Category Archives: injur

fi-r-ati ai dracului cu melcii vostri!

May 10

despre digitalizare si customer experience

Publicat in by

o experienta de eliberare a unui pasaport, in 2019. romania.

te informezi online, ce ai nevoie, cum se face, unde, cind. digitalizare. checked.

faci programare online, sloturi de 10 min. digitalizare, eficienta. checked.

ajungi la fata locului cu 5-10 minute inainte. intrebi un angajat indrumator plantat la fata locului. customer support. checked.

afli ca taxa se plateste pe loc. dar cu doua etaje mai jos. acolo sunt automatele. nu mai poti respecta programarea, ca nu ai timp. trebuie sa tragi bilet de ordine de la automat. te pisi pe ea de programare online. digitalizare dar nu prea.

ajungi la automatele de plata de la etajele inferioare. automate de plata. digitalizare. self service. checked.

la automate scrie ca nu se poate plati cu cardul ci numai cash. care digitalizare?

atm-ul e la 2 metri. bagi cardul, sa scoti banii. atm-ul nu ofera decit optiunile 100, 200, 500 si 900 de lei. tie iti trebuie 250. deci faci doua retrageri. asta inseamna doua comisioane de retragere, btw (stiu, ing revolut nu au comisioane schimba banca, bai!). customer experience? my ass!

treci 2 metri mai incolo. bagi 250 in automat. taxa e 234. automatul nu da rest. dar iti da un cupon de 16 lei pe care sa-l folosesti “pentru plati viitoare”. mai bine decit nimic.

urci inapoi la etajele superioare. tragi bilet. te asezi la coada. alaturi de ceilalti cetateni care nu au auzit de digitalizare.

fara sa ma intrebe, intr-un articol publicat recent, domnul Plesu reia aceeasi idee: cum ca daca n-o faci cum trebuie digitalizarea face rau la customer experience.

Sep 18

injectie anti-nostalgie: piine cu unt

Publicat in by

zicea un politician mai deunazi, intr-o declaratie, ca nu toate chestiile au fost nasoale in comunism. m-am tot gindit ce raspuns i-as da eu idiotului, si in afara de zece mii de pumni in cap si un bilet dus catre coreea de nord n-am gasit altceva. pentru ca prea putine-s chestiile misto de care-mi aduc aminte de pe vremea aia. cele mai multe-s horror, si ce-i mai nasol – cele mai naspa‘ amintiri le am despre lucruri care acum par banale.

sa luam exemplul alimentului pe nume unt. azi e cit se poate de simplu: mergi la mega, alegi din cele 5-6 feluri de unt de masa (pentru ca exista si de gatit!), bio/ne-bio, cu sare/fara, romanesc, francez, german, brand sau private label. pachetele au forma paralelipipedica, cilindrica, prisma elipsoidala sau dracu’ mai stie cum si sunt din staniol sau hirtie cerata. exista unt ambalat la cutie. de plastic sau de carton. mai mica sau mai mare. exista si unt gata sarat, pentru cei carora le e sila sa-si presare singuri pe felie.

mie-mi place painea cu unt. ma apuca asa citeodata, si maninc in nestire, fara sa ma mai pot opri. pentru ca n-am mincat destul unt cu piine in copilarie si acum probabil recuperez.

stiti cum era untul pe vremea ai’lalta? rar. adica nu se prea gasea. pachetele erau de doua feluri: mici si mari. invelite intr-o hirtie cerata. si vara, most of the time, untul pe care l-am mincat eu era rinced. in ultima vreme, mama descoperise o schema: punea untul intr-o cratita, il topea la foc mic si il fierbea un pic. dupa aia il lasa sa se intareasca si gustul rinced disparea ca prin farmec. chestia asta o facea uneori, cind avea timp, pentru ca lucra 10-14 ore pe zi, 6 zile pe saptamana, 360 de zile pe an la construirea societatii socialiste-multilateral dezvoltate.

stiti cum mai era untul pe vremea aia? tare. nu se intindea pe paine decat in anumite conditii. adica daca il scoteai din frigider si asteptai o vreme sa se mai inmoaie. sau daca inclazeai lama cutitului (de obicei in cana cu ceai fierbinte). in plus, piinea era proasta si daca apasai prea tare pe felie bucata de unt trecea pe partea cealalta in loc sa se intinda. iar daca prajeai painea inainte si era prea calda, untul se topea si se ducea dracului tot romantismul.

si uite-asa in viata mea a aparut margarina. dar despre asta, intr-un alt episod.

in concluzie, pana si lucrurile elementare sugeau rau pe vremea lu’ ceasca.

pofta buna la masa!

si mai lasati-ma-n pula mea cu surprizele de la guma turbo.

