Feb 01

fericirea o are zbircita

de fapt voiam sa incep cu fe-he-ericirea are chi-iii-pul ta-hau. dar am dat dimineata peste graficul asta pe twitter (sa ma scuze da’ chiar nu-mi la cine):

wb ladder vs age

brusc, zicala cu “se-apropie funia la par” capata noi valente(sic)! ma gindeam deunazi ca o sa ma prinda apusu’ trist si singur intr-un azil, basindu-ma si certindu-ma in fiecare minut cu infirmierele. ei iata ca nu. voi fi vezel si bine dispus!

evitent ca ma simt mult mai motivat sa incep saptamina lucratoare cu optim(u)ism si proactivitate: statistic vorbind mai am doar 4-5 ani pina incep sa-nvat sa fiu fericit. (am citat de doua ori parazitii intr-o singura fraza). ma intreb cum se simt flacaii de 20 de ani cind vad graficul asta. sa stii ca o iei asa, la vale pe carusel si ca o sa-ti creasca nivelul abia atunci cind n-o sa ti-o mai vezi decit in oglinda…

la fete, life is a roler coaster, incep sa caute fericirea pe la 18 ani si si-o gasesc relativ repede, pe la 25, intruchipata intr-un un sugar daddy sau un prince charming. si-au trait fericite nu  pina la adinci batrineti ci pin’ pe la 37 cind incep sa se zbirceasca. dupa aia doar alcoolul (cele care au ales sugar daddy), divortul (pentru cele care l-au ales pe prince charming) si menopauza le mai salveaza. da’ asta dupa 50+.

in plus, nu-i o surpriza pentru mine ca femeile sint mai fericite decit barbatii. pe fond si asta e un merit al nostru, pentru ca nu-i asa, zi de zi, ceas de ceas, secunda de secunda, cu asta ne ocupam mintile: cum sa le facem pe ele sa fie fericite. ei bine, iata ca reusim sa le facem! ma rog, baietii invata mai greu, deci se prind mai tirziu cum sa fie fericiti. da, dar sint cei care ride la urma (sic!).

care ca sa zica viata suge, noroc ca se termina repede. si desi viata e frumos dar greu, la final iti ramine zimbetul pe buze si ti se umple sufletul de bucurie, mai ales daca te insoteste pas cu pas neamtul ala, care iti ascunde mereu sosetele. alzheimer ii zice, bunicule!

Note de subsol:

  • pentru cei care doresc sa aprofundeze mai mult subiectul, iata studiul pe care l-au efectuat cercetatorii americani si din care citeaza cei mai multi. am mai vazut ca si gallup are ceva similar, n-am reusit insa sa dau de sursa originala poate si pentru ca n-am cautat-o foarte mult.
  • pe grafic, “WB” vine de la well being.
  • la o cautare pe goagle o sa vedeti ca graficul e diferit de la o tara la alta, dar in principiu tot forma de u are, iar pe la 40 – 45 e fundul galetii cum ar veni. pac, imi vine in minte midlife crisis. pac-pac!
Jan 26

procrastination. personal dezvolteishan.

apropos de dezvoltare personala, productivitate, stuff like that. in ciuda faptului ca n-am primit nimic degeaba pana la virsta asta (venerabila) constat ca timpul meu e o alternanta intre momententele in care fac chestii care sa miste lucrurile din viata mea si altele in care astept sa mi se dea.

habar n-am cum s-or simti colegii mei de generatie, in mod cert exista aici si o componenta personala si de personalitate, dar la mine contradictia asta vine din educatia comunista pe care am primit-o de mic(“statul iti da”) si experienta de viata capitalismului salbatic(“iti iei singur sau mori”) in care m-am trezit aruncat in fix tineretea post-revolutionara.

fapt e ca ma rod mustrarile de constiinta atunci cind nu fac nimic. desi imi place sa stau degeaba, daca stau nu ma simt deloc bine. adica nu ma bucur cu adevarat de situatie. desi ma pornesc greu, daca fac ceva si-mi iese, ma cuprinde o stare de bine, care e cu atit mai mare cu cit efortul depus.

