coincidenta dracului, chiar de ziua mea anul asta a (mai) murit unul dintre prietenii mei imaginari. oricit de stabil pshihic si emotional as fi, si oricit de bine m-as simti in compania familiei si apropiatilor, tot imi pare rau. chiar si numai pentru cei cativa ani de muzica buna de care as mai fi avut parte daca nu era sa fie asa.
dar omul asta chiar a fost ca lumea. nu scriu necroloage, nu ma pricep si nici nu-mi place. dar am gasit unul bun (daca se poate spune asa), il puteti citi aici.
m-am trezit azi hotarit sa repar o mare nedreptate: mereu am avut impresia ca trupa asta (official , wiki) a fost subevaluata si ca merita o soarta mai buna. in ultima vreme, de cind am reintrodus-o in lista scurta de rulat pe ipod (pe care il folosesc intens atunci cind efectuez taskurile domestice, merg pe jos sau am de scris compuneri la birou) gratie ultimului album (uglier than they use ta be, care pentru mine a fost o descoperire extrem de placuta, uite aici o mostra), impresia mi s-a transformat in convingere. cea mai naspa’ chestie despre ei mi se pare a fi aceea ca cea mai cunoscuta piesa a lor (cats in the cradle) e un cover, nu neaparat reprezentativ pentru muzica lor. ma rog, privirea mi-a fost inteligenta, exprimarea mai lasa de dorit pe ici pe colo.
nu par sa se fi rupt cu munca si au scos materiale noi foarte rar (4 albume de studio in 30 de ani, ma rog cu 15 ani de pauza) iar mie nu mi-e clar daca a fost vina lor sau a noastra. in ciuda acestui lucru, oamenii au propriul stil, spirit, mesaj, si alte cacaturi de-astea de le citesti prin cronicile muzicale profesionizde. unde mai pui ca se simte numai voie buna pe toate materialele pe care le-au compus, fie ele mai vesele sau mai triste. nu mai zic de prestatiile live mai vechi sau mai noi.
si chiar daca am fost un ascultator infidel, mereu m-am bucurat cu maxima intensitate de muzica lor. in secret va spun ca aveam pe copertile caietelor din liceu desenata mascota lor, si ca primul tricou cu formatie pe care mi l-am luat cand am intrat la facultate a fost unul ukj, marimea XXL, pe care o vreme l-am purtat iarna peste pulover, iar vara scos din pantaloni imi venea ca o rochie. e unul din putinele pe care le am si acum, la pastrat, alaturi de alte elemente de garderoba de metalist. iar in visele mele cele mai ascunse din adolescenta, cand ma vedeam pe scena in fata a zeci de mii de oameni eram o copie a lui whitfield crane (cu unele ajustari dpdv fizic, dar spiritual acolo eram)! inca mai sper sa-i vad live, it’s on my bucket list.
va recomand o cura, si sper sa va descurcati, mai ales ca v-am dat si o gramada de linkuri. si daca vreti sa cumparati, aveti aici tot ce va trebuie.
cum o sa stam si o sa ne uitam ca proastele cum ne taie pesede din salar’! cas(s) checked, se pregateste deja impozitul pe salariu, in trepte. incet-incet, pe nesimtite, treptele se vor modifica in sus si pulimea se va bucura: las’ sa ia pesede de la bogati si sa dea pesede la saraci. ca ce plm, pesede m-a bagat la scoala, pesede m-a tinut la munca, pesede ii da de mincare de copilului meu. zic sa nu ne incurcam in al’de tariceanu, dragnea sau ponta, si sa mergem direct la sursa: m\/!e iliescu!
am incercat avira pentru mac. suge, incetineste totul. l-am sters. si phantom vpn care vine cu el. mai incerc si altceva.
gata, am cumparat hwtsd. dupa ce l-am strea-muit (sic!) vreo 2 luni, tot nu ma pot obisnui cu ideea de a nu avea “lucrul meu”. pentru itunes deocamdata, deci nu foarte palpabil.
scrobblerul de lastfm pentru mac e buggy. sau itunes pentru mac e buggi?! who the fuck knows, cert e ca crapa la 10 min dupa lansare. mor de oftica, tocmai mi-am migrat colectia muzicala pe mac. si dupa ce ca am pierdut tot istoricul (nu mi-a iesit migrarea librariei dar nici nu mi-am batut capul prea tare) acu’ ramin si nesincronizat…
later edit: buggy sint eu la cap! l-am copiat pe lastfm in folderul de aplicatii si merge brici. eartama fane!
