Dec 27

refrectii la bilant de lemn

sorrynus’ cum dracu se intimpla, da de fiecare data patesc acelasi lucru: undeva intre craciun si anu’ nou ma apuca pandaliile planificarii personale. asta dupa ce octombrie noiembrie navighez printr-un ocean plin de depresii si nemultumiri. sa nu ma inteleaga gresit publicu’ spectator, nemultumeala-i fata de sine, c-asa-s io, introvertit si-mi place sa dau vina pe mine (cel putin in lunile oct si nov) chiar si pentru timpeniile pe care le fac altii.

deci iata ca iar am luat-o pe miriste…

revin. asadar: sfarsit de decembrie chef de planificare dupe octombrie – noiembrie “suicidal tendencies”.

asa s-a intamplat si anul iest, si s-o intimpla si la anu’ daca traim sanatosi pina atunci.dupa adinci re-frectii, mi-am dat seama ca in 2010 am zis prea mult “multumesc” si “scuze”/”scuza-ma”. chiar si atunci cind nu trebuia. cu consecintele de rigoare, imi propun pentru anul viitor sa zic de cinci-zece ori mai putin. chiar daca o sa ma abtin si atunci cind va fi trebuit sa spun.

iar pentru tine draga cititorule, o urare de final/inceput de an care merge insa in orice sezon: muie franta!

Dec 22

baietii si fetele

sexy librarianm-a ros intotdeauna curiozitatea (ca sa nu zic ca “m-a futut grija”) despre cum isi aleg baietii fetele si fetele baietii la virsta adolescentei. sa zicem clasa 11-12, ca ce e inainte de asta nu se prea pune de-adevaratelea.

pe vremea mea, in liceu, baietii alergau intotdeauna dupa fetele mai experimentate, si evident ca nu toti reuseau sa se cupleze cu cite una din asta. cei care reuseau erau de regula metalistii, categoria cea mai cool pe vremea aia. mai erau unii care preferau de-alea mici (clasa 8-9), “ca sa le creasca”, cum ziceau ei, si pe astia i-am banuit intotdeauna ca-s timizi si ca le e frica de fapt de “real stuff”. ma rog. astia erau hipiotii, plini de citate din morrison pe care nici ei nu le prea pricepeau.  ultima categorie, cea mai intilnita era la aia a celor care se alegeau (sau poate preferau?) invariabil cu niste fete mici, bondoace, nici frumoase-nici urite si probabil foarte sentimentale. zic. astia erau astia mai grunge-alternative… pe-astia chiar nu-i intelegea nimeni cine sint si ce vor ei de fapt. erau un soi de emo, indie de-astia de-acum.

si ete cum mi-a venit timpenia asta in cap tocmai acu’: aseara vazui pe strada un cuplu de tinerei (max anu’ 1) care se pupau de mama focului la o trecere de pietoni. el inalt, relativ bine facut da’ mai mult genu’ ala durduliu, pleata indie (de-asta cu bretonul in ochi) usor cirliontat. ea mica si bondoaca, blondut-satena, max 1.60, x-ata  si cu picioare cremwurst… poate chiar de-ala “polonez”.