pandemie. midlife crisis. angoase. apa calda lipsa. cacatul a lovit ventilatorul.
visul meu pina de curind era (sa am) un mercedes. c klasse. albastru. chiar ma gindeam sa imi evaluez activitatea zilnica in cit de mult ma apropii sau ma indepartez de (ziua in care o sa am un) mercedes.
ca sa fie clar, eu as vrea un mercedes pentru ca e mercedes. nu pentru ce reprezinta un mercedes.
dar chiar, cam ce-ar puea reprezenta pentru mine un mercedes? probabil ca o perioada in viata in care nu as avea alte griji si m-as putea bucura de el. ziua aia in care toate problemele s-ar rezolva. sau le voi fi rezolvat eu.
stiti cintecul ala al formatiei partizan? in care scafandrul prinde pestisorul de aur si ala ii zice ca poate sa-si pune orice dorinta.
un singur lucru nu-ti dori.
e mercedes, ca vei muri.
scafandrul insira o mare lista, si la sfirsit zice:
insa mult, si mai ales,
sincer, vreau un mercedes.
si mie in cap mi s-a fixat mercedesul. nimic si nimeni nu se compara cu el. cred ca fiecare are mercedesul lui. numai ca al meu e chiar mercedes.
n-am condus niciodata un mercedes.