Tag Archives: revolutie

Feb 07

jos iliescu!

Publicat in by

sa va zic cum vad eu chestiunea cu pesedelu’ si revolutia ce se intimpla de doua saptamini!? mmm. uite, eu n-am fost la nici una din demonstratiile pasnice de pana acum. o singura data mi-am propus sa merg si nu m-au lasat indatoririle familiale. dar nu-i numic, petrecerea continua, asa ca sper sa mai am ocazii. pina una alta, ma gindesc sa ajut totusi revolutia asa, de pe margine: dupa ce am platit doua zeci si ceva de ani impozitele de-a-mproasta as putea n-o mai fac.

greu sa mai gasesti de spus ceva mai interesant decit revolutia. uite, azi m-am intalnit cu un elvetian care zice despre revolutia noastra ca e impresionanta. mda, multi dar saraci, nu ca la ei. desi daca te uiti mai bine, protesteaza si presedinti de banca…

pana si sefu’ lu’ SOAD ne lauda prin social media ca ce tara de revolutionari sintem. serj tankian este el insusi un revolutionar. ma rog, la ei se zice activist. la noi activistii sint de cealalta parte a revolutiei. sau mai bine zis, de partea revolutiei socialiste. ceea ce face ca revolutia de-acum (ma refer la protestele pasnice) sa fie de fapt o contrarevolutie. si cum ar veni aia 20 de pensionari de la cotroceni sint contra la contrarevolutie. deci, deoarece dubla negatie, sint revolutionari. adica activisti.

si ca tot vorbim despre paradoxuri: mai tineti minte sloganul “ui fait agheinst corapshan” pe care l-a lansat insusi nea’ nelu’?! ironic, nu?

va pup, ne vedem in piata victoriei. sau nu. pina atunci, iata o lista cu romante de protest cu care sa va mentineti viu spiritul revolutionar.

Oct 19

nostalgii de toamna

Publicat in by

acum 25 de ani as fi dat orice sa-l vad pe dinescu la 5 metri in fata mea. imi placea puloverul lui vechi si gaurit si eram convins ca asta e spiritul revolutiei. ei da, care revolutie?! ma apucasem si eu sa port un pulover larg pe care-l gaurisem in cuiele de la bancile scolii. repetam aproape mecanic gestul de a-i sufleca minecile lungi si chiar daca nu puteam face cine stie ce revolutie in oraselul de provincie din fundul moldovei in care ma aflam atunci, credeam sincer ca vremile noi pe care urma sa le traim trebuiau sa fie ca dinescu: tumultoase si cu idei mai bune si mai multe decit pot exprima uneori cuvintele.

ei bine, mi-am vazut visul cu ochii. l-am vazut pe dinescu in weekendul asta la mai putin de 5 metri in fata mea. vindea vin, pastrama si sarmale din productie proprie la un eveniment (sa zicem) cultural din gradina verona. as fi putut sa cumpar din librarie o carte cu poeziile lui si sa merg sa-i cer un autograf spunindu-i cit de mult il admir si cit de model mi-a fost in adolescenta. dar n-am facut-o (poate si pentru ca sint timid) dar parca nu era nici locul, dar mai ales timpul pentru asa ceva. m-am asezat la o masa si l-am urmarit cum se agita, umblind de colo colo cu cite o bucata de carne sau cite un borcan cu zacusca in mina si incercind sa fie customer friendly cu pensionarii aliniati la coada pentru a-i achizitiona delicatesele.m-am intristat si m-am multumit sa pun pe feisbuc o poza cu una din poeziile sale, tiparite pe o coala de hirtie si pusa pe fiecare dintre mesele de pe terasa in chip de suport de scrumiera.

de partea cealalta eu, om la casa mea, reprezentant de baza al noului middle class, nu asa pasionat de mincare si bucatarie dar parca inca insetat de poezie.

fratilor, revolutia culinara a invins!

Dec 22

25 de ani mai tirziu

Publicat in by

desi am semnat azi mai multe hirtii (obisnuiesc sa-mi pun data imediat sub semnatura, indiferent ce semnez), am realizat ce data e azi, 22 decembrie, abia la ora 5 pm frunzarind twitterul.

si mi-am adus aminte ca fix acum 20 25 de ani, pe la ora 3-4 pm, in orasul de provincie in care m-am nascut, incercam sa potrivesc antena la tv “pe moscova”. sau “pe chisinau”, nu-mi mai amintesc exact. din greseala am nimerit pe tvr fix la faza celebra in care dinescu si caramitru intrind in studio cu o gasca de vreo 10-15 oameni, depanau cruci de zor si strigau “am invins”. habar n-aveam atunci cine-i dinescu, si vazindu-l pe caramnitru acolo am zis ca trebuie sa fi fost o piesa de teatru, altfel nu se explica “prezenta” crucilor depanate in direct sau in reluare pe ecranul unui televizor din vremurile alea.

“revolutia” pentru mine a fost la televizor. pentru ca acolo, in orasul mic de provincie, singura actiune de protest pe care am trait-o live a fost sa-l vad pe un nene cu un otcit tirind agatat de bara din spate un tablou cu ceausescu. si nici asta nu-s convins ca am trait-o de-adevaratelea sau mi-a povestit-o cineva. cam asa s-au si nascut apoi toate legendele pe tema “revolutiei” la mine in oras: intamplari traite sau vazute de unii si-au fost insusite de altii.

ne-am uitat la televizor, si dupa o vreme, vazind cum evolueaza lucrurile, tata a zi sa mergem pina la alimentara sa ne luam ratia (aka “cartela”) de ulei si de faina. “ca cine stie miine ce-o mai fi!” am luat-o (sau am gasit inchis la alimentara?!) si ne-am intors acasa. o vreme ne-am mai uitat la televizor. apoi, dupa ce au bagat filmul lui sergiu nicolaescu (cred ca “ringul” se numeste) ne-am culcat.

a doua zi trebuia sa taiem porcul!

leitar apdeit: mi-am dat seama ca cei 20 de ani sunt 25. ma scuzati, ma credeam mai tinar.