Apr 10

love story

a venit primavara. si love is in the air. spre deosebire de alti cetateni, eu traiesc la nivel personal si familial (ca sa zic asa!) o adevarata poveste de dragoste cu politia locala a sectorului 3. de fapt e mai mult o dragoste neimpartasita, pentru ca ea (politia) ma iubeste. eu nu. si semnele de iubire le descopar la tot pasul.

mai intii m-a sunat la usa in ceas de seara si m-a chemat in fata blocului sa-mi mut masina de pe locul unui vecin (din aceia care au un apartament, doua masini dintre care una gip, si doua locuri de parcare platite la primarie) si mi-a lasat un biletel in care-mi da intilnire la sectie “pentru clarificarea situatiei”. nu m-am dus. spre deosebire de acum vreo 2-3 ani cind m-am dus ca proasta ca sa depun cerere (fara spaga!) pentru locul de parcare si pentru care nu am primit nici la ora asta vreun raspuns. mai treceti dvs. peste trei saptamani sa vedeti daca vi se aproba mi-a zis atunci, demult. nu sunati la usa, ies eu din cind in cind, cum ar veni.

la nici o saptamina dupa, intr-o vineri dupa amiaza m-a acostat (literalmente, si ironia sortii de catre sefa serviciului parcari sau asa ceva) cu masina institutiei in trafic pentru ca mai apoi sa se prefaca grabita si ocupata si sa declare ca n-are timp sa completeze amiabila. mi-a dat intilnire luni unde vreau eu. ca poate rezolvam si cu parcarea. m-am inervat  si am chemat-o la rutiera de sector unde ne-am petrecut mai impreuna, mai separat, frumoasa dimineata de simbata de dupa.

ca sa vezi coincidenta dracului, tot ea, politia sectorului 3, m-a asteptat in simbata imediat urmatoare la scara blocului sa-mi atraga atentia ca nu am pus lesa fiorosului golden retriever, iar acesta din urma a muldarit plantaonii “la doi agenti” (nb! fara logan) care treceau intimplator pe-acolo si carora (badaran fiind) nu le-am zis cum ma cheama. si in urma acestui incident mi-a trimis biletel acasa cerindu-mi niste sute de lei. pentru ca am incalcat nus’ ce hotarire a primariei care stipuleaza ca ciinii (sic!) circula in lesa si ca cetatenii trebuie sa se legitimeze la solicitarea agentilor dumisale, politia.

toate astea se petrec in sectorul 3. daca nu stiati va aduc aminte (sic!), primarul acestuia este cetateanul cu celel mai mari datorii la stat pe persoana fizica. e sectorul unde spatiile verzi (atitea care sint, si da, cele pe care se pisa ciinii cetatenilor) dispar cu viteza luminii facind loc teraselor la care sa adasteze in fiecare seara sutele de atirnatori de lux gen adrian copilul barosan, giani gargarita si nu mai stiu ce posesori de talente de la vocea. pe unul din bulevardele sectorului, pe unde-mi plimb eu ciinele (btw, dragostea mea, o fac de 4-5 ani, ii pun lesa si string cacatul dupa el) misuna seara de parcagiii masinilor atirnatorilor de lux de la terase.

sanchi, conform legii tot eu, fraierul ala care-si plateste disciplinat impozitele, trebuie sa umblu cu jalba-n mina sa clarificam situatia?

hai sictir!

