Jul 05

o stire despre educatia financiara

am citit o stire zice ca o eleva care a fost condamnata de instanta sa dea bacul, l-a picat. in zilele noastre exista multi elevi care pica bacul, deci care-i stirea?!

eleva a fost condamnata la pedeapsa respectiva pentru ca i-a subtilizat cardul (unei) profesoare(i) si a scos bani de pe el fara ca aceasta sa stie.

partea cu adevarat interesanta cea in care aflam ca profesoara ii daduse cardul si ii comunicase PIN-ul (si) cu alte ocazii, pentru ca eleva sa o ajute sa scoata bani de la ATM.

ceea ce spune foarte multe despre (ne)educatia financiara a profesoarei.

ar trebui sa urmeze un paragraf care sa sustina necesitatea educatiei financiare in scoli, cum copii nostri ar trebui educati in acest sens, samd.

se pare ca ar trebui sa incepem cu profesorii.

Mar 05

cita scoala si cita vacanta

postez aici nu ca sa ma laud ci doar ca sa se consemneze oficial, ca astazi am mai terminat o scoala. daca stau sa adun toti anii petrecuti pe sau prin bancile scolii imi dau seama ca am pierdut ceva vreme cu asta.

nu e nevoie nici sa ma felicitati si nici sa fiti invidiosi pe mine si pe succesele mele. succese in munca, bineinteles!

Apr 02

John Maynard Keynes

prima carte de economie politica pe care am citit-o la ase in ’94 (una galbena) mustea de keynesism. de fapt era mai degraba o interprere dupa o ureche de activist. sa fii keynesist, era o chestie noua si trendi in perioada respectiva, in romania. explicabil, cind te gindesti ca majoritatea profesorilor erau tot cei dinainte de ’89 asa ca primul lucru pe care au stiut ei sa-l faca a fost sa-si schimbe brusc orientarea, la extrema cealalta. multi dintre ei insa, habar n-aveau despre ce vorbesc si ce-a vrut sa zica poetul. si prin urmare erau neconvingatori. de-aia argumentul pro-keynes era pe-atunci comunism.

acum lumea vorbeste iar despre keynes in romania. e la moda pare-se si pe-afara. se publica multe carti de, cu si despre keynes. aproape in fiecare zi mai citesc cite o stire despre o astfel de aparitie editoriala, workshop, simpozion, conferinta. si am aceeasi senzatie ca in anii nouazeci, ca de fapt putini inteleg despre ce-i vorba. acum insa criza este argumentul suprem pentru a convinge.

Feb 13

versiunea lui updike


Roger e un tip la vreo 50 de ani din Detroit. e casatorit a doua oara cu o gagica ceva mai tinara decat el, cu care are un copchil de vreo 14 ani. copchilu’, asa cum reiese din povestire nu-i nici prost, da’ nici nu da pe-afara de inteligenta. el, adica roger, e un fost popa care in prezent profeseaza ca si profesor de religie. la o scoala de religie.
intr-o zi, viata linistita si plicticoasa a lu’ roger se anima brusc din cauza unui flacau-softuerist in devenire, care intra in biroul lui si-i zice ca poate demonstra cu ajutorul computerului existenta lui dumnezeu. pe linga asta, i-o mai introduce in peisaj si pe nepoata-sa vitrega (adica fiica surorii vitrege a lu’ roger); nepoata-sa, de meserie ‘teenage mom’ locuieste, normal, pe undeva pe la marginea orasului, intr-un cartier nu prea select.
tipm de 6-8 luni, cele patru personaje, adica roger, nevasta-sa, tinarul softuerist si tinara nepoata-mama se amesteca intre ei motiv pentru care, updike are material pentru un roman bunicel, despre adulter, incest si america anilor ’80. sfirsitul e cit se poate de american, in sensul ca oamenii isi reiau existentele lor initiale dupa consumarea povestii, asa incat america sa poate merge mai departe pe calea progresului si civilizatiei capitaliste.
desi recenziile pe care le-am citit scot in fata tocmai aspectele politice si sociale, eu recunosc ca am fost prins in primul rind de povestea din mini-universul lu’ roger…