Mar 08

dialoguri reesapate

ma plimbam azi de dimineata cu ciinele prin cartier cand primesc feedback de la o doamna in varsta (nu pot sa zic baba, e totusi 8 martie!), gen profesoara pensionata:

– de ce nu aveti lesa la ciine – zice ea pe un ton dojenitor?
– am – ii spun, aratandu-i lesa pe care o tineam sub brat, pentru ca am o punga de cumparaturi in mina.

in replica, doamna traseaza cu aratatorul o line imaginara de la mine la ciinele care pastea pe spatiul verde aruncindu-mi in acelasi timp o privire aspra. dupa care s-a intors si si-a vazut de drum.

mai bine pentru mine era daca dialogul s-ar fi derulat cam asa:

– de ce nu aveti lesa la ciine?
– am, dar dumneavoastra de ce nu aveti lesa la gura?

n-a fost sa fie nici de data asta.

Feb 07

inghetat, si la propriu si la figurat

i'm not totally useless, i can be used as a bad example

in ultima vreme nu mai am rabdare sa citesc parerile altora, bloguri, site-uri de stiri, orice. poate pentru ca imi imaginez ca nici altii nu mai au rabdare sa citeasca parerile mele scriu din ce in ce mai rar pe-aici. pentru ca nu prea mai gasesc oameni care sa aiba ceva de spus, ma gindesc ca nici altii nu vor gasi interesant ce am eu de spus. pentru ca in ultima vreme lumea mi se pare mai saraca, sa fiu eu ala care sa incerce s-o imbogateasca?

si cind te gindesti ca mai e oleaca pina fac sase ani de blogging. de zet list-er, da’ totusi 😉 si ca un film prost care dureaza mult am ramas cu sala goala.

pina cand mi-oi regasi suflul lucrurile pe-aici ramin inghetate.

Mar 04

haiosii de vinerea asta

cobaince m-a distrat la un moment dat si in ultima vreme a inceput sa ma calce pe nervi, sint vizionarii care-mi tot apar pe linkedin. mai intii am crezut ca-i o boala romaneasca, da’ dupa aia mi-am dat seama ca n-are cum. cum mi-am dat seama? pai amintindu-mi de publicitarii romani cu care aveam contact pe la inceputul anilor 2000, publicitari carora cand le citeai cartile de vizita sau semnaturile de mail, nu stiai daca sa rizi, sa plingi sau sa te scarpini in cur. abunda de strategici si creativi din ce imi aduc eu aminte. apoi au aparut plannerii, care m-au obsedat o vreme, pe la inceputurile internetului asta webdoizero. apoi a venit valul de antreprenori si marketeri.  acu’ vad ca ne-au napadit vizionarii, care vizionari vin in cateva flavor-uri:

  • Vizionar simplu: Visionary
  • Antreprenorul vizionar: Visionary Entrepreneur cu frac’su Visionary Entrepreneur and Investor si var’su Visionary Entrepreneur and Investor si tata lor Founder Director & Visionary Leader
  • Marketer-ul vizionar: Pragmatic Visionary Marketer
  • Vizionarul sef, sau vizionarul de serviciu: Chief Visionary Officer si President and Chief Visionary
  • Specialistul vizionar: Visionary Retail Architect , Technical Visionary, Learning Visionary, Communication Visionary, Product Visionary si Entrepreneurial Business Visionary
  • Creativul (de mic) vizionar: Creative Visionary
  • Creativul cu brand: Visionary Brand Builder, Visionary Brand Experience Leader
  • Vizionarul aplicat: Applied Visionary
  • … si cu voia dumneavoastra, ultimul pe lista vizionarul p-afarist: Visionary Outsider

nu ma crezi, da un search pe linkedin si te umpli de vizionari. cel putin vinerea asta.

Dec 22

baietii si fetele

sexy librarianm-a ros intotdeauna curiozitatea (ca sa nu zic ca “m-a futut grija”) despre cum isi aleg baietii fetele si fetele baietii la virsta adolescentei. sa zicem clasa 11-12, ca ce e inainte de asta nu se prea pune de-adevaratelea.

pe vremea mea, in liceu, baietii alergau intotdeauna dupa fetele mai experimentate, si evident ca nu toti reuseau sa se cupleze cu cite una din asta. cei care reuseau erau de regula metalistii, categoria cea mai cool pe vremea aia. mai erau unii care preferau de-alea mici (clasa 8-9), “ca sa le creasca”, cum ziceau ei, si pe astia i-am banuit intotdeauna ca-s timizi si ca le e frica de fapt de “real stuff”. ma rog. astia erau hipiotii, plini de citate din morrison pe care nici ei nu le prea pricepeau.  ultima categorie, cea mai intilnita era la aia a celor care se alegeau (sau poate preferau?) invariabil cu niste fete mici, bondoace, nici frumoase-nici urite si probabil foarte sentimentale. zic. astia erau astia mai grunge-alternative… pe-astia chiar nu-i intelegea nimeni cine sint si ce vor ei de fapt. erau un soi de emo, indie de-astia de-acum.

si ete cum mi-a venit timpenia asta in cap tocmai acu’: aseara vazui pe strada un cuplu de tinerei (max anu’ 1) care se pupau de mama focului la o trecere de pietoni. el inalt, relativ bine facut da’ mai mult genu’ ala durduliu, pleata indie (de-asta cu bretonul in ochi) usor cirliontat. ea mica si bondoaca, blondut-satena, max 1.60, x-ata  si cu picioare cremwurst… poate chiar de-ala “polonez”.

Nov 19

bullshit din copilaria publicitatii romaniesti

“…M-am dus la Altrom, am intrat şi am zis direct “vreau să vină patronul de mine”. Şi a apărut un tip pe care acum îl cunoaşteţi mai bine – Puiu Popoviciu. Nu m-am aşteptat!”

zice grigoriu de la tempo.

bai nene, ne lasi! (pentru cei care au deschis mai tirziu televizoarele).

de-aici.