Sep 03

ugly kid joe: cronica (pe bune) de concert

Ugly Kid Joe Setlist Posada Rock 2018 2018, America's Least Wanted: 25th Anniversary

cind iti dai seama ca n-ai cui sa povestesti despre cit de tare a fost si cit de bine te-ai simtit la concertul ugly kid joe, stii ca esti prea batrin si poate un pic cam singur si trist.

mai intii doua vorbe despre festifal. posada rock. habar n-am la a cata editie e, inteleg ca nu e la prima, dar n-am mai fost pana acum. si n-as fi ajuns nici acum daca nu era ukj (official, wiki). campulung nu e departe de bucuresti, drumul pana acolo e super ok, in perioada asta a anului nu e nici foarte aglomerat, cu masina in doua ore am fost acolo. dar sunt si microbuze care pleaca destul de des din autogara militari. locatie super misto, curat, aer de munte, pe seara mi s-a facut chiar frig. locuri de parcare la greu, la 18:00 am gasit loc linga intrare dupa ce m-am consultat cu un politist local. atmosfera relaxata, curatenie (mai zic odata, poate se aude si la bucuresti!). oameni misto, babalici ca mine la 40+ mostly, dar si junime. paradoxal, sau ma rog, contraintuitiv, junimea la tribune, babalicii la iarba. loc de joaca pentru copii, ceea ce (se) explica (din) demograficele anterior amintite, relativ multi copii in range-ul 3-6 ani. o parte probabil veniti cu parintii la cort. am fost invidios in special pe mamicile de virsta mea care venisera acolo cu fiii lor de 13-14 ani. e un semn ca si-au crescut copiii cum trebuie, nu pot sa sper decit ca o sa-mi iasa si mie. bautura ok, mincare, poate vreo 5 dozatoare de bere in plus n-ar fi stricat. security guys cu prezenta discreta, lumea a fost de altfel foarte pasnica. am prins o trupa in concurs (ceva din cluj) si recitalurile. luna amara, de remarcat, grey matters la categoria ceilalti. in ceea ce priveste “asistenta numerica”, la recital sa se fi adunat vreo mie, poate ceva mai mult. probabil ca se putea face promo mai bine si s-ar fi adunat mai multi, ar fi meritat.

pe la 10 pm a aparut whitfield crane insotit de un “chinez” la bass, un barbos cu tricou ukj la chitara si unu’ in chiloti la tobe. nu prea semanau cu ugly kid joe, dar am banuit ca au venit cu rezervele. au cintat vreo 3-4 piese pe care nu le-am auzit in viata mea si care semanau vag cu alea de pe motel california, si au plecat brusc. “by the way, the band is called yellowcake” zice crane la plecare. pentru vreo citeva minute m-a incercat o teama ca mi-am luat o teapa si ca asta a fost tot show-ul pentru care am batut atita drum si m-am certat cu nevasta. daca as fi avut fb as fi stiut si ce e yellowcake (care btw, erau scrisi in lineup, dar inainte nu dupa luna amara).

pe la 11:00 pm, dupa ceva rearanjari si teste de sunet pe scena a re-aparut crane si aia pe care ii stiam “de la televizor”. ma rog, aratau la fel numai ca un pic mai experimentati. show-ul a fost total. foarte curat (pentru mine asta inseamna mai multa muzica si nu prea multe sclipiciuri, fireworks and shit like that). mi s-a parut ca au cintat impecabil, iar sonorizarea a fost perfecta. n-o sa iau set list-ul “la mina” pentru ca il aveti mai sus. crane e un showman profesionist, a facut ce a vrut cu noi (aerobic, cantat, urlat, strigat, plins), a vorbit cu noi si ne-a laudat in continuu etc. si s-a adaptat perfect la situatia “din teren”. asa a aparut copilul luca, pe care l-a vazut fluturand un steag in public, si caruia i-a dedicat un intreg moment din care a facut parte si publicul. la encore au ramas pe scena masurand daca intensitatea urletelor din public e de 1, 2 sau 3 cintece.

am urlat cit am putut, pentru ca as fi vrut sa mai stea acolo inca o ora. sau doua. sau trei. desi era 12 jumate noaptea, eram lac de sudoare si mai aveam 2-3 ore de mers cu masina pina acasa. a fost de 3 piese.

planuisem sa va scriu aici si de ce e ukj asa de special pentru mine, dar o las pentru data viitoare. va zic doar ca daca acum 20-25 de ani nici nu visam ca o sa ajung sa-i vad live pe baietii astia. in concluzie show-ul asta a fost chiar mai mult decit a-mi “vedea visul cu ochii”.

btw, setlist-ul de pe setlist.fm l-am inceput eu, si desi n-am baut mai nimic, sint convins ca nu am nimerit exact ordinea pieselor. poate ca nici toate piesele. poate lucrurile se mai indreapta daca mai intra careva pe-acolo sa mai editeze. e prima cronica adevarata de concert pe care o fac, ca sa imi platesc datoriile fata de (acesti) artisti, mai gasiti si alte postari pe aici, dar alea nu-s asa de serioase.

later edit: tare si poza de pe ig.

