Jan 22

good for nothing: western da’ nu prea

constat cu tristete ca n-am cui povesti filmele pe care le vad si-mi plac, si de-aia le pun pe blog, poate se sesizeaza careva sa rezoneze. si da, imi dau seama ca mai toate postarile de pe blogul asta-s despre mine, dar nu ma pot abtine si pina la urma este vorba despre un bolg personal.

care-va-sa-zica despre ce film e vorba de data asta: good for nothing. eh, titlul e oarecum in contradictie cu concluzia filmului. ba’ chiar cu a genului (“western”). cum sa zici despre eroii vestului salbatic ca erau buni de nimic?! super-ul “there’s no place for a lady” parca te atita si mai si. dar asta-i schepsisul pana la urma, si la mine a functionat, poate si pentru ca nu sint neaparat un fan al genului.

nota de pe imdb (6!) e departe rau de sistemul meu de evaluare. e insa de inteles, neavand de-a face cu un film facut de americani si care nu e nici pentru americani.

stiti deja ca mi-e lene sa va povestesc actiunea si ca nu scriu cronici de filme. vreau doar sa va stirnesc curiozitatea, poate cine stie, il vedeti, va place si voua si comentam apoi impreuna. cu intentia declarata de a va face si mai curiosi va mai zic ca e cu o fata (buna) rapita de un flacau (rau) al carui nume nu-l afli deloc nici dupa ce se termina filmul. omu’ (personaj central) nu scoate nici un cuvant in primele 10 minute din film, si daca ar fi sa numeri nu cred sa fiavut mai mult de  25 de replici tot filmul. unde mai pui ca prima data cand deschide gura zice: “my dick ain’t working”.

in concluzie: western si nu prea. umor. fata e buna, desi cam pitipoanca. eroul masculin e cam taciturn si are o problema cu masculinitatea. imaginile sint de vis (filmul e tras in noua zeelanda). recomand.

Oct 02

minte-ma in gura ma-tii… ca te mint si io!

in ultima vreme am tinut niste interviuri. in sensul in care am intervievat niste candidati.

n-am vreo scoala in sensul asta in afara de scoala vietii (sic!): pe la inceputurile carierei mele, proaspat absolvent rupt in cur si fara pile fiind, am participat la o gramada de interviuri pana sa-mi gasesc primul job. nu exagerez daca zic sute. cel putin doua ca e mai multe. am colindat bucurestiul in lung si-n lat, am citit o gramada de romanii libere lunea, mi-am scris si rescris cv-ul de sute de ori, am vazut tot felul de oameni in chip de intervievatori, in tot felul de locatii. am raspuns la intrebari mai mult sau mai putin stupide (“cum te vezi peste 5 ani?”), am dat tot felul de teste (am desenat copaci, am facut planul de marketing pentru produsul “rahat”). nu pot sa zic neaparat ca “le-am vazut pe toate”, dar macar ca “am vazut multe la viata mea” pot spune. in majoritatea cazurilor am fost cinstit la interviu, n-am mintit, n-am fabulat. cu exceptia celui in urma caruia am primit prima slujba din viata mea.

si cu toate astea, ma calca rau pe nervi cind candidatul minte la interviu. pentru ca nu-mi place sa fiu luat de prost. sint rare situatiile in care minciunile sunt greu de detectat. de obicei in 2-3 intrebari “ajutatoare”, “inocente” si bine plasate, rezolva dilemele. nu trebuie sa fii sherlock holmes sau hercule poirrot ca sa-ti dai seama ca un om te minte pe fata. nu stiu altii cum sint dar pe mine treaba asta ma scoate din ale mele.

unii, foarte putini insa, stiu sa minta frumos, si in cazul asta e de apreciat efortul chiar daca te prinzi. la interviu sa minti frumos inseamana sa spui o poveste consistenta (chiar daca imaginara) care sa faca sens. cu numere, cu “fapte”, cu argumente. ca intr-un business plan. cu ipoteze de lucru. cu  kpi care se coreleaza. cu cit pozitia pentru care aplici e mai inalta, cu atat povestea trebuie sa fie mai greu de demontat.   

de partea cealalta a mesei se minte la fel de mult. si la fel de prost (nu ma includ aici pe mine, sic!). si ce e mai trist (aici ma inculd si pe mine), e ca deobicei la minciuna candidatului se raspunde cu o minciuna si mai mare din partea intervievatorului. si uite-asa se pierde vremea. in mod normal ar trebui sa te ridici de la masa si sa pleci. pentru ca daca accepti sa angajezi un om care te-a mintit si pe care l-ai mintit la interviu, e ceva in neregula cu tine. ori n-ai incotro sau te “aranjeaza” o perspectiva pe termen scurt (pentru ca divortul e deobicei rapid), ori ai o problema de personalitate (intreaba-te cam cat de cinstit esti cu tine insuti). nu mai zic ca ai o problema profefesionala (adica de professionalism), se subintelege.

nu ma minti la interviu. nu-mi spune ca stii sa faci o chestie fara sa stii detalii concrete despre subiectul in cauza. nu-mi vorbi “din carti”. nu-ti exagera compententele. nu-mi spune ca ai facut/participat la nu’s ce proiect si ca nu-ti aduci aminte rezultatul. nu-mi spune ca-ti plac sporturile de echipa cand de fapt e evident ca iti place sa crosetezi. nu-mi spuene cat de capabil esti, dovedeste-o. nu-mi cere “mai mult decat faci”. ma plictisesti, ma enervezi, ma intristezi, pierdem vremea!