Apr 10

love story

Publicat in by

a venit primavara. si love is in the air. spre deosebire de alti cetateni, eu traiesc la nivel personal si familial (ca sa zic asa!) o adevarata poveste de dragoste cu politia locala a sectorului 3. de fapt e mai mult o dragoste neimpartasita, pentru ca ea (politia) ma iubeste. eu nu. si semnele de iubire le descopar la tot pasul.

mai intii m-a sunat la usa in ceas de seara si m-a chemat in fata blocului sa-mi mut masina de pe locul unui vecin (din aceia care au un apartament, doua masini dintre care una gip, si doua locuri de parcare platite la primarie) si mi-a lasat un biletel in care-mi da intilnire la sectie “pentru clarificarea situatiei”. nu m-am dus. spre deosebire de acum vreo 2-3 ani cind m-am dus ca proasta ca sa depun cerere (fara spaga!) pentru locul de parcare si pentru care nu am primit nici la ora asta vreun raspuns. mai treceti dvs. peste trei saptamani sa vedeti daca vi se aproba mi-a zis atunci, demult. nu sunati la usa, ies eu din cind in cind, cum ar veni.

la nici o saptamina dupa, intr-o vineri dupa amiaza m-a acostat (literalmente, si ironia sortii de catre sefa serviciului parcari sau asa ceva) cu masina institutiei in trafic pentru ca mai apoi sa se prefaca grabita si ocupata si sa declare ca n-are timp sa completeze amiabila. mi-a dat intilnire luni unde vreau eu. ca poate rezolvam si cu parcarea. m-am inervat  si am chemat-o la rutiera de sector unde ne-am petrecut mai impreuna, mai separat, frumoasa dimineata de simbata de dupa.

ca sa vezi coincidenta dracului, tot ea, politia sectorului 3, m-a asteptat in simbata imediat urmatoare la scara blocului sa-mi atraga atentia ca nu am pus lesa fiorosului golden retriever, iar acesta din urma a muldarit plantaonii “la doi agenti” (nb! fara logan) care treceau intimplator pe-acolo si carora (badaran fiind) nu le-am zis cum ma cheama. si in urma acestui incident mi-a trimis biletel acasa cerindu-mi niste sute de lei. pentru ca am incalcat nus’ ce hotarire a primariei care stipuleaza ca ciinii (sic!) circula in lesa si ca cetatenii trebuie sa se legitimeze la solicitarea agentilor dumisale, politia.

toate astea se petrec in sectorul 3. daca nu stiati va aduc aminte (sic!), primarul acestuia este cetateanul cu celel mai mari datorii la stat pe persoana fizica. e sectorul unde spatiile verzi (atitea care sint, si da, cele pe care se pisa ciinii cetatenilor) dispar cu viteza luminii facind loc teraselor la care sa adasteze in fiecare seara sutele de atirnatori de lux gen adrian copilul barosan, giani gargarita si nu mai stiu ce posesori de talente de la vocea. pe unul din bulevardele sectorului, pe unde-mi plimb eu ciinele (btw, dragostea mea, o fac de 4-5 ani, ii pun lesa si string cacatul dupa el) misuna seara de parcagiii masinilor atirnatorilor de lux de la terase.

sanchi, conform legii tot eu, fraierul ala care-si plateste disciplinat impozitele, trebuie sa umblu cu jalba-n mina sa clarificam situatia?

hai sictir!

Jan 26

espresso scurt

Publicat in by

urgent cargus e compania aia de curierat care inventeaza tot felul de motive sa nu-ti livreze pachetul ca sa te duci tu la mama dracului pe centura sa ti-l ridici. si cind ajungi acolo, la depozit, sa petreci cel putin o ora, timp in care ei sa-ti caute coletul pentru care tu ai platit (25 EUR!) ca sa ti-l livreze la usa.

o poza de pe fb imi aminteste ca acum trei ani pe vremea asta ningea. si era cam la fel de multa zapada ca acum. surprinzator.

organizam petrecerea lui batman. implinste un numar de ani. ce ne place noua din gotham city e booked si trebuie sa programam in avans petrecerea. joker moare de invidie.