Aug 23

batalia de pe katsburg

cocuta e liderul railor care a devenit bun. are un ajutor, vampi, care la un moment dat l-a omorit pe cocuta ca sa fie el sef. pentru ca asa au votat bunii. vampi nu voia chiar sa-l omoare pe cocuta, tinea la el, insa a trebuit sa faca cum au votat bunii. vampi ii conduce pe buni in lupta cu raii prin diverse locuri din galaxie, insa de cele mai multe ori bataliile se dau pe planeta katsburg.
azi dimineata, pe masa din bucatarie, fire girl si vampi au dat batalia finala pe katsburg, intr-o chestie hidroenergetica al carui nume nu l-am retinut. scena e din episodul 20 al seriei cocuta care se intituleaza ultimul imperiu.

Aug 16

been there, done that: mytikas

mytikas, olympos, greece

am ajuns pe cel mai inalt virf (mytikas, 2918m) al celui mai celebru munte din grecia (olimp).

anul trecut am incercat dar nu ne-a iesit, pentru ca traseul pe care l-am abordat (cel din prionia) a fost prea lung (sau noi prea iesiti din forma) si am ajuns obositi exact in locul din care incepea catarearea (de la scala). am ramas cu sentimentul de treaba neterminata, asa ca ne-am intors dupa un an sa rezolvam problema. am schimbat un pic abordarea si timingul, am avut noroc si de vreme, si am reusit. e cel mai dificil traseu pe care l-am facut, la un moment dat, in zona de catarare mi-a venit sa ma opresc. dar cum mi-era mai frica sa ma intorc decit sa merg inainte, am continuat. exact ca in viata.

poza e facuta de mine, la intoarcere, flocii aia mici de se zaresc pe virf sint oameni, iar distanta de la locul din care am facut poza pina la virf e de aproximativ 20 min la coborire si 40 la urcare.

Jul 17

curiozitatea a omorit pisica

in calitate de mos batrin (sic!) si ramolit care a lucrat deja cu vreo citeva generatii de tineri (doua, trei) declar ca ce ma surprinde si contrariaza in acelasi timp la cei de 20-25 este lipsa de curiozitate. ca n-au chef sa munceasca pentru ca sunt oportunitati peste tot, ca sint mai concentrati pe leisure, ca au spirit civic, ca nu stiu daca e retezat sau fagaras, inteleg. bai, dar daca iti dau ceva sa faci si tu nu esti nici macar curios sa vezi cum au facut altii, cind ai informatia la degetul mare (ala cu care faci scroll pe smartfon), zau daca inteleg!

si apoi imi intorc privirea in sufragerie si ma uit la mini one care “face” lego de dimineata pina seara. si caruia ii place sa-i citesti. si care a invatat sa citeasca (mai mult) pentru ca voia sa stie cum se numesc personajele si navele din star wars. si sa socoteasca pentru ca sa vada care set lego e mai ieftin. el pare curios. inca. sper sa-l mai tina si cind s-o face mai mare.

Jul 05

o stire despre educatia financiara

am citit o stire zice ca o eleva care a fost condamnata de instanta sa dea bacul, l-a picat. in zilele noastre exista multi elevi care pica bacul, deci care-i stirea?!

eleva a fost condamnata la pedeapsa respectiva pentru ca i-a subtilizat cardul (unei) profesoare(i) si a scos bani de pe el fara ca aceasta sa stie.

partea cu adevarat interesanta cea in care aflam ca profesoara ii daduse cardul si ii comunicase PIN-ul (si) cu alte ocazii, pentru ca eleva sa o ajute sa scoata bani de la ATM.

ceea ce spune foarte multe despre (ne)educatia financiara a profesoarei.

ar trebui sa urmeze un paragraf care sa sustina necesitatea educatiei financiare in scoli, cum copii nostri ar trebui educati in acest sens, samd.

se pare ca ar trebui sa incepem cu profesorii.

Jun 26

revigorare humanum est

deci mi-au venit facturile pentru domeniu/domenii. moment in care apare intrebarea shakespeariana “tubi, tubi, poioric!” (aka :to be or not to be, poor Yorrick!”) ref la acest blog. care n-a produs, nu produce si nici nu va produce cit consuma. dar la fel e si pesede-ul, nu!?

#rezist pe blog, adica nu-l sterg. il mai las. si platesc factura, chiar daca (o sa) scriu extrem de rar pe-aici. in caz ca vi se face dor, ma gasiti pe twitter (vezi side bar cu link de follow).

si, ca de multe ori, poza n-are legatura cu textul. o pun doar ca sa nu ma ia valul.