Nov 07

ce vrei sa te faci cind vei fi mare?

am avut intotdeauna o problema reala sa raspund la intrebarea asta.

cred ca la inceput voiam sa ma fac astronaut, cosmonaut depinde din ce parte a soarelui te uiti. cum actiunea se petrecea pe vremurile alealalte, cosmonaut ar fi varianta corecta. dorinta asta venea de la o colectie de cartonase cu chipuri de cosmonauti celebri: gagarin, tereshkova si, de ce nu, laika.

am vrut apoi sa ma fac militian. asta dupa ce in biblioteca la var’miu gasisem un filon de carti politiste. multe dintre ele erau de fapt cu militieni, pentru ca actiunea se petrecea in Romania comunista iar cazurile erau despre unii care furau din averea poporului.

o scurta perioada am vrut sa ma fac securist sau activist de partid. nu mai stiu de ce, cert e ca dupa prima participare la un concurs pe teme comuniste pentru care trebuia sa invat pe de rost “tezele din aprilie” m-am lasat pagubas.

dupa aia am vrut sa ma fac poet. asta pentru ca-l vazusem pe dinescu la televizor si mi se parea cool. mai toata clasa a 8 a am purtat un pulover mai mare cu 2 numere caruia ii tot suflecam minecile. pe alocuri avea si niste “ochiuri” trase de la cuiele de pe bancile scolii.

pe la sfirsitul clasei a 8 a am vazut prima data un calculator. un HC 85 de la casa pionierului (devenita intre timp cercul elevilor) cu care niste baieti desenasera un cerc pe ecranul televizorului. am zis ca daca chestia aia poate desena un cerc, atunci poate face orice. nu pot sa zic ca am mirosit oportunitatile, dar totusi. tot liceul am citit carti despre roboti si maimute electronice si reviste de calculatoare. de programat n-am programat mare lucru, insa m-am jucat nopti intregi.

nebunia asta cu calculatoarele m-a tinut tot liceul si o jumatate din facultate. cu oarecare indoiala inainte de bac, cand imi fixasem un fel de recompensa daca-l pic sau daca nu iau admiterea la facultate (pe vremea aia se dadea admitere!) si anume sa ma fac sofer de tir.

prin anul 3 am realizat ca n-am nici cine stie ce talent la programat si nici bani sa-mi cumpar calculator. si cum aveam acces limitat la resursa de baza, am zis sa ma fac altceva. nu m-am decis pana am terminat facultatea ce sa fac, si o vreme, din lipsa de altceva, voiam chiar sa ma fac asistent universitar, cercetator, doctor, savant.

apoi m-am angajat intr-o slujba de la 9 la 5. o vreme am muncit pe rupte si pe bani putini, visand, pe rand, sa ma fac publicitar, director, antreprenor, free-lancer sau chiar sa stau acasa si sa nu fac nimic.

tu ce vrei sa te faci cind o sa fii mare?

Oct 15

pauar of blogs: niste ani mai tirziu

daca as fi pentru o zi presedinte… pardon, asta e de la alt post.

daca as fi macar un belister, ca la alister nici nu indraznesc sa visez, as zice ca terasele de pe decebal se darima pentru ca primarul sectorului 3 a citit postul meu de-acum fix trei luni si o zi: mai avem nevoie si de iarba! sau daca nu primarul, macar vice-primarul, care-o fi el. cert e ca lucrurile se desfasoara “as we speak” iar eu nu ma pot gindi acum decit la ceea ce o sa se intimple cu fauna de terasa-alcov, gen bordelul mov: la lola, la fifi, la micuta janet, sa mai dau o tura sa borasc la closet. si cum nu o sa ma mai pot eu lauda la managerii de la serviciu ca dorobantiul s-a mutat la mine-n cartier. bine dracului ca macar am mai mult loc sa ma plimb cu triciclstul si patrupedul pe trotuare, macar pina trec alegerile.

love, love, love!

btw, ca sa intelegeti mai bine titlul vizitati zona de postari asemuitoare.

daca nu intelegeti poza, e grav.

