Monthly Archives: February 2007

Feb 23

o zi din viata lu’ nea nae

Publicat in by


m-am dus la spectacol in primul rand pentru ca am trait pe vremea aia pana la o varsta la care pricepeam cam ce se intampla in jurul meu. nu stiu altii cum sint da’ pe mine inca ma mai prind si filmele romanesti facute pe vremea aia. evident, fara sa inteleg care este motivul, ma trezesc pierzand vremea aiurea in fata televizorului la un film care imi aminteste mereu de vremuri deloc de rememorat. si atunci care-i vraja?

revenind la spectacol, mi s-a parut perfectibil. cea mai buna mi s-a parut muzica. apoi dooamna Coca Bloos, apoi figurantii si abia la urma de tot calinescu. regia excelenta insa pe un scenariu subtirel, mai ales in a doua parte.
n-am priceput de ce spectacolul s-a chemat ‘o zi din viata lui nicolae ceausescu’… de fapt cred ca mai bine i s-ar potrivit ‘viata lui nicolae ceausescu’. sau ‘toata viata lui nicolae ceausescu’. sau ‘viata adevarata si prefabricata a lui nicolae ceausescu’.

un spectacol care merita vazut insa, mai ales intr-o zi de iarna intarziata. nu cred ca merita numarul de locuri goale din sala, in sensul ca am vazut spectacole mult mai proaste in sali mult mai pline.

si inca ceva: in spatele meu, era un rind plin de putzoi nascuti cu siguranta dupa ’89… ce mama dracului or fi inteles aia din piesa?

Feb 20

piticii.morti. mortii….

Publicat in by


recunosc ca stiu sa citesc. exista perioade in care citesc si altceva decit etichetele la supermarket. sau mesajele de la bancomat.
se pare ca in perioada asta citesc ceva mai mult decit de obicei. habar n-am de ce. si nici pentru ce. dar imi place. sa citesc.
n-am mai stabilit demult un record, in materie de citit. eu sint o fire ceva mai nestatornica, si ma cam plictisesc repede. mi se si reproseaza asta. ma plictisesc de orice.
de cartea lui coe nu m-am plictisit. am citit-o pe nerasuflate. si a meritat. nu v-o povestesc. pentru ca deja m-am plictisit sa scriu acest post.

apropo: un cintec care merge foarte bine cu cartea asta. nu l-am ascultat inca. dar sint convins.

Feb 13

versiunea lui updike

Publicat in by


Roger e un tip la vreo 50 de ani din Detroit. e casatorit a doua oara cu o gagica ceva mai tinara decat el, cu care are un copchil de vreo 14 ani. copchilu’, asa cum reiese din povestire nu-i nici prost, da’ nici nu da pe-afara de inteligenta. el, adica roger, e un fost popa care in prezent profeseaza ca si profesor de religie. la o scoala de religie.
intr-o zi, viata linistita si plicticoasa a lu’ roger se anima brusc din cauza unui flacau-softuerist in devenire, care intra in biroul lui si-i zice ca poate demonstra cu ajutorul computerului existenta lui dumnezeu. pe linga asta, i-o mai introduce in peisaj si pe nepoata-sa vitrega (adica fiica surorii vitrege a lu’ roger); nepoata-sa, de meserie ‘teenage mom’ locuieste, normal, pe undeva pe la marginea orasului, intr-un cartier nu prea select.
tipm de 6-8 luni, cele patru personaje, adica roger, nevasta-sa, tinarul softuerist si tinara nepoata-mama se amesteca intre ei motiv pentru care, updike are material pentru un roman bunicel, despre adulter, incest si america anilor ’80. sfirsitul e cit se poate de american, in sensul ca oamenii isi reiau existentele lor initiale dupa consumarea povestii, asa incat america sa poate merge mai departe pe calea progresului si civilizatiei capitaliste.
desi recenziile pe care le-am citit scot in fata tocmai aspectele politice si sociale, eu recunosc ca am fost prins in primul rind de povestea din mini-universul lu’ roger…