despre head hunting in romania
acum ceva vreme am primit o ‘propunere de conectare’ (daca se poate zice asa!) pe o retea sociala de la o doamna partener intr-o firma de recrutare. in ‘propunerea’ cu pricina dumneaei mi-a cerut niste date personale de contact sa-mi trimita o propunere de job. desi nu caut activ de lucru in perioada asta si desi nu o cunosc deloc pe doamna cu pricina, am dat curs invitatiei si solicitarii, si la mai putin de citeva ore am primit pe e-mail brief-ul jobului respectiv. care nu ma interesa. in acest din urma e-mail, doamna m-a rugat ca in cazul in care jobul nu ma intereseaza sa-i recomand pe cineva. pina aici nimic spectaculos.
am pierdut (asa cum aveam sa constat mai tirziu) 10 - 15 min sa-i ‘fac rost’ de o recomandare. pentru ca atunci cind recomanzi pe cineva trebuie sa ii ceri acceptul: ‘bai pot sa te recomand pentru cutare job? care e-mail sa ti-l dau? iti dau si numarul de telefon?’ chiar si numai pentru atita efort ma gindeam ca voi primi un reply la mail cu un ‘multumesc’.
sa ma obosesc in continuare sa va mai zic ca nu am primit nici macar un reply cu ‘du-te-n ma-ta fraiere?!’ si sa ma mai obosesc sa va spun ca asta e practica obisnuita in domeniu in romania?! ca in cazul unui refuz de fapt raspunsul se transmite prin non-raspuns?! o singura exceptie am intilnit pina acum, si am tinut neaparat sa ii comunic respectivului recruiter ’s-o tina tot asa’ pentru ca asta e unul din atributele lui de diferentiere…
chiar asa, stie cineva cum poti sa te ‘deconectezi’ cu cineva de pe o retea sociala?
update: am gasit instructiunile ‘deconectare’ pentru reteaua sociala de care vorbesc. ma simt razbunat.
albastru. negru. alis in lanturi.
as putea sa fac o cronica de fan turbat albumului asta. sau as putea sa zic ‘cu obiectivitate’ despre el. sau as putea macar sa-l ascult de fo’ zece ori si dupa aia sa zic ceva. dar nu. desi nu l-am ascultat decit odata va zic ca trebuie sa-l ascultati. sau mai bine zis eu trebuia sa-l ascult. oricum am asteptat prea mult dupa el. o sa zici ca e trendul asta la trupelor reunite care nici nu mai stiu sa cinte si vor sa mai faca un ban. cacat! n-are-a face. chiar si fara cea mai grea piesa a lor, alice in chains suna cum trebuie sa sune alice in chains. si daca anu’ asta nu-si fac vreme sa treaca pe la bucuresti, o sa ma deranjez eu sa merg sa-i vad la sofia. cum ziceam, am asteptat prea mult pina acum.
si uite ca a iesit o ‘cronica’ de fan turbat pina la urma. ei si?
engioi.
cita scoala si cita vacanta
postez aici nu ca sa ma laud ci doar ca sa se consemneze oficial, ca astazi am mai terminat o scoala. daca stau sa adun toti anii petrecuti pe sau prin bancile scolii imi dau seama ca am pierdut ceva vreme cu asta.
nu e nevoie nici sa ma felicitati si nici sa fiti invidiosi pe mine si pe succesele mele. succese in munca, bineinteles!
fav4.org
nu stiu cine si de cind a inventat chestia asta insa eu abia acum am descoperit-o si imi place la nebunie. poate pentru ca ‘less is more’ sau poate pur si simplu. v-o recomand. n-o sa fie greu sa va prindeti despre ce e vorba, altfel ar fi o insulta pentru mine ca cititi blogul asta, nu?
engioi.
arena pieilor
dupa ce acum ceva vreme un alt leotard, pardon leopard a pus lacat pe biznizu’ lui de antreprenor mioritic de succes (ma refer la reteaua aceea de magazine de vanzari electrocasnice), azi citesc inca o stire asemanatoare, cu alt leopard. pentru ca stii cum e, pe-afara (la teveu) e vopsit gardu’, inlauntru-i leopardu’. sau cum ar veni, oamenii erau ocupati sa se dea-n poza la tembelizor in loc sa se ocupe de treaba lor serioasa.
urmeaza oare si altii? poate ca da, pate ca nu.
unde se duc leii din arena cind se duc?