Oct 02

pipi caca

fiind o persoana mai mult ocupata, in zilele lucratoare ale saptamanii maximum de entertainment pe care-l pot oferi kinderului e plimbarea de 40 – 50 min cu tricicleta prin cartier. inevitabil traseul trece pe langa unul sau mai multe locuri de joaca amenajate intre blocuri. chiar daca sinteti sau nu in target, cred ca le cunoasteti, fie si numai din reportajele nenumarate de la televizor. ai trecut cu tricicleta pe langa “pac” = ai pus-o, pentru ca trebuie sa te opresti neaparat, little batman fiind  ager de privire si aprig la vointa, iar durata pit stop-ului e foarte dificil de prognozat.

zilele astea (din vremuri electorale) ma aflam cu generatia z intr-unul din aceste parcuri. dupa lunga introducere de mai sus, stiti acum si de ce. aglomeratie mare: cam 20 de pinguini de toate varstele impreuna cu insotitorii lor: mame, tati, bunice. bunici n-am prea vazut. din galagia generala, se desprinde o voce suav-isterica a unei copchile de 4-5 ani: “maaaami vreeeau piiiipiiiii!”. mami ramine oleaca blocata, dupa care raspunde: “mergem acasa”. pentru ca in genialitatea lor, edilii au decis ca e mai necesara o ghereta plus paznicul plus salariul aferent si nu o buda pentru copiii si parintii lor. btw, nu cred ca e nevoie sa va spun ca pe o distanta de 1km in jurul locului cu pricina nu exista nici o toaleta publica.

optiunea parintelui de mai sus e una fericita. nu sint convins insa ca toti procedeaza la fel. asa ca pregatiti-va ca peste 20 de ani sa miroase in continuare a pisat la fiecare colt de bloc. pentru ca jumatate din kinderii de azi o sa se pise in continuare pe strada, in timp ce cealalta jumatate o sa sufere de pietre la rinichi.

Sep 09

bioritmul

o alta chestie importanta la corporatie este bioritmul.

trebuie sa va spun ca eu am fost mereu fascinat de treaba asta cu bioritmul. in anii 90 era si un programel pe pc, care iti zicea cum evolueaza nivelul tau energetic (bioritmul) in functie de data si ora nasterii, sex si cred ca inca 2-3 parametri. ala era un fel de horoscop de-a lui neti sandu, si n-avea nici o treaba cu realitatea corporatista.

adevarul e ca, in corporatie, bioritmul (ti) se regleaza cu timpul, in functie de evenimentele organizationale mai mari sau mai mici. esential ca aceste evenimente sa se repete cu aceeasi regularitate o perioada mai indelungata de timp. daca de exemplu ai sedinta “operativa” cu un superior lunea si vinerea e nasol. nivelul tau energetic ar trebui sa fie sus de luni pana vineri si asta nu se poate. asa ca si cei care organizeaza aceste sedinte (sefii mai mari) stiu ca daca pun vinerea nu trebuie sa mai puna lunea si invers. exista chiar si studii (ale cercetatorilor britanici sau americani) care incearca sa demonstreze care sunt perioadele optime de amplasare a acestor evenimente regulate in calendar.

cred ca deja intuiti ca bioritmul depinde de organizatia in care dai cu sapa. altfel spus schimbi organizatia, ti se schimba bioritmul. ei bine, o sa va incit si mai tare si o sa va spun ca bioritmul depinde si de sefu’ al mare. sau mai bine zis de bioritmul sefului al’ mare. cel cu care se tine “operativa” adica. se schimba seful, se schimba si bioritmul. vice versa nu se-aplica, adica influenta bioritmului subalternului asupra sefului e aproape nula.

pentru subalternii prin excelenta (adica pozitiile de palmasi) regula de baza e ca bioritmul influenteaza direct productivitatea.  si de aceea, in cadrul evenimentelor despre care vorbeam mai sus (sedinte, teleconferinte, workshopuri) o preocupare importanta este sa te asiguri ca sef ca pana data viitoare productivitatea sa fie sus. deci sa influentezi bioritmul. despre cum se aplica practic o astfel de masura, in episodul urmator din “firma animalelor”

Aug 27

follow-up

una din “placerile” vietii de corporatist este follow-up-ul. daca ar fi sa ma intrebe mama ce fac la serviciu, cred ca cel mai corect si cuprinzator raspuns ar fi “follow-up”. si bineinteles sedinte. trebuie sa va spun ca mama are aproape 70 de ani, n-a fost angajata decat o scurta perioada dupa revolutie si daca despre sedinte are o idee cam ce sunt si la ce folosesc (desi si astea i se par nefiresc de multe in programul meu) despre follow-up n-are nici cea mai vaga idee ce poa’ sa-nsemne. si principala dificultate n-ar veni din exprimarea englezeasca, sunt sigur.

nu ma risc sa dau aici o definitie proprie a follow-up-ului, pe care sa o intelegeti si voi cei care nu sinteti fericitii angajati ai unei corporatii. tot ce pot sa va spun, ca sa va bag un pic si mai tare in ceata, este ca follow-up-ul este ruda oarecum cu feed-back-ul.

