Dec 21

(re)frectii la bilant de lemn, ep. x

unde “x” din titlu e o necunoscuta, pentru ca folosesc destul de des titlul asta si pentru ca e a x-a oara cand fac bilantul aici pe si la blog. pentru ca tot pentru a x-a oara constat ca ma apuca febra bilantului ca pe foarte multa lume, ca asa e in trend. si asa va fi mereu. pentru rezolutiile anului viitor, las vorba pentru o alta postare “de umplutura”.

deci, daca doriti sa recititi, 2015 selectia personala:

ianuarie – brinza buna si lada cu scule (bancul de la final e preferatul meu)
februarie – vampirul energectic (ca uite tocmai ce ma suna unul, nu-i raspund ca-mi fut saptamina!)
martie – malaiesti, ciorba de fasole esti (mai mult pentru ce nu se vede in poze)
aprilie – mosmanul (pentru ca v-a placut voua)
mai – 39 de ani, 11 luni si 28 de zile (nu pot sa ratez propria-mi aniversare)
iunie – aciduzzu (tot pentru ca v-a placut)
iulie – hai-lo, hai-lo, capra neagra e maro (v-ati prins, ma dau mare cu excursiile la munte!)
august – so(u)l invictus (o mare surpriza muzicala pentru mine)
septembrie – fun, fun, fun, cu lindemann (caci muzica ie veata mia)
octombrie – intimplari emotionante din romania (pentru ca a trecut neobservat din cauza pozei cu steragul americii)
noiembrie – 25 de sfaturi esentiale pentru corporatisti (de fapt un ghid in adevaratul sens al cuvintului)
decembrie – get your (dog) shit together! (pentru ca miroase)

btw, in fotografie n-au incaput decit ianuarie, februarie, martie si aprilie (de la stinga la dreapta).

una peste alta, 2015 a fost un an bun, nu ma asteptam sa fiu atit de indaratnic ceea ce priveste scrisu’ la blog, ceea ce va doresc si dumneavoastra.

hai meri crismas!

Oct 06

evaluarea anuala

una din marile teme in literatura corporatista de specialitate dar si in viata corporatistului este evaluarea anuala. profit sa fac muci si acest subiect, mai ales ca sezonul evaluarilor e inca departe. pentru ca se intimpla in primele doua luni ale anului, adica dupa ce iti vei fi facut singur bilantul personal umplind retelele sociale de “rezolutii”.

in primul rind trebuie spus ca in cadrul evaluarii anuale, ca in orice evaluare de altfel, exista evaluatori si evaluati. si ca sa fie treaba si mai complicata, distractia apare de la cel mai mic sefut-evaluator: evaluatorii sunt la rindul lor evaluati de catre niste evaluatori care sint la rindul lor evaluati. imaginati-va piramida organizationala de deasupra voastra (sic!) ca sa intelegeti dimensiunea problemei.

in al doilea rind, orice intreprindere de genul asta are doua componente: una de analiza a performantelor trecute si una de proiectie a performantelor viitoare. cu alte cuvinte, feedback-ul ca sa fie feedback trebuie insotit si de actiuni de corectie si, ca o nota personala, cred ca mai trebuie sa fie si sincer.

in viata mea de pina acum am intilnit doua categorii de oameni: cei care cred si cei care nu cred in evaluarea anuala. de ambele parti ale baricadei (evaluati si evaluatori). din gura alora care nu cred am auzit cel mai des argumentul cum ca feedback-ul se da continuu, in fiecare zi, 360 de zile pe an (n-am pus sarbatorile legale), si ca nu e nevoie de o perioada anume a anului pentru asta.

de cele mai multe ori adevaratul motiv e lenea, nesiguranta si necunoasterea celor care trebuie sa evalueze la care se mai adauga si neincrederea in proces a ambelor parti. aia care nu cred, de regula fac tot procesul la futu-i ma-sa, rezultatul net fiind acela ca ingroasa si mai mult rindurile necredinciosilor. v-ati prins, eu fac parte din categoria celor care cred. ca e buna si mai ales importanta.

una peste alta evaluarea anuala e despre cum te vezi tu vs. cum te vad altii, despre asteptari inselate, despre promovari si mariri de salariu care nu mai vin. ea se incadreaza de cele mai multe ori in sintagma “drumul catre iad e pavat cu cele mai bune intentii”.