Mar 17

la multa aniversare

azi se fac 11 ani de la prima postare pe acest blog.

ma gindeam sa va spun cum se face ca inca mai postez dupa atita amar de vreme.

pentru cei care au deschis internetul mai tirziu, pe vremea cind am dat la apa blogul asta nu exista feisbuc sau tuiter si lumea se delecta mai mult cu haifaiv.

pe gmail se putea doar cu invitatie si lumea se conversa in draci pe yahoo messenger sau chiar msn.

nu sint nostalgic, n-o sa zic precum babele, “maica ce iute zboara timpul!”

doar asa ca sa vedeti ce statornic sint.

in timpul asta n-am ajuns nici blogger faimos, si nici nu va spun daca mi-am propus sau nu vreodata sa.

si cum ma gindeam tot asa ma si razgindeam.

nu-i cinstit nici fata de voi nici fata de mine sa ma eschivez mereu sa raspund la intrebarea “de ce ai blog?”

sau despre ce e blogul asta.

stiu.

ne vedem tot aici peste inca 11 ani, poate pina atunci lamurim misterul.

ps: asa am vrut eu, sa apara textul centrat.

Mar 16

the dubliners

kate, 30, casatorita, 2 copii gemeni, e din dublin si a venit in bucuresti pentru ca a gasit promotie la biletele de avion. impreuna cu o gasca de vreo 5-6 prieteni. primul loc in care s-au oprit (dupa ce s-au cazat la hotel) e un bar irlandez din centru, unde sint de aproape 12 ore, adica de la prinz pina ora inchiderii.

sotul ei a ramas acasa cu copii si soacra. prietenii ei sint deja manga, unul doarme pe buda, fara pantaloni, alta doarme in cur pe scaun, restul danseaza prin bar desenind traiectorii de aeroplan. in afara de ea care vorbeste mult, ceilalti nu leaga mai mult de 4 cuvinte.

de la balconul barului, bucurestiul i se pare surprinzator de curat si linistit. nu sint ciini pe strada, nu sint drogati care-si baga in vena (ca in dublin). si nici vampiri care sug singele turistilor, glumim noi. da, oamenii sint ok. a avut o disputa cu familia cind au auzit-o unde pleaca, dar a rezolvat-o spunindu-le ca daca sora-sa a venit teafara din liban se va intoarce si ea intreaga de la bucuresti.

cu toate astea nu stie mare lucru despre bucuresti. doar ca nu vrea sa mearga in centrul vechi pentru ca acolo barmanii toarna chestii in pahare. adica le masluiesc bauturile. si ii fura la nota. asa i-a spus steven, seful barului in care se afla.

nu stie ce va face in celelalte zile ale city break-ului. incercam sa-i sugeram muzee, casa poporului, gradina zoologica sau chiar sa se urce in tren si sa mearga la mare. neah. nu mai stim sa-i dam alte idei si ii spunem sa treaca totusi si prin barurile din centrul vechi, pentru ca s-ar putea sa intilneasca si acolo oameni draguti, care sa nu-i masluiasca bautura. pentru ca de furat la nota or’ s-o fure oricum.

Feb 28

scrierea si citirea

scriu si citesc. pentru slujba si in interes personal. sint o masina de procesat texte.

scriu de dimineata la prima ora pina seara tirziu, inainte de culcare. scriu pe email, pe twitter, pe whatsapp, pe sms, pe blog si chiar pe feisbuc. probil zeci de pagini pe zi, sute pe saptamana, mii pe luna, zeci de mii pe an.

citesc de dimineata, de la prima ora pina seara tirziu, inainte de culcare. citesc emailuri, feeduri, twitter, articole de specialitate, wikipedia, google,carti. reviste si ziare nu prea. nu in forma lor fizica. citesc uneori cu atentie, alteori foarte superficial. citesc pina imi explodeaza capul, citesc mai mult decit scriu.

uneori mai si vorbesc, mult mai putin decit scriu.
alteori mai si ascult. mult mai putin decit citesc.

ce-o rezulta dupa atita munca, sa mor daca stiu.

