nus’ cum dracu se intimpla, da de fiecare data patesc acelasi lucru: undeva intre craciun si anu’ nou ma apuca pandaliile planificarii personale. asta dupa ce octombrie noiembrie navighez printr-un ocean plin de depresii si nemultumiri. sa nu ma inteleaga gresit publicu’ spectator, nemultumeala-i fata de sine, c-asa-s io, introvertit si-mi place sa dau vina pe mine (cel putin in lunile oct si nov) chiar si pentru timpeniile pe care le fac altii.
deci iata ca iar am luat-o pe miriste…
revin. asadar: sfarsit de decembrie chef de planificare dupe octombrie – noiembrie “suicidal tendencies”.
asa s-a intamplat si anul iest, si s-o intimpla si la anu’ daca traim sanatosi pina atunci.dupa adinci re-frectii, mi-am dat seama ca in 2010 am zis prea mult “multumesc” si “scuze”/”scuza-ma”. chiar si atunci cind nu trebuia. cu consecintele de rigoare, imi propun pentru anul viitor sa zic de cinci-zece ori mai putin. chiar daca o sa ma abtin si atunci cind va fi trebuit sa spun.
iar pentru tine draga cititorule, o urare de final/inceput de an care merge insa in orice sezon: muie franta!