am promis la un moment dat ca revin cu poze din vacanta de iarna. evident ca nu am avut vreme sa triez pozele, sa le aleg pe cele mai si cele mai, si evident ca n-am timp sa va relatez alaturi de poze vreun super story. asa ca multumiti-va cu ce va dau, pina una alta. vreau doar sa adaug ca viata la 2700 m e chiar misto, ai dracu’ austriecii astia, pina si muntii lor sint mai inalti decit ai nostri!
engioi. dati drumu’ si la muzica, e aia care trebuie!
cred ca asta e ultimul post cu pretentii de ‘ce misto ne-am distrat in concediul de vara asta’. reiau aici precizarea ca n-am pretentii de fotograf profesionist, si pozele astea de le tot pun pe-aici (pe linga faptul ca e blogu’ meu si fac ce vrea mina mea cu el) le pun asa de sanchi, sa vada cei trei-patru cititori fideli ai mei pe unde am umblat in timp ce ei ma cautau prin onlain.
hai engioi bai pinguinilor!
iacata ca dupa mai bine de 3 luni ma invrednicesc sa mai urc si pozele din ultima zi din vacanta la londra.
ochiul critic e mai prezent ca atunci imediat dupa intoarcere, asa ca am triat la max si din 300 o sa va alegeti doar cu fix 30 de poze.
a fost o zi fantastica, care a inceput cu trezire la prinz, a continuat cu o calatorie pe tamisa in drum spre greenwich, o tura cu london eye si retragerea in tromba cu un curcubeu super meserias (cum eu nu prea am mai vazut pina atunci) peste westminster bridge.
engioi.
… dar avem si aici, in Romania! [cum suna o reclama timpita, de-acum citiva ani!]
care-i treaba cu patlagelele si castravetii? pai te clarific asap: m-am intors dintr-o scurta vacanta bulgareasca. si cum nu stiu daca am timp, chef sau vreun interes sa te mai alimentez cu poze de calatorie, iti zic pe scurt ce are Bulgaria in plus si nu are Romania, asa privit prin ochii calatorului de scurta durata.
unu. romania nu are panouri cu bruce willis facand reclama la o vodca poloneza. in schimb pe drumurile bulgaresti gasesti cacalau. ca in poza din imagine! (sic!) evidaman ca atunci cind le-am vazut am crezut ca-i furaciune ordinara (cum ar veni ca bulgarii/polonezii au folosit imaginea fara stirea megastarului), si i-am banuit pe vecinii nostri bulgari ca-s mai hoti ca noi. aveam motivele mele, dar nu mai are rost acum sa le insir eu aici. regret si imi cer scuze pe aceasta cale rudelor mele de singe (zice-se ca bunicu lu bunicu era de pe undeva de la sud de dunare. bulgarii neaga vehement acest lucru, prin vocea unui politist care mi-a dat ‘amenda’ pentru spiding si care a zis ca numele meu i se pare mai degraba sirbesc). acu’ ma intreb cit a fost scoru’ platit de polonezi. sau francezi, ce dracu’ or fi.
doi: blocuri comuniste are si romania. blocuri comuniste pictate cu megastaruri rock n-am vazut pe la noi, da-mi de stire daca apar. megastaruri metaliste, nene! Joey De Maio, Lemmy (asta nu are nevoie de nume de familie!) si Dio sint doar citeva portrete (un portet egal 2 etaje de bloc pe inaltime) pe care le-am vazut din fuga masinii. n-am apucat din pacate sa pozez vreunul. le poti vedea la Kavarna, unde cica e si un festibal metalist in fiecare an (de asta stiam, de blocurile pictate nu). iaca un link inspirational, daca dorim, de la radio patlagicata, de prin 2007, cu poza lu Coverdale. e adevarat, una mai buna gasesti pe articolul din wikipedia.
ma gindisem initial sa pun trei motive. pe-al treilea il las pe alt’data. cine stie cind…
chiar plec intr-o scurta vacanta. la fel si acest domn director din imagine, care a plecat intr-o veselie maxima parasindu-si garderoba de pinguin (adica de corporatist) in cea mai mare graba. noi la corporatie neavind aifonuri sau alte pielefoane cu multe megapixuri am facut si io pozna cu ce-am avut la indemina… asa ca n-a iesit asa cum ar fi trebuit, dar compozitia ramane compozitie.
sanatate.
… si daca o tinem in ritmul asta o sa ajungem la un serial mai lung decit ‘tinar si nelinistit’. nu pot insa sa ma abtin, si va mai dau o serie din ce-a de-a treia zi la londra. o parte insa din a treia zi, pentru ca n-am ‘triat’ decit juma’ din cele sase sute de poze pe care le-am facut. o sa ma intrebati cind am mai avut timp sa ma mai uit si prin proprii ochi in afara de obiectiv. uite ca am avut. engioi!
a doua zi a fost obositoare la londra. dupa ce am batut baker street de la un cap la altul, am esuat (lamentabil) pe oxford street. asta e un fel de sosea comerciala mai low end asa, si poate si de aceea n-am prea facut poze. insa dupa ce am scapat de-acolo si am virat-o spre covent garden…
da’ ce tot bat io cimpii aici. engioi da piccers (sa ma scuze depesarii, ca era sa zic da sailans).
deci ziua a doua poze mai putine. am recuperat in ziua trei. insa asta o sa vedeti cu virf si indesat in episodul urmator.
hai ca ma duc la culcare.