imi dau seama cu aceasta ocazie ca oricit as incerca sa fac blogging pozitiv nu-mi iese. poate pentru ca sint un hater sau poate ca am parte numai de experiente nasoale. si cind vine vorba de masina mea la mina a treia, experientele nu sint nasoale ci de-a dreptul traumatizante. pentru ca mi-e draga gramada aia de fiare (chiar daca in ultima vreme n-o mai folosesc eu) si pentru ca ori de cite ori apare vreo problema nu mai stiu cit de grava e (am tendinta sa exagerez) deci prin urmare nu stiu cit o sa ma coste. daca pina acum aveam senzatia ca toti astia de la service-urile auto sint niste hoti care te “fac” oricit ai incerca sa te impotrivesti, de cirind am descoperit si cealalta categorie, pe cei care nu se pricep (desi se vind drept experti). azi sint convins ca mecanicii auto se impart in doua categorii: hoti si prosti.
de vreo 10 ani incoace am incercat diverse abordari, toate imperfecte, unele cauzatoare de stres la limita dementei. nu exagerez, eu nu raspund corect la nivelul acela de stres: nu mai judec clar, mi se pune asa o ceata pe creier si in urma tuturor acestor experiente am dezvoltat un soi de paranoia – stiu clar dinainte ca ori sint “facut la bani” ori ramin cu problema nerezolvata. ori, si mai rau, imi strica aia ceva din ce deja merge.. sa le luam pe rind.
la reprezentanta se folosesc numai piese de origine care bineinteles costa cit casa! in plus ti se descopera “probleme” de tot felul – duci masina pentru ceva si ei iti gasesc inca 3-4-5 chestii care umfla factura cu 50-100%. au sala de asteptare cu camere din atelier, te lasa sa te uiti, dar cind ii intrebi zic ca dureaza 1-2 ore si de cele mai multe ori astepti acolo zi lumina. pentru ca sint de regula localizati in afara orasului. nu va obositi, nu mi s-a oferit niciodata masina la schimb, cel mult “sa va chem un taxi”. bani: 5/5. stres 5/5.
la sub-dealer (dealer mic), cam acelasi lucru ca la reprezentanta, numai ca dureaza mai mult. poti sa folosesti piese aftermarket daca insisti, dar tot iti mai gasesc ei niste chestii in plus de reparat. una peste alta, costa o idee mai putin, dar citeodata iti zic ca n-au timp sau ca nu se baga. macar sint sinceri. bani 4/5. stress 5/5.
cu service-urile independente (multimarca, cu ISO si proceduri adica) am avut doua experiente. desi ceva mai transparente, mai customer oriented si mai ieftine, m-am trezit ca mi-au stricat si ce mergea. si n-am fost ca sa-mi repare ci la revizie. bani 3/5. stres 5/5.
service-ul independent cu recomandare – al lu’ cutare gagiu care a lucrat douj’ de ani mecanic la reprezentanta – se remarca prin manopera ceva mai ieftina, dar nu “se baga” sa foloseasca piese aftermarket (vezi mai incolo de ce). nu-ti rezolva cine stie ce chestii dificile, nu repara ci inlocuieste si nu se pricepe chiar chiar atit cit te-ai zice ca ar trebui sa stie unu care a reparat douj’ de ani la reprezentanta. afli insa ca e in relatii bune cu reprezentanta, poa’ sa mai intrebe pe careva pe-acolo si bineinteles ca trece piesele prin ei. nota buna e tot la capitolul “nu ma bag acolo unde nu stiu” si poate pentru operativitate. bani 4/5. stres 4/5.
service-ul specializat “cules” de pe net, ala sa zicem care “se pricepe” la anumite componente, gen cutie de viteze. e atit de ocupat (are mult de lucru) incit nu poate sa faca programari. daca ii intrebi cit dureaza reparatia, iti dau interval de genul: “poate sa dureze si 20 de minute dar si 2 saptamini”. iar raspunsul asta il livreaza dupa ce ti-au oferit o diagnoza “gratis”. in urma unei diagnoze te-ai astepta la un diagnostic, nu?! se apuca de treaba si iti zic dupa vreo 2-3 iteratii ca nu i-au dat de cap, si ca le pare rau. eh, macar ca n-au stricat si ce mergea. le datorezi ceva pentru ca au incercat? “eh, acolo cit vreti dumneavoastra, am umblat tot bucurestiul sa gasim piesa, stiti. desi imi pare foarte rau ca n-am rezolvat”. bani 3/5. Stres 5/5.
micul meserias/hobist – daca stii unul – iti zice clar unde se baga si unde nu. cind se baga, nu stii sigur daca rezolva. citeodata are timp, citeodata nu. nu stii nici macar cind se apuca de treaba dara-mi-te cind se termina! in general atent la ce face, nu-ti strica si ce merge. costa cel mai putin si nu se poate plati cu cardul. nu stii pe mina cui te dai daca nu-l cunosti personal. bani 2/5.stres 3/5.
ginditi-va de doua ori cind va mai recomanda careva sa va luati masina “second”. eu unul, sint la a doua, si am senzatia ca am albit prematur si din cauza asta. ma gindesc serios sa-mi cumpar masina noua, ca sa am niste batrineti ceva mai linistite. sau, de ce nu, o bicicleta. pe-aia stiu si singur s-o repar, iar pentru senzatii tari pe patru roate, am niste jocuri pe play station.
btw, ca sa nu fie nici o confuzie cu notarea, 5 e “cel mai rau”, 1 e “cel mai putin rau”.
habar n-am ce dracu’ pun astia in jucariile lego, dar al meu s-a invartit ca titirezu’ vreo doua zile inainte si vreo trei dupa ultima achizitie de gen. unde mai pui ca doua seri la rind a trebuit sa particip nemijlocit la asamblatul chestiilor, pentru ca nu e in stare inca s-o faca de unul singur. recunosc, bucuria a fost dubla: una ca m-am jucat si eu, a doua ca am petrecut facind ceva impreuna citeva (zeci) de minute.
cred ca orice barbat trebuie sa stie pina la urma sa tie in mina o manivela. dovada ca arta asta s-a pierdut e ca asociati cuvintul cu pornosaguri.
in orice cartulie de moarketing sau brending gasesti exemplul cu harley davidson… pentru cei care au deschis mai tirziu aparatele de radio, pe scurt, harley e exemplul perfect de love mark adica ceva mai mult decat brand pen’ ca fanii isi tatueaza pe unde apuca insemnele lor, fara sa-i oblige nimenea ba din contra, o fac din dragoste (fara ircea radu, bre!)