este o zi deosebita din viata mea. m-am aflat la mai putin de 30 de centimetri de o celebritate. ca sa ma laud, nu e chiar prima data, mi s-a mai intimplat. insa nu mi se intimpla chiar in fiecare zi.
pe scurt, eram la o coada intr-una din institutiile onorabile ale statului. dar bineinteles ca numai eu stateam la coada, nu si dumneaei. am fost destul de gentelman sa ma aplec sa-i inminez niste hirtii care i-au cazut pe jos. stiindu-ma cit de cit, o sa ziceti ca m-am aplecat doar pentru ca era vorba despre o celebritate si ca in mod normal nu-s atit de gentelman, ba dimpotriva.sint sigur ca dumneaei a crezut acelasi lucru. asa e, nu ma aplec de obicei. insa m-am aplecat pentru ca era vorba despre o doamna care arata bine. de la spate, pentru ca inca n-o vazusem din fata. dupa un scurt eye contact si un “multumesc/n-aveti pentru ce” mai mult mormait din parte-mi, m-am mutat la alta coada. pentru ca am observat ca dinsa oricum sarise rindul.
am observat si cu aceasta ocazie ca reactia automata pe care o am cind ma intilnesc in locuri publice cu persoane publice e sa ma prefac ca nu le recunosc. ceea ce inseamna ca daca ma uit la ele sau in ochii lor, o fac doar pentru o fractiune de secunda sau imi mut privirea in alta parte. ca si cum nu i-as recunoaste, ma-ntelegi?! habar n-am de ce fac chestia asta. poate doar ca sa le fac in ciuda, sa le creez senzatia ce exista si oameni care nu stiu cine sunt ei, celebrii lu’ peste!
si pe ei ii doare-n cur.
incredibil cit de mult lincezesc lucrurile pe-aici. ai zice ca nu mai e nimic de spus, de transmis conlocuitorilor planetei ai min. dar cu atitea scule (twitter, linkedin, facebook, google +) de omorit timpul online si socializat (sanchi!) cu cunoscuti si necunoscuti, cui ii mai arde sa scrie 10 – 15 min un post de blog! nemaipomenit cit de mult s-au schimbat lucrurile in citiva ani (7 ca sa fiu mai exact) de la primul post si pina acum, si ce misto de mine ca am un blog ca sa-mi pot da seama mai bine de asta. bine, mai am acasa si un caiet de amintiri (oracol adica) din clasa a opta si un jurnal intim din perioada adolescentei (aka liceu) pe care le-amintesc aici doar ca sa ma laud ce fire introvertita si introspecta sint eu mai!