de curatenie in strada la vedere, sa asflateze si/sau sa se umple de cacat la emisiunile de televiziune.

tre’ sa recunosc ca outsiderul m-a “atins”, l-am remarcat adica. dar nu m-a prea convins. poate pentru ca nu mi-a captat suficient de mult atentia (am si eu preocuparile mele), poate pentru ca n-am inteles de ce ar trebui sa-l ajut sa ajunga unde si-a propus (dincolo de cele enumerate mai sus) si ce cistig eu din chestia asta. si eu sunt deosebit, special, ma lupt cu sistemul (de mic chiar!) si am studii superioare intens bazate pe matematica (da, nu-s inginer!). nu-s oengist si nici ecologist, da’ niste asemanari tot gasim. avem deci o baza de la care sa pornim. dar mai departe, de ce as face-o totusi?!

si uite-asa am cazut in capcana. am scris si eu despre outsider desi nu am un interes sa fac acest lucru. is this marketing buzz or what?!

sa votam dara! sau nu. mai sint doua zile sa te hotarasti.

Mar 04

haiosii de vinerea asta

cobaince m-a distrat la un moment dat si in ultima vreme a inceput sa ma calce pe nervi, sint vizionarii care-mi tot apar pe linkedin. mai intii am crezut ca-i o boala romaneasca, da’ dupa aia mi-am dat seama ca n-are cum. cum mi-am dat seama? pai amintindu-mi de publicitarii romani cu care aveam contact pe la inceputul anilor 2000, publicitari carora cand le citeai cartile de vizita sau semnaturile de mail, nu stiai daca sa rizi, sa plingi sau sa te scarpini in cur. abunda de strategici si creativi din ce imi aduc eu aminte. apoi au aparut plannerii, care m-au obsedat o vreme, pe la inceputurile internetului asta webdoizero. apoi a venit valul de antreprenori si marketeri.  acu’ vad ca ne-au napadit vizionarii, care vizionari vin in cateva flavor-uri:

  • Vizionar simplu: Visionary
  • Antreprenorul vizionar: Visionary Entrepreneur cu frac’su Visionary Entrepreneur and Investor si var’su Visionary Entrepreneur and Investor si tata lor Founder Director & Visionary Leader
  • Marketer-ul vizionar: Pragmatic Visionary Marketer
  • Vizionarul sef, sau vizionarul de serviciu: Chief Visionary Officer si President and Chief Visionary
  • Specialistul vizionar: Visionary Retail Architect , Technical Visionary, Learning Visionary, Communication Visionary, Product Visionary si Entrepreneurial Business Visionary
  • Creativul (de mic) vizionar: Creative Visionary
  • Creativul cu brand: Visionary Brand Builder, Visionary Brand Experience Leader
  • Vizionarul aplicat: Applied Visionary
  • … si cu voia dumneavoastra, ultimul pe lista vizionarul p-afarist: Visionary Outsider

nu ma crezi, da un search pe linkedin si te umpli de vizionari. cel putin vinerea asta.

Jan 29

love mark

in orice cartulie de moarketing sau brending gasesti exemplul cu harley davidson… pentru cei care au deschis mai tirziu aparatele de radio, pe scurt, harley e exemplul perfect de love mark adica ceva mai mult decat brand pen’ ca fanii isi tatueaza pe unde apuca insemnele lor, fara sa-i oblige nimenea ba din contra, o fac din dragoste (fara ircea radu, bre!)

aflu mai nou ca un flacau din germania, isi tatueaza pe putza lui proprie si personala “mini”. din dragoste dar si din interes: ca sa cistige un mini cooper la un concurs de radio.

sa fie draga nea’ wally si asta tot un fel de love mark(et)-ing?!

indiferent daca da sau nu, eu il inteleg perfect pe domnul german. as face-o fara sa ezit.

si sursa povestii si poza, tot de la autoblog.