platitudini, stiu, dar sa stiti ca recent am trait un sentiment extraordinar de “datorie implinita” – cum se zicea in limba de lemn tovaraseasca – dupa ce am terminat de instalat lampa/plafoniera din baia apartamentului proprietate personala (sanchi, e ipotecat!). mi-a luat cinci ani sa ma hotarasc (desi in fiecare zi ma uitam cu obida la becul ala atirnind de doua fire murdare de var!), doua saptamani sa o achizitionez (dupa ce am trecut-o pe lista de rezolutii a anului 2016) si mai mult de o saptamana sa gasesc cele 20 – 30 minute s-o amplasez pe perete.

mai am pe lista un geam spart la balcon in varsta de 3 ani, o plafoniera la dormitor veche de 4 ani si un zavor la usa de la ghena care va implini in curand 5 anisori!

ce vreau sa zic cu asta: ca binele invinge pina la urma, ca ce poti face azi nu lasa pe maine, ca un barbat trebuie sa faca lucruri– iaca aici 100 de chestii de facut in caz ca va plictisiti pe-acasa, si in cele din urma niste sfaturi (pe care eu nu le urmez, bineinteles) pentru imbunatatirea productivitatii.

Jan 18

de 8 ori nino-nino. de quentin tarantino

A1filmele lui tarantino sint pentru mine ca un fel de sarbatoare. in sensul de eveniment. si un eveniment de-asta se simte cam asa: dupa ce vad unul, abia astept sa-l vad pe urmatorul. cum de la un film la celalalt trec cam 2-3 ani, imi umplu timpul asta cu tot felul incercari de a regasi aceeasi stare. adica celelalte filme.

am pus prin urmare ieri mina pe lopata, am deszapezit trasura japoneza trasa de 100 de cai ametiti de sake si am purces la cabana lu’ afi din dealul cotrocenilor prin nameti si ger, ma rog, nu era asa ger si nici vintu’ nu batea cine stie ce, da’ zapada tot era.

am gasit acolo inca 10-20 de entuziasti de toate virstele, pentru ca la cite greutati au infruntat mi-e greu sa cred ca ajunsesera acolo din greseala. si mai stiu ca erau aficionados deoarece s-a chicotit copios la glumele tarantinesti, culminind cu hohote de ris sincere la faza (spoiler alert!) in care kurt russel a borit singe direct pe fata lu’ jennifer jason leigh.

deci da. si de data asta a fost un eveniment. si nu numai pentru ca ne-am putut descotorosi pentru vreo 4 ore de copchilul cu care a trebuit sa negociem 2 zile ca sa ne lase la hilm. am avut parte de toate ingredientele din celebra reteta a lui tarantino si m-am bucurat din plin. poate ca de data asta a scapat “un virf de cutit” de prea multa imagine, si de-aia pe alocuri m-a incercat o nerabdare, o neliniste asa… da’ cine stie daca o mai fi asa la a doua vizionare!

in final as vrea sa inchei cu un mesaj de incheiere (sic!): deci domnule tarantino, bai quentine, tine-o tot asa. iar voua, bai cinefililor, mergeti la cinema. mai lasati dracu’ torentele si serviciile de streaming, ca nu acolo se vad filmele adevarate!

Jan 12

oleaca despre netflix

m-am bucurat si eu ca un copchil care primeste o jucarie noua de lansarea netflix in romania. mi-am activat contul inca din prima seara si de-atunci entuziasmul imi scade pe zi ce trece. acum a ajuns la genunchiul broastei.

eu sint un om sarac dar cinstit si mai ales comod sau lenes: as renunta bucuros la bataia de cap cu sursele alternative (aka torrente) si as plati pentru streaming sau download legal. pe partea muzicala m-am legalizat aproape total, motivele fiind insa legate mai degraba de calitatea marfii decat de comoditate.

revenind la netflix, dincolo de partea de experienta/interfata (ux) care e ok-ish (nu m-a dat pe spate insa) problema romaneasca tine de continut – cea mai buna remarca am vazut-o la orlando: ar trebui sa platim la fel pentru mult mai putin. ma rog, faptul ca netflix are o strategie universala (adica vrea sa ofere acelasi continut la tot mapamondu’) si ca pentru asta va trebui sa zguduie din temelii establishment-ul drepturilor de autor si licentierii content-ului, e challenge-ul lor dar nu e treaba mea!