mustaine are un interviu interesant in rolling stone. ocazie cu care tot prostu’ afla ca a scris niste piese metallica. de parca a fost vreo data un secret bine ascuns! oricum, cititi-l, mai ales daca ati deschis mai tirziu televizoarele… sau daca n-ati citit cartea. sau daca n-ati vazut filmu’. glumesc, pentru film trebuie sa mai stati o tura.
se amesteca toate in capul meu, ceva de speriat. asa ca in loc sa mai selectez, le dau asa pe goarna, cum imi vine. poate cine stie, dupa o vreme m-oi invrednici sa extrag cite o postare distincta pentru fiecare subiect. sau poate nu.
am participat la alegeri. in calitate de alegator, bineinteles. evident sint dezamagit de rezultat, da’ asta pentru ca, pentru prima oara dupa o vreme buna, m-am amagit in prealabil ca ar putea iesi si altfel. dezamagirea e cu atit mai mare cu cit n-am votat pentru mine ci pentru copilul meu. mda, nu ma astept sa-i dea tara ceva, stiu ca tot eu trebuie sa ii dau, dar pentru o scurta vreme mi-am imaginat ca macar tara m-ar putea ajuta sau macar nu mi-ar pune frina. stiu, sint un romantic incurabil.
habar n-am daca are legatura cu primul subiect, dar aseara am participat la un incident care m-a facut sa-mi dau seama ca am luat-o razna. noi, eu, whatever. parca ma si vad pe canapeaua lu’ charlie sheen. aseara, pe trotuar mergind cu castile pe urechi, un nene era cit pe ce sa ma calce cu masina. “cit pe ce” inseamna ca a trecut cam la 2-3 cm de bombeuri. nu a realizat, si nu s-a oprit nici macar dupa ce am aruncat cu o bricheta in masina lui. pentru ca aia aveam in buzunar. imi pare bine ca nu era zippo si imi pare bine ca nu sint timplar de meserie, cine stie ce ciocan mai scoteam din buzuar?!
tot in tonuri de toamna/iarna depresiva: noul album metallica, pe care il am pe repeat de cind a aparut, si va mai sta mult acolo, e foarte tare. constat cit de trist am ajuns dupa ce realizez ca n-am cui sa-i povestesc chestia asta.
ca tot e la moda asta cu “traim intr-o bula”, a mea e o bila mica si pretioasa. adica ca se sparge greu, da’ si cind se mai crapa pe ici pe colo, si mai intra aer de-afara, ustura. o mai repar, o mai cirpesc, e a mea si o iubesc.
voi cum va simteti, bine?
…singe, asa zice cintecul.
nu pot sa zic ca ultimul album parazitii, lovitura depedeapsa, m-a dat pe spate. nici nu pot sa zic ca m-a dezamagit, in fond e ceva nou. de care m-am plictisit dupa a cincea ascultare, sau asa ceva. semn rau pentru mine, pentru ca am constatat ca muzicile cu care ma conectez de-adevaratelea incep sa-mi placa de la a cincea ascultare incolo.
n-am citit nici o cronica, sint un fan mai atipic – nu merg la concertele lor, de exemplu dar am momente cand ascult pe heavy rotation saptamani la rand. nu am pretentii de cunoscator al genului respectiv, si nu am in “repertoriu” prea multe trupe de gen. nu am nici o pasiune pentru muzica romaneasca, as numara pe degetele de la o mina trupele/artistii pe care ii am in fonoteca. acestea fiind zise, declar ca albumul nu m-a surprins cu nimic, si reteta care a dat altadata roade (piesa cu iarba, piesa cu injuraturi la adresa industriei, piesa in care se injura politia, piesa misogina, piesa de corason, piesa de protest/sociala samd) e principala vinovata. sau poate am imbatrinit eu, pur si simplu.
recunosc, n-am cumparat inca, l-am ascultat pe deezer de cateva ori, probabil ca in final o sa-l iau, ca sa fie acolo.
