am citit undeva ca toti oamenii trec prin asta si ca nu prea ai cum sa scapi. vestea buna, zice-se, e ca mai jos de-atit nu se poate, si ca dupa momentul asta urmeaza numa’ fericire. relativa, la acest minim istoric, e adevarat.

folclorul spune ca oamenii (in special, pardon, barbatii) fac tot de prostii: unii se-apuca de baut, altii divorteaza, altii isi cumpara o masina tare, altii invata sa mearga pe motocicleta, altii se-apuca de sporturi extreme samd. chestii periculoase cum ar veni.

o alta veste buna e ca, pare-se, nu exista dovezi stiintifice cu privire la universalitatea (ma scuzati!) fenomenului. adica unii trec, altii nu trec prin asta.

pe mine ma incearca sa va zic sincer un soi de nerabdare: ‘your time is limited, so don’t waste it living someone else’s life’ kind of thing, cum zicea nemuritorul gambeta! mi se pare ca am absentat cam mult din viata mea, si de-aia imi vine sa tot corectez asta. nici macar nu mai am rabdare sa vad daca in perioada urmatoare o sa fiu sau nu mai instabil emotional decit atit.

oricum, nu stiu exact ce-am vrut sa va transmit, mai degraba am marcat momentul. si pentru ca mi s-a parut misto titlul. si ca sa aiba unii motive sa zica iar ca sint nostalgic.

sanatate mintala, va doresc!