cert e ca la primele doua sesiuni m-am chinuit un pic (20-30 min) pana sa gasesc ceva de vazut. chiar daca stii ce vrei, probabilitatea sa gasesti e destul de mica. iar asteptarile sint mari. nu ma incearca de exemplu aceeasi nemultumiure pentru hbo go, unde de bine de rau nu mi s-a promis ca vad toate filmele si serialele din lume!

frustrarea asta de cetatean sh am mai trait-o cu sony ps3: play station store si play station network nu au fost disponibile in romania decit foarte tirziu, dar erau parte din produsul pe care il cumparai. asa ca noi romanii am platit pe console aceeasi bani cu un grec spre exemplu, da’ consola romaneasca facea mai putine lucruri decit cea greceasca.

in concluzie, cel mai probabil ma voi folosi de perioada de trial si voi renunta imediat dupa. nu numai ca mi s-au inselat asteptarile, da la banii astia ma simt inselat direct la buzunar. cel putin pina mai baga astia ceva marfa la raft. si, cum vine vara, cel mai probabil ca urmatoarea incercare va fi prin toamna lu’ 2016.

vizionare plac(f)uta!

Jan 04

sa trecem la treaba!

propun sa incepem anul intr-o nota optimista(sic!) si profit de ocazie(sic!) sa impartasesc cu voi cea mai simpatica dintre urarile pe care le-am primit sezonul asta de sarbatori (de fapt nici nu e greu de ales, a fost cam “seceta”) :

sa ai/aveti un an nou plin de impliniri!

ceea ce evident va doresc si dumneavoastra.

 

Dec 21

(re)frectii la bilant de lemn, ep. x

unde “x” din titlu e o necunoscuta, pentru ca folosesc destul de des titlul asta si pentru ca e a x-a oara cand fac bilantul aici pe si la blog. pentru ca tot pentru a x-a oara constat ca ma apuca febra bilantului ca pe foarte multa lume, ca asa e in trend. si asa va fi mereu. pentru rezolutiile anului viitor, las vorba pentru o alta postare “de umplutura”.

deci, daca doriti sa recititi, 2015 selectia personala:

ianuarie – brinza buna si lada cu scule (bancul de la final e preferatul meu)
februarie – vampirul energectic (ca uite tocmai ce ma suna unul, nu-i raspund ca-mi fut saptamina!)
martie – malaiesti, ciorba de fasole esti (mai mult pentru ce nu se vede in poze)
aprilie – mosmanul (pentru ca v-a placut voua)
mai – 39 de ani, 11 luni si 28 de zile (nu pot sa ratez propria-mi aniversare)
iunie – aciduzzu (tot pentru ca v-a placut)
iulie – hai-lo, hai-lo, capra neagra e maro (v-ati prins, ma dau mare cu excursiile la munte!)
august – so(u)l invictus (o mare surpriza muzicala pentru mine)
septembrie – fun, fun, fun, cu lindemann (caci muzica ie veata mia)
octombrie – intimplari emotionante din romania (pentru ca a trecut neobservat din cauza pozei cu steragul americii)
noiembrie – 25 de sfaturi esentiale pentru corporatisti (de fapt un ghid in adevaratul sens al cuvintului)
decembrie – get your (dog) shit together! (pentru ca miroase)

btw, in fotografie n-au incaput decit ianuarie, februarie, martie si aprilie (de la stinga la dreapta).

una peste alta, 2015 a fost un an bun, nu ma asteptam sa fiu atit de indaratnic ceea ce priveste scrisu’ la blog, ceea ce va doresc si dumneavoastra.

hai meri crismas!