Feb 27

anonim pe internet

tot cautind alternative sa ma dau anonim pe internet, mi-am amintit-o pe aia cu daca e gratis inseamna ca de fapt tu esti produsul. si ma intrebam cine garanteaza ca daca e pe bani nu e la fel. adica daca nu cumva esti si futut si cu banii luati? stiu, trebuie sa citesti termeni si conditii. cine dracu face asta?! si chiar daca le citesti, cine-ti garanteaza ca in viata e asa cum scrie acolo. subiectul cu protectia identitatii si a datelor personale e unul destul de dezbatut, si numai cine nu vrea nu gaseste 2-3 scrieri bune pe tema asta. eu nu-mi propun sa fac aici vreun ghid si nici sa trag cine stie ce concluzie savanta, alta decat we’re so fucked!

de tor am auzit mai demult. an avut si o tentativa de a mi-l instala sub linux acum 3-4 ani dar nu mi-a iesit. ca asa se intimpla la linux, uneori iese altele nu. l-am pus pe mac de ceva vreme si ma descurc onorabil cu el.

dintr-una in alta, am ajuns sa incerc si niste variante de vpn. dai un search pe google dupa best vpn si poc! apar top 5, top 10 etc. insasi faptul ca apar pe google ar trebui sa-ti dea de gindit, dar am promis ca nu ma lansez in filosofii. si daca vreti sa nu obositi mai tare decit e cazul ce am experimentat.

cyber ghost 5. nu m-am intles cu el, una-doua te trezeai fara teava. iar cind mergea, mergea anevoie.

vpn unlimited. cel mai bun trial, 7 zile. a mers foarte bine. foarte multumit de experienta insa cum deocamdata n-am bani si nici n-am elucidat dilema descrisa la inceputul acestei postari, l-am dezinstalat dupa ce a expirat perioada de incercare.

am continuat cautarea a ceva moka am ajuns la open vpn. si de-acolo la private tunnel. creditul initial de 200 MB se termina repede. foarte repede. cam 10 minute repede. l-am dezinstalat la fel de repede. nici nu mi-am dat seama de e bun au ba.

pentru ca restul n-au nici un fel de perioada de trial nu le-as mai mentiona aici. m-am lasat pagubas pentru moment. pentru browsing ramin cu tor merge cam greu uneori, dar merge.

btw, de cind practic sportul asta am inceput sa vad ciudatenii pe google ads. azi am vazut una cu meet arab women, mi-a dat fiori.

si inca ceva, nu va dau link-uri, le gasiti repede, oricum.

Feb 17

espresso scurt, din picioare

la patru ani vrea sa se faca regizor. imi spune in drum spre gradinita cum ca o sa-si faca un site pe care sa puna filme de prezentare (i.e. trailere) si filmele create de el. simplu, nu?

cica se relanseaza nokia 3310. am avut doua.

elefantii lu’ iohanis din piata victoriei s-au transformat in mamutii lu’ tolontan. tara mica, jeguri multe. later edit: vad ca a mai facut cineva aceeasi gluma (elefanti vs. mamuti), dar sa stiti ca mi-a venit spontan. si chiar de n-ar fi asa, ce conteaza, doar traim in epoca post-truth.

si astronautii se caca, nu-i asa? iata cum.

o noua tragedie mondiala: a murit fratele vitreg al dictatorului.

iesiti in parcuri! va fi cald si bine. dar si mult noroi.

Feb 15

dubla aniversare

una: astazi am implinit unspe ani de cind dau cu sapa in acelasi loc. mi s-a cam tocit sapa si s-a cam uscat parcela. maximum de umezeala ce primesc e cind se mai pisa unu’-altu’ pe parcela mea. ca asa-i cind muncesti pentru altii. concluzie la 11 ani: am nevoie de o parcela mai afinata, ca oricit as ascuti sapa, nu mai e ca alta data. curg felicitarile pe linkedin dar nu si propunerile de colaborare. sa-mi fie de bine.

doua: ciinele, cel mai bun prieten al omului implineste sapte ani, sper eu frumosi pentru el. desi faptul ca a evadat mai deunazi de sub neatenta-mi supraveghere ma face sa cred ca ar avea ceva resentimente. ca un membru cu drepturi depline al familiei a primit cadou si prajitura facuta chiar de ma’sa. pe banii lu’ tac’su, bineinteles. la multi ani mai animalule!