titlurile alternative pe care le-am tot schimbat pina la finalizarea prezentei scriituri:

officially mactard

mere si masinute cu telecomanda

ma gindeam sa mai amin putin momentul dezvaluirii, dar mai bine o fac acum cit sint sentimentele proaspete. care sentimente, sint ca de obicei amestecate. ‘boala lunga, moarte sigura’ zice inteleptul popular. habar n-am dac-o sa mor din pricina pasiunii mele relativ indelungate pentru mac si/sau apple, dar de falimentat sint sigur ca am ceva sanse sa falimentez. care va sa zica, daca nu v-ati prins, va explicitez indata, bagindu-va si mai mult in ceata. de astazi sint posesorul legitim si cu acte in regula a unui mac book pro nou nout, in versiunea… era sa zic ‘mai ieftina’.

cum ziceam sentimentele sint amestecate. nu-i bucuria chiar asa de mare pe cit ma asteptam eu sa fie, dar experienta e unica oricum… asa e cind astepti 10-15 ani pentru o chestie. chestiei poate ca-i trece vremea fara sa-ti dai seama, iar tu oricum ramii cu dorinta neclarificata si te trezesti agitindu-te ca bezmeticu’ cu fiecare ocazie s-o rezolvi. as putea sa zic ca pe linga boala asta a mac-ului, mai am una din copilarie, care e legata de masinutele cu telecomanda. mi-am umplut casa cu ele, si evident ca stau cuminti acolo pe rafturi, pentru ca la trezecisiceva de ani, oricit de inapoiat mintal ai fi, nu mai simti chiar aceeasi placere jucindu-te cu ele.

deh, noi sa fim sanatosi, ca boala vine singura. gud nait!

btw: asta e primul post pe blog scris de pe mac. many more to come!