Dec 10

get your (dog) shit together!

iti plac ciinii?! foarte bine. te-ai incumetat sa cresti sau sa adopti unul? excelent! ai facut asta desi locuiesti la bloc? laudabil!. treaba asta are avantaje si dezavantaje, costuri si beneficii, ca asa e in viata. pina la urma e casa ta, e viata ta, fa ce vrei cu ea. dar nu e ok deloc ca asta sa-i afecteze pe ceilalti iubitori sau neiubitori de ciini.

imi repet chestiunile de mai sus ori de cite ori “ma lovesc” de cite un cacat de-al ciinelui tau pe trotuar. uneori am noroc si il evit, alteori am ghinion si calc in el. si daca se intimpla ultima varianta, bazindu-ma pe intelepciunea populara conform careia ori de cite ori calci intr-un cacat vei avea noroc, tot ce ma mai consoleaza e ca intr-o zi imi va pica un mercedes din inaltul cerului. sau mi-l va aduce mos craciun.

pentru cei care nu au un ciine trebuie poate precizat ca acesta trebuie plimbat de cel putin doua ori pe zi, timp de cateva zeci de minute. asta pentru ca trebuie cit de cit sa-si mentina forma fizica dar mai ales pentru a-si rezolva necesitatile primare. aceste fapte se consuma de regula in vecinatatea locuintei, in cartierele cu multe blocuri de apartamente si mai precis pe trotoare, pe spatiile verzi, in parcari, in parcuri, si alte locuri comune. sau publice.

sa luam de pilda bucurestiul. nu stiu statisticile, dar cred are un numar important de astfel de animale de companie. poti sa ai un flavour al dimensiunii fenomenului cind, intr-o zi de vara proaspat intors din vacanta, la primul contact cu orasul te loveste in nari un miros familiar de pisat. ai zice ca toti bucurestenii se pisa pe strada. in general ei nu o fac, insa ciinii lor da. in problema pisatului nu vad alta solutie imediata decit cea de a propune primariei sa spele ceva mai des trotuarele.

in asteptarea rezolvarii acestei probleme de catre primarie si alte organe abilitate, un lucru se poate face sigur: fiecare dintre noi putem stringe cacatul ciinelui din dotare. “poate ca nu stiti insa, sau poate nu ati aflat” dar treaba nu e asa de geu de executat (ia uite ca am facut si o rima!). tot ce-ti trebuie e o punga de plastic sau de hirtie. personal prefer pungile de mega image, ca tot ne-au impinzit astia cu magazine.

miscarea e simpla in patru pasi, nu te murdaresti si daca-ti tii oleaca respiratia, scapi si de partea cu mirosul.

Pasul 1: Faci rost de punga (se presupune ca o porti intotdeauna in buzunar, pentru ca anticiparea e mama evitarii) Pasul 2Bagi o minan-n punga, ca intr-o manusa
Pas 3: Te apleci, apuci cacatul

Pas 4: Rulezi punga, o innozi si o arunci la primul cos de gunoi

Gasiti tot tutorialul aici.

alternativele pentru cei care-si uita punga acasa (mi se mai intimpla si mie citeodata) sint multiple: ambalaj de chips-uri sau pufuleti,o creanga de tuia, ambalaj de mincare chinezeasca, lopata, bancnote (ha!), sosete, ziar, pahar de cafea.

(via: barkpost.com)

ca o constatare personala, cei mai multi cacati prezenti pe trotuare sunt ai ciinilor de talie mica. e posibil ca asta sa se intimple din cauza ca cei mai multi ciini de apartament sint de talie mica, dar eu cred ca e mai degraba convingerea posesorilor de astfel de animale ca murdaresc mai putin. ei bine doamnelor,  domnisoarelor (mai ales!) si domnilor, cacatul mic miroase la fel si, mai ales e la fel de periculos pentru sanatate (gasiti aici un infographic).

deasemenea, va invit la un mic exercitiu de imaginatie, un calcul probabilistic mai degraba: presupunind ca iti plimbi in fiecare zi ciinele pe acelasi traseu (ceea ce se intimpla de fapt) si ca nu stringi in urma ciinelui niciodata si nici altcineva nu stringe, ca nu ploua, ca nu ninge, dupa un anumit timp, probabilitatea sa calci in cacatul propriului tau ciine devine semnificativa.

asadar, aduna-ti cacatul, altfel miine vei calca in el!

ps: am ciine de 6 ani si tot de-atitia ani string cacatul dupa el.