Jul 29

ich will…

daca as fi pestisorul de aur sau managerul trupelor care ne calca pamintul stramosesc, as face in asa fel incit sa penalizez “organizarile” de tipul celor de la rock the city 2013.

i-as pune pe incredibil de talentatii organizatori sa stea la fiecare coada de pe “locatie” in ordine cronologica: jetoane – bere- buda si la final le-as da un extemporal sa-mi recite ce plm au inteles ei din show-ul si performanta artistilor. evident, extemporalul ar fi dat imediat dupa iesirea de pe “portile” locatiei, dupa ce se vor fi calcat in picioare cu oameni, masini si motociclete precum si cu “boii de politisti” – cum zice un banc stravechi.

daca n-ar trece examenul, cea mai buna “recompensa” ar fi inapoierea contravalorii bileteleor, sau a diferentei de la pretul practicat pana la “valoarea” livrata.

cam atat despre “organizare”. si nu, prostii nu suntem noi cei care participam la astfel de evenimente in numar nemeritat de mare pentru organizatorii lu peste prajit, si poate prea putini cat ar merita performanta artistilor.

Rammstein Setlist Rock The City Festival 2013 2013, Wir halten das Tempodespre artisti numai de bine: show-ul a fost extraordinar, executat cu precizie germana, o imbinare unica intre talentul deosebit si “infrastructura” ultra profesionala – cum ar zice petre magdin…

cit despre mine, mi-am transpirat tricoul de vreo 3 ori limita admisa, si asta a fost si modalitatea cea mai sigura de a scoate cele 2 beri pe care am apucat sa le beau inainte. am urlat ca niciodata, desi nu stiu germana, balmajind sunetele pe alocuri, pronuntand cele 15 cuvinte germane pe care mi le-aduc aminte dupa ureche, bucuros nevoie mare la pussy pentru ca are in text si engleza. si nu, n-am facut poze tot showul, pentru ca nu am avut timp, deci nu am ce sa va arat aici.

sa-mi aduc aminte: neaparat de mers si data viitoare. cu sau fara marcel avram.
Jul 25

an intense affair

din cauza timpului liber pe care nu prea il mai am, ma uit din ce in ce mai rar la filme. iar filmele pe care apuc sa le mai vad – in general pe la televizor, sunt fie “rasuflate” (in sensul de vechi si vazute pe la cinema) fie rau de proaste, ca sa zic asa.
aseara insa m-a trasnit hbo cu “en kongelig affære” (“a royal affair”), si mai c-o buca pe canapea, mai din picioare, am reusit sa-l vad de la un cap la altul.
nu ma bag prea mult in treaba lor – costume, regie, distributie, secenariu (inspirat cica dintr-un fapt istoric real) – pentru ca nu am chef si nici nu-s specialist, si daca ar fi sa descriu filmul asta intr-un singur cuvant, as spune ca e “intens”. acum, a doua zi dupa ce l-am vazut, inca il mai simt.
de vazut, neaparat.

Jul 18

un an mai incolo: negoiu

cum zici corect: fagarasul este spectaculos sau fagarasii sint spectaculosi?!
oricum in cazul asta nu prea conteaza gramatica. am fost si pe negoiu, va pun niste poze mai jos nici cele mai bune, nici cele mai proaste, si pe care mi-e lene sa le pun in ordine cronologica.
bucurati-va ochiul, si mai ales daca n-ati fost pe-acolo, faceti-o: nici o poza nu se compara cu “live”-ul.

Jul 12

paznicul de terasa

imaginati-va pentru o clipa ca sunt doamna zaharescu sau doamna taranu de la teleenciclopedia.

paznicul de terasa, sub numele complet de paznicul matinal de terasa, poate fi intilnit la tot pasul dimineata la prima ora la terasele de pe bulevardul decebal din capitala. el apare primavara, incepand cu luna mai si poate fi observat cu ochiul liber pana in primele luni de toamna.

dintre activitatile sale variate, dormitul pe canapelele locatiei pe care o pazeste pare activitatea predilecta. statul pe internet, in special pe chat sau privitul la emisiunile documentare si seriale pe plasma cu care este dotata terasa se numara si ele printre favorite.

incepand cu ora 9, paznicul de terasa este deranjat din leneveala de personalul insarcinat cu curatenia, care-l coopteaza in activitatile specifice de pregatire a terasei pentru clienti: spalatul trotuarului adiacent, asezatul pernelor pe canapele si scaune, udatul florilor, stersul si asezatul meselor etc.

Jul 10

partea intunecata a ciinelui galben

ma plimbam intr-o zi cu ciinele prin centrul vechi. intr-un moment de-al meu de neatentie, animalul s-a apropiat de gardul unei biserici si l-a pisat in stilul binecunoscut. o maicuta (nu, nu era batrina, si n-avea nici briu de lina) a iesit precipitata de-acolo si ne-a afurisit cu apelative precum “pagini”, “oameni fara suflet” si altele asemenea. ne-a mai atras dinsa atentia ca pe gardul cu pricina “s-au cheltuit miliarde”. n-am auzit nimic de “patrimoniu cultural” desi era cazul.

la inceput ne-a fost cam rusine, si mie si ciinelui, insa dupa ce-am vazut-o agitindu-se si apelindu-ne in fel si chip si pe mine si pe creatura domnului, mi s-a facut lehamite si mi-a parut rau ca n-am o relatie suficient de puternica cu ciinele incit sa-i fi spus sa se pise acolo intentionat. nu i-am raspuns totusi nimic. nici eu nici ciinele.

dupa toata intimplarea am rams insa cu o dilema: ce faci daca animalul tau de companie se pisa pe un monument istoric? n-ar trebui interzis accesul animalelor in zonele astea cu multe monumente, cum ar fi centrul vechi? daca da, atunci toate terasele de-acolo ar da faliment. daca nu, atunci cred ca ciinele meu (sic!) a procedat corect.