Oct 26

ever note, never note

DiffusionBee: Green Elephant Head from the Left Side, Naive

folosesc de ceva vreme Evernote. sau mai bine zis, am folosit pana azi când am renunțat. n-a fost rage quit, cum zice fiu-meu atunci cand se supăra pe mine că îl bat la vreun joc, ci o despărțire lenta si fără dureri inutile.

am folosit Evernote pentru ca era cross platform. pentru că avea plugin-uri de browser. pentru că putea salva pdf-uri. pentru că la un moment dat chiar ocr-iza cărți de vizită. și pentru ca arăta mișto sigla cu elefantul.

dar toate astea nu-mi mai sunt de folos. pentru că sunt fan boy aproape toate device-urile mele personale si de serviciu sunt Apple. mai putin laptopul de serviciu, pe care oricum colegii de la IT nu mă mai lasă să instalez și să sincronizez altceva in Cloud decât aplicațiile MS Office. și nici pe alea fără chinuri. deci nu Evernote, nu Dropbox… apropos de Dropbox, și asta îmi plăcea si îl foloseam la greu. nu-l mai folosesc nici pe el. cărți de vizita nu mai am și nici nu am primit la întâlnirile puține de business din ultima vreme. si ocr-izarea e pe bani, cred.

într-o zi am încercat sa in Evernote salvez o pagina web de pe telefon si n-a mers. m-am uitat un pic pe la setări, nu mi-am dat seama de unde e și am renunțat repede. mai ales că dacă încercam cu laptopul sa fac același lucru mergea fără probleme. altă data am vrut sa îmi adaug tableta la cont, și sorry, pentru mai mult de 3 device-uri trebuie sa plătești. alta data am încercat să copy-paste in clientul de email si se vedea ca curul. și uite-așa încet-încet a murit iubirea noastră. floare-albastră!

Prin urmare, mi-am importat toate notițele (de aia zic ca a fost civilizată despărțirea) in Notes, aplicația default de notițe pentru iOS, iPadOS si macOS. salvează in iCloud și sincronizează notițele între device-uri, are tag-uri pentru notițe, foldere, și template-uri. apropos de template-uri, cel mai des folosit e ăla de check list pentru deplăsările la Mega Image.

așadar am schimbat cu Notes și deocamdată nu simt nevoia de altceva.

totuși, icoana cu elefantul arată de departe mult mai bine decit insipida de la Notes de la Apple. da e ca și cu nevasta aia frumoasă: te impresionează dacă arata bine la început, dar apoi când iți dai seama că nu e un partener de încredere, nu te ajută când dai de greu, te lasă cu ochii in soare când ți-e lumea mai draga, iti disprețuiește toți prietenii și iți cere mereu bani… nu mai contează cât de lungă are trompa.

Oct 13

din care nu mai înțeleg nimic

am intrat pe blog. planificasem sa mă uit ce mai e, nu sa scriu ceva. deja nu mai înțeleg mare lucru despre ce e aici, in wordpress. ori mă las de tot de el, ori fac curățenie, ori îl rad de tot. e un haos de nedescris, o adunătură de plugin-uri care mai de care mai sofisticat, o tema outdatata, si tot felul de căcături. seamănă cu viața mea la 47 spre 48.

la 47 spre 48 am alergat pentru prima data la o competiție oficială. mă rog, o activitate cit de cit organizata, nu oficială neaparat. la ștafetă, 12 km. am terminat cursa, am scos un timp bun si am uitat sa mă postez cu poze si text pe linkedIn. mă rog am dat ceva pe twitter, dar e sub pseudonim așa ca nu se pune. nu se pune nici postarea asta, pentru ca desi e publica nu o citește nimeni. si n-are poza cu medalia la gât. si oricum dacă citește cineva, paragraful asta e ascuns la mijloc intre primul si ultimul, cele pe care le citește lumea de obicei.

am citit mult. mult prea putin anul asta, dar am citit totuși. in general, mi se pare că citesc mai mult decit scriu. desi scriu si “in privat”, si pentru munca. emailuri. din punctul asta de vedere nu s-a schimbat mare lucru.

nu mai înțeleg ce se întîmplă. cu blogul, cu viața mea, cu familia mea, cu compania la care lucrez, cu țara in care trăiesc, cu lumea in care trăim.

chiar dacă scriu cu diacritice, tot nu se înțelege nimic.