Jan 13

geeky headbanger old schooler’s espresso

Publicat in by

cum o sa stam si o sa ne uitam ca proastele cum ne taie pesede din salar’! cas(s) checked, se pregateste deja impozitul pe salariu, in trepte. incet-incet, pe nesimtite, treptele se vor modifica in sus si pulimea se va bucura: las’ sa ia pesede de la bogati si sa dea pesede la saraci. ca ce plm, pesede m-a bagat la scoala, pesede m-a tinut la munca, pesede ii da de mincare de copilului meu. zic sa nu ne incurcam in al’de tariceanu, dragnea sau ponta, si sa mergem direct la sursa: m\/!e iliescu!

am incercat avira pentru mac. suge, incetineste totul. l-am sters. si phantom vpn care vine cu el. mai incerc si altceva.

gata, am cumparat hwtsd. dupa ce l-am strea-muit (sic!) vreo 2 luni, tot nu ma pot obisnui cu ideea de a nu avea “lucrul meu”. pentru itunes deocamdata, deci nu foarte palpabil.

scrobblerul de lastfm pentru mac e buggy. sau itunes pentru mac e buggi?! who the fuck knows, cert e ca crapa la 10 min dupa lansare. mor de oftica, tocmai mi-am migrat colectia muzicala pe mac. si dupa ce ca am pierdut tot istoricul (nu mi-a iesit migrarea librariei dar nici nu mi-am batut capul prea tare) acu’ ramin si nesincronizat…
later edit: buggy sint eu la cap! l-am copiat pe lastfm in folderul de aplicatii si merge brici. eartama fane!

mustaine are un interviu interesant in rolling stone. ocazie cu care tot prostu’ afla ca a scris niste piese metallica. de parca a fost vreo data un secret bine ascuns! oricum, cititi-l, mai ales daca ati deschis mai tirziu televizoarele… sau daca n-ati citit cartea. sau daca n-ati vazut filmu’. glumesc, pentru film trebuie sa mai stati o tura.

Jan 06

happy new espresso!

Publicat in by

din categoria anul asta ma fac mai bun: setat default imprimanta pe print on both sides, schimbat parolele (numai) la conturile de e-mail (deocamdata), apucat de citit. concediat menajera (bine, ea nu stie inca) sa vedem ce mai urmeaza, nu va zic ce mi-am propus.

zuckerberg nu mai e ateu. nu m-am prins daca conteaza sau nu.

inca ma mai chinui sa scriu o cronica la hardwired… to self destruct. am chiar un draft. parca nu-mi iese. deocamdata il ascult pe repeat si nu pot sa va zic decit ca muzica asta ma face sa fiu rau in sensul bun (sic!)

iata ce-au mai descoperit cercetatorii americani: berile atirnate in frigider. now what?

s-a stabilit ce si cum cu guvernul. numai golani (si) agramati!

afara ninge si e frig. paradoxal sau nu ma gindesc numai la sticla de stolichnaya (varianta ruseasca) pe care am lasat-o aseara in congelator. ce-o face saracuta, n-o fi inghetat?

Dec 07

descult in tara natala

Publicat in by

cum altfel sa sarbatoresti ziua de nastere a tarisoarei decit umblind prin tarisoara? ce alta placere mai deosebita decit sa petreci una bucata zi pe drum intre bucuresti si sibiu (ma rog, ca sa fiu mai exact simbata de sus, de jos si/sau de mijloc), most of the time stind pe loc, in masina, e adevarat, sau mergind cu 10km/h intre breaza si predeal. si acum salta mindria de roman in mine, numa’ cind ma gindesc.

si, dupa ce ajungi ostenit de-atita drum, sa te cazezi in pensiunea de trei margarete, sa mergi la (un) local unde sa cinta live “noi sintem romani” dar nu se poate plati cu cardul, sa nu ai de ales, sa te urci in masina, sa mai faci un drum de 20km dus intors in faptul serii pina la primul bancomat, sa maninci, sa te intorci la pensionna agroturizdica (repet, de trei margarete) si sa te culci. dar, din pricina ca ai ciine, proprietarii sa te fi cazat fix linga sala de mese, unde la 12 noaptea, ceilalti pensionari desfasoara activitati socio-educative (aka joaca macao) si fac parenting modern adresindu-se tinarului vlastar (cca 10-12 ani) cu “pulica”. si tot asa si a doua noapte numa’ ca hepiberdei, cu douaj’ de oameni in loc de pulica, tac’su si un prieten de-al lu’ tac’su.

ca sa vedem si partea plina a paharului, gura asta de aer proaspat-romaneasca  a venit la fix: duminica ma duc sa votez.

hai romania, sintem in finala!