nici nu va imaginati cate tipuri de follow-up exista intr-o corporatie. eu de exemplu, fac follow-up de luni pana vineri, in fiecare zi. am si un caiet pentru asta, iar calendarul meu din outlook e plin de notificari de follow-up. gen “fa follow-up pe cutare subiect cu cutare”. cu superiorii, cu subalternii, cu colegii aflati pe acelasi nivel ierarhic. asta ar fi follow-up-ul intern, pe verticala respectiv pe orizontala. exista desigur si follow-up pe diagonala, ascendent catre sefii colegilor mei de pe acelasi nivel ierarhic dar si descendent catre subalternii lor. mai e apoi follow-up-ul extern, cu clientii dar si cu furnizorii.

cum se face/transmite follow-up-ul?! cel mai folosit la mine in organizatie este e-mailul. follow-up-ul pe e-mail mai poarta numele de “reminder” sau “kind reminder”. pentru buna regula, un “reminder ” poate fi urmat de un “kind reminder” dar invers nu se poate. pentru ca semnificatia lui “kind” este desigur sarcastica/ironica. ca sa intelegi mai bine ce vreau sa spun, o posibila succesiune ar putea fi “reminder–> kind reminder –> kind kind reminder” samd. evident cel mai eficient pe e-mail e sa faci follow-up cu “cc” la superiori (al tau, al lui, ai lor) iar magaria maxima e sa folosesti “bcc” la superiorii superiorilor. eficienta creste exponential daca faci asta, popularitatea ta insa, deloc.

al doilea fel in care se face follow-up e pe telefon. daca vrei sa fii soft, mai intai faci follow-up pe telefon si dupa aia pe e-mail. exista insa si metoda inversa, mai ales ca modulatia vocii poate transmite de obicei informatii suplimentare adresantului.

follow-up-ul face-to-face (asta ar fi o a treia cale de transmitere) nu prea functioneaza la mine in organizatie. el este cel mai adesea transformat automat in sedinta, si nu despre sedinte va vorbesc eu acum.

dar ce faci cand nu mai poti de-atita follow-up si vrei sa scapi de el?! pai o varianta este sa il delegi catre subalterni. astfel ca follow-up-ul orizontal se transforma in follow-up pe diagonala. si cel pe diagonala descendent intr-unul pe orizontala. o alta varianta este sa il “escaladezi” (varianta “escalezi” nu-mi place cum suna desi am mai auzit-o) la superiori. cind faci asta, follow-up-ul se transforma fie in memo fie tot intr-o sedinta.

daca ar fi sa masori ineficienta unei organizatii, cred ca cea mai buna unitate de masura este follow-up-ul. si sunt sigur ca ati obosit numai citind atita follow-up, asa ca imaginati-va cum e sa faci asta 365 de zile pe an.

PS: am infiintat cu aceasta ocazie o categorie noua, “firma animalelor” unde o sa includ postarile despre experientele mele in/cu corporatii mai mici sau mai mari, mai nationale si mai multinationale. sper sa am spor si voi sa “have fun”. sanatate mintala va doresc.

Jul 29

an evening with dream theater

DTtrebuie sa stiti inca de la inceput ca pentru mine mersul la un concert e un eveniment foarte important. mai important ca ziua mea de nastere, de exemplu.
de-aia merg asa de rar si sint asa de selectiv in alegerea evenimentelor de acest gen. bine ar mai fi si motivul banilor, dar e mai bine sa ramanem totusi intr-o nota romantica.
nu-mi amintesc exact de ce pe mega-meseriasii de la dream theater i-am ratat acum doi’spe ani la arenele romane, dar cel mai probabil din cauza ca in perioada aia munceam ca un negru pe plantatie.
asa ca nu mi-as fi iertat sa-i mai ratez si de data asta, si oricat de prost ar fi iesit evenimentul, v-as fi spus oricum ca a fost extraordinar, nemaivazut, nemaintalnit.
numai ca nu e cazul sa va mint, pentru ca a fost chiar extraordinar de bine/frumos/intens samd. prestatia oamenilor de pe scena a fost cu atat mai laudabila avand in vedere audienta nu foarte numeroasa.
si da, e primul show rock la care am participat si in care nu a cintat numeni in deschidere. si da, e primul show al unei trupe rock la care am participat si in care o trupa a cintat 3 ore.
citindu-l pe labrie, aseara a fost “about dream theater and nothing else”.
jos palaria!

o sa va pun si set list-ul , asa cum v-am obisnuit, dar mai incolo.

Dream Theater Setlist Romexpo, Bucharest, Romania 2014, Along for the Ride