salinui chueok inseamna cum ar veni “memoires of murder” pentru indragitorii de filme haliudiene. dar de fapt nu are nimic de-aface cu un film haliudian. ba din contra. adica n-are de-a face. ba chiar face si mult mistou de filmele haliudiene cu crime si politisti superinteligenti si mega sictiriti. cu testele lor ADN supersofisticate prin care identifica criminalul. Joon-ho Bong (scenarist si regizor) si Kwang-rim Kim (numai secnarist) vor sa ne demonstreze cu incapatinare ca si coreenii sint oameni, chiar daca ii cheama mai pe toti kim sau park. ca au umor. ca sint relaxati. ca injura. iar noua cei din generatia cu cheia-n git satui pina in (acelasi) git de filmele nord-coreene cu care ne alimenta nea nicu’, ne demonstreaza chiar ca se poate si altfel.
Category Archives: luazir
enjoyment and fulfillment
cutia neagra
…si cred ca e ultima carte pe care o citesc anul asta. de alta nu ma mai apuc.
e surprinzator pina si pentru mine modul in care imi aleg cartile pe care le citesc. chiar ma gindeam la ultimele titluri citite si incercam sa descopar vreun criteriu al alegerii. am niste vagi banuieli, da’ nimic concret. poate dupa titlu? poate dupa ‘recomandarile prietenilor’. poate dupa recenziile din ‘revistele de specialitate’? si nu in ultimul rind de ‘toanele’ in care sint. uneori ma trezesc ca am stat ore intregi intr-o librarie fara sa reusesc sa ma decid asupra unui titlu. pentru mine alegerea unei carti e mai complexa si mai consumatoare de timp decit decizia de cumparare in cazul bunurilor de folosinta indelungata. de ce? stiu dar nu va spun.
cutia neagra de amos oz, e o carte din aceea pe care daca ai inceput-o esti curios sa vezi cum se termina. stiti senzatia, mi se pare ca v-am mai povestit: ‘hai sa mai citesc un capitol’. dupa ce il termini, te uiti la ceas si zici: ‘e doar ora 1, haide ca mai citesc inca o juma’ de ora, intra inca un capitol’. si uite-asa te prinde ora 2-3 noaptea, si a doua zi tebuie sa mergi la serviciu. si faci asta (aka nu dormi noptile) pentru ca simti ca merita. ca nu pierzi vremea.
n-am chef sa va povestesc ‘cu ce’ sau ‘despre ce’ e. mai gasiti vreo doua-trei cuvinte despre carte pe net, trebuie doar sa cautati. sinteti doar in vacanta. aveti vreme.
o intilnire cu billy. billy schiopul

desi mi-as dori sa ajung mai des la teatru, nu se intimpla. din diverese motive. arareori prind 3 spectacole dintr-o stagiune.
nu vreau sa-mi vars aici naduful pe managementul si marketingul majoritatii teatrelor din bucuresti, pentru ca de fapt voiam sa va zic ca mi-a placut piesa de azi de la nottara. a fost cel mai agreabil mod de a-mi petrece o seara cetoasa de noiembrie din preajma alegerilor euro-ma-sa la care n-o sa votez.
am ris cu pofta si mi s-au itit si vreo 3-4 lacrimi timp de doua ore jumate. o parte din lacrimi (maxim doua!) poate ca au aparut din cauza ca mi s-a cam umflat un ochi de la un curent ceva. daca trebuie mentionat neaparat un nume poate ca e cel al gabrielei crisu pe care pentru doua ore si ceva am crezut-o irlandeza de la mama ei.
nu vreau sa va povestesc piesa, cu siguranta ca merita vazuta.
si nu numai intr-o seara cetoasa de noiembrie dinaintea cacatului de alegeri euro-pe ma-sa. in puii mei!
89.89.89: opt noua efem

pe vremuri eram un mare consumator de radio efem. acum, poate din cauza ca m-am burghezit sau am imbatrinit sau pentru ca mai toate radiourile din efemu’ bucurestean is cam de cacat, nu mai sint.
singurul loc in care mai ascult radio (sau mai corect zis aud) e la birou.
unde de curind l-am descoperit pe 89.00 FM.
care e bun nene. de ce? pai pen’ca nu are reclame (ma intreb din ce s-o mentine in viata totusi), nu are stiri si tot ce auzi e muzica. si muzica buna nene! desi uneori mi se mare ca au play-list-ul cam scurt…
merge!
nino-nino, tarantino

death proof, cealalta jumatate de grindhouse e un film de tarantino.
se vede si se aude chestia asta.
ce poti face cu kurt russel (dupa care chiar ca nu-s cazut in limba) si mai ales cu 2 muscle cars din anii 70? pai poti sa dai si rasol, daca nu te cheama tarantino. daca totusi esti tarantino, il/le asezonezi cu o mina de gagici, cu o muzica fenomenala si, evidaman, in stilul casei bagi 2-3-4-5-6-7-8-9 cadre cu tine… action!
grindhouse: planet terror
jumatatea lu’ robert rodriguez din grindhouse este o comedie romantica, in stilul care l-a consacrat pe autor. autor care semneaza atit coloana sonora, scenariul dar si regia.
planul iubirii neconditionate dintre cele doua personaje (el – tinar virtuoz violoncelist, ea – balerina reputata la teatrul din localitate) se suprapune peste planul iubirii fata de patria (care in cazul americanilor se suprapune evident cu planeta) care trebuie salvata din miinile conspiratorilor iudeo-francmasoni… lupta se duce (evident in planul ideilor) in spitale, in baze militare si chiar in restaurante. nu putem ignora nici incursiunile in arta culinara, sau imaginile de o frumusete devastatoare care surprind un mirific cadru natural. as mai remarca prinosul adus de catre autor pe altarul bio-ingineriei si cel al medicinei.
mda, siiiguuur!
abia astept sa vad si cealalta jumatate. jumatea lui tarantino.
inca o chestie: acum vreun an va ziceam ca abia astept sa vad filmul asta. acum a venit vremea sa va spun ca a meritat asteptarea.