care va sa zica, arestarea lu’ cheloo de acum ceva zile e mai spectaculoasa ca muzica de pe ultima aparitie parazitii. mi-as fi dorit sa fie invers.
viata bate muzica, cum ar veni.
care va sa zica mi se intimpla din nou!
a fost nevoie de amarok sub linux ca sa imi scrobblez offline ultimele o suta si ceva de piese ascultate pe ipod. ultimele tentative de a face acelasi lucru cu itunes sub windows au dat gres: plug-in-ul cu pricina merge selectiv (citeodata merge, citeodata nu). nu renunt la ipod-ul meu classic (160GB) nici mort, mai ales ca n-am gasit cu ce sa-l inlocuiesc, in special in problema problema sincronizarii cu last.fm: si la deezer (pe care mi l-a recomandat un coleg de suferinta), din 5 piese 2 se sincronizeaza si trei nu. asta daca esti norocos, pot trece ore intregi (adica zeci de piese) si nici o sincronizare.
tin la statisticile mele muzicale mai mult decit va imaginati! ele, amintirile din tinerete (printre care strecor vrind nevrind si povesti intimplate altora pe care mi le atribui mie) si “teoria critica” a muzicii anilor ’90 si nu numai (o sa va explic alta data ce vrea sa zica asta), sint subiectele predilecte de discutie cu partenerii de baututa in serile din ce in ce mai scurte si din ce in ce mai rare.
sanatate muzicala si leru-i ler va doresc!
blogul asta e unul personal dar asta nu inseamna ca trebuie sa fie despre mine. din cind in cind apuca mustrarile de constiinta si credeti-ma incerc sa scap de-asta, adica sa scriu cit mai putin despre mine. imi dau seama aproape cu fiecare postare ca nu reusesc.
care va sa zica imi place sa scrobblez. habar n-am care ar fi traducerea in romana, semnificatia ei e insa urmatoarea: sa fac altora accesibile informatiile depre muzica pe care o ascult. last.fm deci.
de fapt interesul meu pentru last.fm este determinat de doi factori: unul ar fi exhibitionismul muzical despre care va ziceam si al doilea este obsesia mea pentru statistici. n-am fost la psihanalist sa vad ce spune asta despre personalitatea mea, dar nu neg ca am observat la un moment dat o usoara pervertire de comportament: ascultand o piesa m-am gindit pentru moment la cum da ea in statistici, si uneori am mers si mai departe cu prosteala si am decis sa o las sa curga sau am oprit-o din cauza asta.
as vrea deasemenea sa subliniez ca nu am fost si nu sunt foarte interesat de componenta sociala, n-am urmarit sa ma imprietenesc sau sa ma imperechez cu careva pe baza compatibilitatii muzicale.
ca mai tot poporul meloman, am pornit cu last.fm pe vremea cind era gratis pentru streaming. cind alde spotify sau pandora erau la fintina si strigau “uite mama trec soldatii!” 2007 cam asa. am descoperit apoi faza cu scrobblingul, si mi-am ales player-ele de muzica (digitala) pe criteriul asta. de curind am fost chiar bucuros ca spotify se leaga cu last.fm. unde mai pui ca inca de la inceput last.fm am avut feed-uri rss pentru a publica statisticile altundeva (de exemplu pe acest blog, unde au si fost publicate pina de curind). in timpul asta am scroblat (SIC!) de pe linux, de pe windows, de pe mac, de pe ipod classic, de pe ipod nano, de pe iphone, de pe android. on line si off line.
in ultima vreme insa mariajul meu cu last.fm se cam destrama: vreo juma’ de an sau mai bine nu a fost compatibil cu versiune(/ile) la zi de itunes, dupa care l-au reparat. dupa ce l-au reparat nu e sigur ca merge scrobbling-ul de pe device-uri (ascult multa muzica la ipod classic, am nevoie de asta ca de aer, si citeodata scrobbling-ul off line merge, citeodata nu). mai nou au redesenat site-ul si au disparut sursele de la feed-uri. nepotrivire de caracter, cum ar veni.
nu-mi ramine decit sa va invit sa-mi vizitati profilul pe site-ul last.fm si sa va rog sa-mi tineti pumnii pina ma dumiresc cum ies din treaba asta: “divort” (dureros) sau “program de consiliere matrimoniala” (efort in a gasi niste work around-uri la problemele de mai sus).