m-am trezit azi cu senzatia ca ar trebui sa fac ceva. dar mi-e somn. azi e o zi foarte grea. m-am apucat sa scriu la blogul asta dar de fapt nu prea am ce sa zic. sau n-am chef. am mai vazut niste filme. am mai vazut niste oameni. pot sa scriu despre cum fac bucurestenii pastele la biserica. po’sa mai extrag niste intelepciuni soferesti de pe soselele bucurestiului… da’ n-am chef.
mi-e cam somn.
N-am fost niciodata in Gretzia…
Pina de curind, n-am cunoscut nici foarte mult greci…
Tot ce stiu despre ei sint lucruri auzite de la prietenii mei, sau alte tipuri de cunostinte.
Prima varianta, cea optimizda, suna cam asa: “Grecia e o tara misto. In grecia oamenii stiu sa petreaca, sint bronzati. Gagicile sint cam naspa’ dar gagii arata misto. Par relaxati si folosesc mult ca mijloc de locomotie scuterul.
A doua varianta, cea pesimizda, suna la modul urmator: grecii sint homosexuali, iar grecoaicele au curu’ mare. Despre grecoaice se mai spunea prin Regie ca le place foarte mult sexul oral. Dar nu sa-l practice. (Aici am o oaresce dilema: cum sa fii tentat sa-i faci un cunnilingus unei grecoace care arata naspa’? Ce sa te motiveze?).
Primul meu contact cu Grecia (de data asta Grecia romaneasca si Grecia indirecta) a fost institutia la care lucrez de curind. Am reusit sa extrag din contactul asta 2 chestii: unu ar fi ca grecii sint un popor relaxat, pentru ca ritmul de lucru nu este foarte alert, iar modul de lucru este foarte… balcanic. Al doilea, ca sint destul de “uniti in bizniz”, pentru ca prefera sa faca afacerile intre ei – de unde si sintagma Grecia Romaneasca, sau Romania Greceasca.
Azi am “cunoscut” un CEO foarte grec, si foarte greu. Nu mi-a placut. Era foarte Roman in atitudine. Avea un aer de “master of the domain”. Mi-a adus aminte de varianta pesimizda… si de zicala “sa te feresti de ei chiar si cind fac daruri”…
So, cum sint Grecii de fapt? Si mai ales, who the fuck was Elena din Troia?!