am intrat pe blog. planificasem sa mă uit ce mai e, nu sa scriu ceva. deja nu mai înțeleg mare lucru despre ce e aici, in wordpress. ori mă las de tot de el, ori fac curățenie, ori îl rad de tot. e un haos de nedescris, o adunătură de plugin-uri care mai de care mai sofisticat, o tema outdatata, si tot felul de căcături. seamănă cu viața mea la 47 spre 48.

la 47 spre 48 am alergat pentru prima data la o competiție oficială. mă rog, o activitate cit de cit organizata, nu oficială neaparat. la ștafetă, 12 km. am terminat cursa, am scos un timp bun si am uitat sa mă postez cu poze si text pe linkedIn. mă rog am dat ceva pe twitter, dar e sub pseudonim așa ca nu se pune. nu se pune nici postarea asta, pentru ca desi e publica nu o citește nimeni. si n-are poza cu medalia la gât. si oricum dacă citește cineva, paragraful asta e ascuns la mijloc intre primul si ultimul, cele pe care le citește lumea de obicei.

am citit mult. mult prea putin anul asta, dar am citit totuși. in general, mi se pare că citesc mai mult decit scriu. desi scriu si “in privat”, si pentru munca. emailuri. din punctul asta de vedere nu s-a schimbat mare lucru.

nu mai înțeleg ce se întîmplă. cu blogul, cu viața mea, cu familia mea, cu compania la care lucrez, cu țara in care trăiesc, cu lumea in care trăim.

chiar dacă scriu cu diacritice, tot nu se înțelege nimic.